Prepozitia

Este partea de vorbire neflexibila cu rol de instrument gramatical (cuvant ajutator) care exprima raporturi de determinare intre parti de propozitie. Ea leaga:

un substantiv, pronume sau numeral de atributele lor: carte cu poze, oricare de acolo, doua dintre ele;

un verb, adjectiv, adverb sau o interjectie de complementele lor: pleaca la munte, sigur de reusita, atat de bine, vai de ei;

Prepozitia poate intra si in componenta numelui predicativ: Ceasul e de aur, E cu neputinta sa pleci, sau a elementului predicativ suplimentar: L-au luat drept director.

Clasificarea prepozitiilor

I. Dupa origine, prepozitiile se clasifica in:

a)      primare (mostenite sau - rar - imprumutate ca atare): a¹ (vechi), a² (neologic), asupra, catre, contra, cu, de, dupa, fara, in, intre, la, langa, pe, pentru, peste, pana, spre, sub, la care se pot adauga prepozitii cu restrictii stilistice (periferice) ca invechitul bez ("afara de, lasand la o parte, fara") si neologicele per, pro, supra, versus, via;

b)      formate in limba romana prin:

compunere

sudate: deasupra, despre, din, dinspre, dintre, dintru, inspre, prin, printre;

nesudate: de catre, de la, de pe, de sub, fara de, in contra, pe la, pe langa, pe sub, pana in, pana la;

o situatie intermediara o are prepozitia compusa de-a;

conversiune

din adverbe (cu forma articulata): dedesubtul, imprejurul, dimprejurul, inauntrul, dinauntrul, indaratul si dindaratul etc.; impotriva, inaintea, dinaintea, inapoia, dinapoia etc.; (fara forma speciala): ca ("in calitate de"), drept ("in calitate de");

din substantive: gratie, multumita;

din participiu (forma verbala): datorita.

II. Dupa forma, prepozitiile se clasifica in:

a)      simple (cele primare, provenite din conversiune, compuse cu termenii sudati): a, drept, deasupra etc.

b)      compuse (cele formate prin compunere din doua sau mai multe prepozitii nesudate complet intre ele (de-a, de catre, de cu, de deasupra, de pe la, pana pe la, fara de etc.).

Observatii:

Ø      Alaturarea prepozitiilor sinonime ca si drept, respectiv drept si pentru in gruparile ca drept (*ca drept rasplata) si drept pentru (*drept pentru care am incheiat prezentul proces-verbal) nu reprezinta prepozitii compuse, ci imbinari pleonastice, nerecomandabile.

Ø      Atentie la eliziunea c-un (nu *cu-n)!

Regimul cazual al prepozitiilor

Substantivele sau substitutele lor, cand sunt precedate de prepozitie, pot sta la genitiv, dativ sau acuzativ:

Prepozitii care cer genitivul:

asupra, contra

prepozitii provenite din adverbe cu aspect "articulat": inaintea, inapoia, impotriva, dedesubtul etc.

Prepozitii care cer dativul (provenite din substantive, verbe la participiu si adverbe): gratie, multumita, datorita, potrivit, conform, contrar;

Prepozitii care cer acuzativul (cele mai frecvente): cu, de, din, despre, pentru, prin, printre, sub etc.

In legatura cu formele cazuale cerute de prepozitii se intalnesc trei tipuri de greseli:

confuzia intre constructia cu un genitiv propriu-zis si cea prepozitionala echivalenta, de unde folosirea superflua a articolului posesiv: *inaintea a multor oameni;

contragerea prepozitiei a din constructii cu valoare genitivala cu finala unor prepozitii ca asupra, contra: *asupra ce cred, *asupra doua sate (in loc de asupra a);

confuzia intre dativ si genitiv la prepozitiile care cer dativul, ceea ce se reflecta in aparitia superflua a articolului posesiv la un termen coordonat: *datorita muncii si a talentului.

Locutiunile prepozitionale

Cu valoarea unei prepozitii se poate folosi si un grup de cuvinte care prezinta o unitate de sens, adica o locutiune prepozitionala.

In structura locutiunilor prepozitionale intra totdeauna una sau mai multe prepozitii: cand exista o singura prepozitie, aceasta sta fie la inceputul locutiunii, fie la sfarsitul ei (in afara, respectiv afara de); cand sunt doua sau mai multe prepozitii, ele incadreaza cuvantul de baza (in afara de).

Principalele tipuri de locutiuni prepozitionale sunt alcatuite cu:

un substantiv, nearticulat enclitic cand este urmat de o prepozitie: fata de, in loc de si articulat enclitic cand sta pe ultimul loc: in preajma, din jurul. Un subtip cu structura complexa este reprezentat de locutiunile - putine - in care substantivul are un determinant: odata cu, la un loc cu;

un adverb, cu forma nemodificata cand este urmat de prepozitie: afara de, cat despre, impreuna cu si cu forma articulata cand sta pe ultimul loc: in afara, pe dinauntrul.

Tipuri slab reprezentate sunt cele alcatuite cu:

un adjectiv: cu tot (toata, toti, toate), cu tot cu (sau cu cu tot);

o conjunctie: si cu.

Dintre locutiunile prepozitionale cu o structura mai complexa pot fi citate: de-a lungul, de-a latul, in raport cu, incepand cu, referitor la, privitor la sau chiar in (ceea) ce priveste, cat priveste, dat (data, date) fiind.

Numarul locutiunilor prepozitionale este mare si greu de precizat din cauza lipsei unei delimitari nete intre locutiuni si imbinari libere ca in cazul, cu conditia (considerate imbinari libere) si cu scopul, in scopul, in vederea (considerate locutiuni prepozitionale).

Regimul cazual al locutiunilor prepozitionale

Locutiunile prepozitionale care au ca ultim termen un substantiv sau un adverb cu forma articulata se construiesc cu:

cazul genitiv: in jurul casei, in afara ei;

structura prepozitionala echivalenta: in jurul a zece oameni, in afara a doua probleme, unde prepozitia a impune numelor pe care le preceda cazul acuzativ;

un adjectiv pronominal posesiv in cazul acuzativ: in jurul nostru, in afara mea;

un pronume personal neaccentuat in cazul dativ (posesiv): in juru-mi.

Locutiunile prepozitionale care au ca ultim termen o prepozitie (care cere acuzativul) se construiesc cu cazul acuzativ: in afara de mine, in loc de castig, el si cu tine.

Locutiunea cu tot cere, de asemenea, acuzativul.