Probleme de exprimare in limba romana

Probleme de exprimare in limba romana

Acest referat trateaza cateva din cele mai frecvente probleme de exprimare in limba romana. Nu mai sunt o noutate pentru nimeni asa numitele greseli gramaticale. Le intalnim peste tot, de la oricine. Acel oricine poate fi un simplu el, sau poate fi profesor, persoana publica etc.

INCORECT: Eu crez Tu crezi El creaza creere

CORECT: Eu creez Tu creezi El creeaza creare

Verbul a crea, desi se termina in -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar radacina este cre-. Pentru usurinta, conjugati-l ca si pe a lucra, inlocuind lucr- cu cre-. Oriunde a lucra se conjuga cu un e, a crea se conjuga cu doi (eu lucrez eu creez). Formele crez, crezi, creaza exista in limba romana in cu totul alt context; ele sunt conjugari populare ale verbului a crede.

INCORECT: Cartea care am citit-o. Omul care l-am intrebat

CORECT: Cartea pe care am citit-o.
Omul pe care l-am intrebat.
Cartea care mi-a placut.
Omul care mi-a raspuns.

In toate cazurile avem de-a face cu propozitii subordonate: pe care am citit-o, pe care l-am intrebat etc. In primele doua, pe care este complement direct, aratand asupra cui se efectueaza actiunea: Pe cine am citit? Pe ea, pe carte. Pe cine am intrebat? Pe el, pe om. Complementul direct este in cazul acuzativ, de aceea este nevoie si de prepozitia pe.

In ultimele doua cazuri, care este subiect, aratand cine face actiunea: Cine a placut? Cartea. Cine a raspuns? Omul. Subiectul este in cazul nominativ, de aceea nu este nevoie de prepozitia pe. Cartea care am citit-o este o contaminare intre cele doua constructii si este incorecta.

INCORECT: Cea mai bine platita doctorita.

CORECT: Cel mai bine platita doctorita.

Formarea superlativului cu expresia cel mai se refera, in acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul platita. Doctorita nu este cea mai platita, ci cea platita cel mai bine. Si, intrucat adverbele nu au gen, numar sau caz, superlativul se formeaza implicit cu cel pus la masculin.

INCORECT: Majoritatea salariatilor sunt multumiti.

CORECT: Majoritatea salariatilor este multumita.

Este pur si simplu vorba despre acordul subiectului cu predicatul. Majoritate este la singular, deci si verbul a fi trebuie pus la singular. Ce-i drept, majoritate este un substantiv colectiv, cu sens de plural, dar forma gramaticala este in continuare cea de singular. Un exemplu si mai elocvent este tineretul merge la mare (nu tineretul merg la mare).
Observatie: In conformitate cu noua editie a Gramaticii Academiei, in anumite cazuri acordul prin inteles este admis; in cazul acesta ambele variante sunt acceptate.

INCORECT: Ce-s cu cartile astea pe masa?

CORECT: Ce-i cu cartile astea pe masa?

Folosirea verbului a fi la plural nu are sens si nu are legatura cu faptul ca vorbim despre mai multe carti. Un exemplu si mai evident este Ce este cu voi aici?, nu Ce sunteti cu voi aici?

INCORECT: Mi-ar place

CORECT: Mi-ar placea

Infinitivul verbului este a placea(PLACE, plac, vb. II. Intranz. si tranz. (Cu subiectul logic in dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ♢ Expr. Stii ca-mi placi? sau ca mi-ai placut? exprima mirarea, dezaprobarea in fata unei propuneri, a unei afirmatii etc. care nu-ti convine, cu care nu esti de acord etc. Imi place sa cred ca = sper sa 2. A avea sau a trezi un sentiment de admiratie, de placere, de iubire fata de o persoana de sex opus, a-i fi drag, a indragi. 3. A avea un sentiment de satisfactie, de multumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. Lat. placere. Sursa: DEX '98), iar conditional-optativul se formeaza cu verbul auxiliar a avea (in acest caz, ar) si cu infinitivul.

INCORECT: Am decat 10000 lei.

CORECT: Eu am numai trei picioare. Nu am decat 10000 lei.

Numai se foloseste in constructii afirmative, iar decat se foloseste in constructii negative.