Pronumele

Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv.

Pronumele este de mai multe feluri pesonal, reflexiv, de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ, negativ.

Pronumele personal:

Pronumele personal este pronumele care indica persoana vorbirii (eu, noi), cu care se vorbeste(tu, voi), despre care se vorbeste(el, ea ei, ele). Are forme accentuate si neaccentuate. Se declina la toate cele cinci cazuri, avand forme dupa schema urmatoare:

Singular

Plural

Functia sintactica a pronumelui personal:

Subiect in cazurile:

-Nominativ: El citeste.

-Genitiv: Ai lui au plecat la mare.

2. Nume predicativ in:

-Nominativ: Prietenul mae este el.

-Genitiv: Caietul este al lui.

-Acuzativ: Florile sunt pentru ea.

Atribut pronominal:

-Genitiv:Cartea lui este pe masa.

-Dativ: Succesul gratie lui ne-a incantat.

-Dativ posesiv: Mana-ti era rece.

-Nominativ (apozitie): Elena, ea, eate prietena lui.

-Acuzativ:Excursia impreuna cu voi a fost reusita.

4.Complement indirect: Pe ea am cautat-o.

5. Complement direct:

-Genitiv: Prietenii au luptat contra lui.

-Dativ: Lui i-am adus o carte.

-Acuzativ: Ma gandesc la voi.

6. Complement circumstantial de loc: Copii alergau spre noi.

7. Complement circumstantial de timp:

-Genitiv: Tu ai sosit acasa inaintea lui.

-Acuzativ: Ai intrat in clasa odata cu mine.

8. Complement de agent: Problema a fost compusa de el.

9. Complement circumstantial de mod: Copii au cantat ca voi.

10. Complement circumstantial de cauza:Am intarziat din pricina lui.

11. Complement circumstantial de scop: Ai muncit in scopul lui.

Pronumele personal de politete:

Are formele:

Locutiuni pronominale de politete: Luminatia Ta, Inaltimea Sa, Preasfintia Sa, Majestatea Sa etc.

Pronumele reflexiv:

Pronumele reflexiv tine locul obictului asupra caruia se exercita direct sau indirect actiunea verbului.

Are forme proprii numai pentru persoana a-III-a. Pronumele reflexiv are numai DOUA cazuri: DATIV si ACUZATIV.

Formele pronumelui reflexiv:

Functia sintactica:

Complement direct: El se spala.

Atribut pronominal:Lauda de sine.

Complement indirect: El isi aminteste de vacanta.

Atribut pronominal in D: Lundu-si haina a plecat.

Pronumele si adjectivul pronominal de intarire

Pronumele deintarire este partea flexibila de vorbire care insoteste un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. Are functia sinatctica de atribut adjectival, mai rar de subiect.

Formele pronumelui de intarire

Exemple:

Insumi te-am vazut chiulind.

¯

pronume de intarire, SUBIECT

Elevul insusi a compus acest exercitiu.

¯

atribut adjectival

Tu insuti ai fost impotriva hotararii.   

¯

atribut adjectival

Pronumele si adjectivul pronominal posesiv

Pronumele posesiv este partea flexibila de vorbire care inlocuieste numele posesorului, cat si al obiectului posedat

Este intotdeauna insotit de articolul posesival genitival: al, a, ai, ale.

Formele pronumelui posesiv:

Pronumele posesiv are forme pentru cele trei persoane, dupa genul si numarul obiectului posedat si dupa numarul posesorilor.

Un singur obiect posedat - un singur posesor:

Un singur obiect posedat - mai multi posesori

Mai multe obiecte posedate - un posesor:

Mai multe obiecte posedate - mai multi posesori:

Adjectivul posesiv:

Adjectivul posesiv are aceleasi forme ca si pronumele posesiv insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, nr, si caz si devine adjectiv pronominal).

Caietul meu este pe masa.

Un caiet al meu este pe masa.

FUNCTIA SINTACTICA a PRONUMELUI POSESIV

1)Subiect: Ai mei au venit.

2)Nume predicativ:

N : Caietul este al nostru.

G : Pamantul acesta era alor sai.

Ac : florile sunt pentru ai nostrii.

3)Atribut pronominal: Reusita alor nostri a bucurat toata scoala.

4) Atribut adjectival: Cainele vostru e rau.

5)Complement indirect:

G: Dusmanul s-a repezit asupra alor nostrii.

D: Am dat alor vostri mingea.

Ac: El isi aminteste de ai tai.

6)Complement direct: I-am intalnit pe ai tai

7) Complement circ de loc: El mergea catre ai sai.

8) Complement circ de timp: El a venit pe teren inainte alei noastre

9) Complement circ de cauza: El a intarziat din pricina alor sai.

10) Complement circ de scop: El a muncit pentru ai sai.

11)Complement de agent: Scrisoarea a fost trimisa de ai tai.

Pronumele si adjectivul pronominal

demonstrativ

Pronumele demonstrativ este partea de vorbire flexibila care inlocuieste numele unui obiect indicand apropierea sau departarea lui in spatiu ori in timp, identitatea sau diferenta fata de alte obiecte.

Pronumele demonstrativ are formele:

de apropire: acesta, aceasta, acestia, aceastea.

de departare: acela, aceea, aceia, acelea.

de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi.

de identificare(diferentiere);celalat, cealalta, ceilati, celalte.

Pe langa aceste forme de intalnesc formele populare:

o asta, asta, astia, istea, etc.

o acela, aia, alea, etc.

o alalat, ailalta, ailalti, etc.

Declinarea pronumelui demonstrativ:

Atunci cand pronumele demonstrativ insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, nr si caz, pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal

Exemple:

Cartea acestuia este mai interesanta.

FUNCTIA SINTACTICA a PRONUMELUI

DEMONSTRATIV

1)Subiect: Acesta a venit.

2)Nume predicativ: N: Prietenul meu este acesta.

G: Cartile sunt ale acestuia.

Ac: Cartea este pentru cealalta.

3)Atribut adjectival: Copilul acesta este bun.

4)Atribut pronominal: Cartile acetuia sunt noi.

5)Complement indirect: D: Dau acestuia o minge.

Ac: Eu m-am interesat despre acela.

6)Complement direct: Tu il cauti pe acela.

7)Complement circ de loc: Eu locuiesc langa acesta.

8)Coplement circ de timp: Tu ai venit inaintea acestuia.

9)Complement circ de de mod: El a raspuns ca acestia

10)Complement circ de cauza: El a intarziat din pricina acestuia    .

11)Complement circ de scop: Ai muncit pentru acestia.

12)Complement de agent: Poezia a fost scrisa de acesta.

PRONUMELE SI ADJECTIVUL

PRONOMINAL RELATIV

Pronumele relativ se foloseste numai in fraza si este element relational intre regenta si subordonata, pastrandu-si functia sintactica in propozitie.

Formele pronumelui relativ:

simple: care, cine, ce, cat, cata, cati, cate.

compuse: cel care, cel ce, ceea ce.

DECLINAREA pronumelui relativ:

PRONUMELE SI ADJECTIVUL

PRONOMINAL INTEROGATIV

Partea de vorbire care tine locul cuvantului asteptat ca raspuns la o intrebare dintr-o propozitie sau fraza interogativa directa.

FUNCTIA SINTACTICA:

PRONUMELE SI ADJECTIVUL

PRONOMINAL NEHOTARAT

Partea de vorbire care tine locul unui substantiv, fara,sa dea vreo indicatie precisa asupra obiectului sau fiintei pe care o inlocuieste.

ARE FORME:

simple: unul, altul, atat, atata, atati, atate(a) (niscai)

compuse: cineva, ceva, careva, altcineva, niscaiva, fiecare, fiecine, fiece, ori(si)cine, ori(si)ce, ori(si)cat, oarecine, cutare, vreunul, vreuna

locutiuni-pronominale: nu stiu cine(cineva), nu stiu ce (ceva), cine stie cine, te miricine.

Exemple:

A sunat nu stiu cine la usa.

Il atragea nu stiu ce spre crestele muntilor.

Cand pronumele nehotarat insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, nr, si caz devine adjectiv pronominal nehotarat, cu functia sintactica de atribut adjectival.

Exemple:

Fiecare invata lectia.

Fiecare elev invata lectia.

PRONUMELE SI ADJECTIVUL

PRONOMINAL NEGATIV

Partea de vorbire care tine locul unui substantiv(sau ubstituit al aceesuia) pe care il neaga. Apare in propozitii nuegative.

Exemple:

N-ai intalnit pe colegii tai?

N-am intalnit pe nimeni.

ARE FORMELE: nimeni, nimic, nimica, nici unul, nici una.

Declinarea pronumelui negativ:

Forme adjectivale: nici un, nici o

Exemple:

Astazi tu n-ai mancat nimic.

Ai cumparat niste nimicuri foarte costisitoare.

Ii visezi la nimic crezan mereu in soarta.

Numeralul este partea de vorbire flexibila ce exprima o cifra, numarul obiectelor sau ordinea obiectelor numarate.

Exemple:

Doi si cu doi fac patru.

Doi baieti si doua fete stau pe banca.

Primul elev a intrat in clasa, al doilea a iesit.

NUMERALELE SUNT DE DOUA FELURI:

Verbul este partea de vorbire flexibila de vorbire care exprima actiuni sau stari: a iti, a iubi, a se bucura, a vrea

Categoriile gramaticale ale verbului sunt:modul, timpul, persoana, numarul, diateza, conjugarea .

Verbe personale:sunt acele verbe care au subiect exprimat sau neexprimat:

Exemple:

Citesc (eu). (Tu) canti. Mergeti (voi) in excursie. Fata danseaza.

Verbe impersonale sunt verbele care nu au subiect si au o singura forma: (persona a-III-a singular)

In cadrul verbelor impersonale , un regim special il au verbele: "a .

fi", "a insemna", "a ramane", "a ajunge", "a trebui".

Astfel verbul:

A FI:

impersonal: Eu era sa cad.

copulativ:    Cartea este interesanta.

A INSEMNA:

copulativ: Iubirea inseamna sacrificiu.

impersonal copulativ: Daca n-a venit la scoala inseamna ca n-a fost anuntat.

A RAMANE:

predicativ: El a ramas la bunici.

copulativ: El a ramas singur si fericit.

impersonal: Ramane sa ma interesez de rezultat.

A AJUNGE:

predicativ: Tu ai ajuns la mare.

copulativ: Tu ai ajuns inginer.

impersonal: Ajunge cat ai vorbit.

O clasificare a verbelor dupa diateze:

o    activa: ploua, tuna, fulgera, pare, decurge, reiese, merge,etc.

o    reflexiva: se innopteaza, se intampla, se zice, se aude, se cuvine,etc

o    pasiva: este stiut, este cunoscut, este stabil, este dat, etc.

VERBELE AUXILIARE:

Verbele auxiliare sau ajutatoare sent verbele care ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse(perfect compus, viitor, viitor anterior, conjunctiv perfect, conditional optativ) si a diatezei pasive.

Verbele auxiliare sunt: a fi, a avea, a vrea.

Verbul a fi in cadrul diatezei active formeaza urmatoarele moduri si timpuri:

indicati, viitor anterior: voi fi vazut.

Conjunctiv perfect: sa fi vazut.

Conditional-optativ perfect: as fi vazut.

Infitiv perfect: a fi vazut.

VERBELE UNIPERSONALE:

Sunt in special onomatopeice, au un subiect exprimat, numai la persoana III-a singular.

CONJUGAREA:

Dupa terminatia verbului de la infinitiv, verbele limbii romane se impart in patru mari grupe, numite conjugari:

Cojugarea I-a - cuprinde verbele care se termina la infinitiv in "a":a canta, a dansa, a spala etc.

Conjugarea a-II-a - cuprinde verbele care se termina la infinitiv in "ea": a bea, a vedea, a placea.

Conjugarea a-III-a - cuprinde verbele care se termina la infitiv in "e": a merge, a bate, a vedea, a placea etc.

Conjugarea a-IV-a - cuprinde verbele care se termina la infitiv in "i" sau "i": a iubi, a dori, a privi, a cobori, a uri, a hotari.

Modurile verbului

Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arata cum considera vorbitorul actiunea:

Reala (INDICATIVUL)

Realizabila (CONJUNCTIVUL, CONDITIONAL-OPTATIV(prezent) SI IMPERATIV)

Ireala (CONJUNCTIVUL si CONDITIONAL-OPTATIV perfect)

Dupa felul in care sunt sau nu insotite de persoane in timpul conjugarii, modurile sunt personale si impersonale.

Modurile personale exprima persoana si formeaza predicatul, deci sunt predivative.

Acestea sunt:

Indicativul

Conjunctivul

Conditional - optativ

Imperativ

Verbele la aceste moduri sunt verbe predicative,formand singure un predicat.

Modurile nepersonale nu exprima persoana si nu pot forma predicatul, sunt deci moduri nepredicative.

Modurile nepredicative sunt :

Infinitivul

Gerunziu

Participiu

Supin

Adverbul este partea de vorbire neflexibila care exprima caracteristicile unei stari, isusiri ori actiuni au imprejurarile in care au loc acestea.

Dupa forma adverbele sunt:

Simple: abia, azi, maine, ieri, acum, repede, bine, etc

Compuse: maine-seara, ieri-seara, ieri-dimineata, alundeva, altfel, altcumva, asta-noapte, asta-vara etc

Locutiuni adverbiale: de-a pururea, cu de-a sila, in veci, prin sutprindere etc

Expresii cu valoare de adverb: la pastele cailor, cum scrie la carte , ca pe apa etc.

Prepozitia este patea de vorbire neflexibila, fara functie sintactica, care leaga intre ele parti de propozitie. Este un cuvant ajutator si se analizeaza impreuna cu partea de propozitie pe care o insoteste.

Exemple: Cartea de istorie, gandul ajutator etc.

Dupa forma, prepoziile sunt:

o    Simple: a , catre, contra, cu , de, fara, in, intru, la, langa, pe, pentru, asemenea, peste, printre etc.

o    Compuse: de la, de catre, de pe , fara de, de pe la, de pe langa, pe sub, pana pe la etc.

Interjectia este partea de vorbire neflibila prin care se exprima trasaturi sufletesti, un indemn, o chemare sau se imita sunete din natura.

Dupa forma, interjectiile sunt

a)     Formate dintr-un singur sunet: o vocala (O!A!I!), o consoana:T,H!

b)    Din doua sau mai multe consoane repetate: brr!crr!

c)     Dintr-o silaba sasu un grup redus de silabe:Of!,Vai!, Aha!,Bravo

d)    Cuvinte repetate: toc-toc!,pac-pac!pic-pic!

Functia sintactica:

Subiect: Printre raniti se auzea Au!Vai!

PV:Pupaza zbrrrrrr!pe o dughena.

NP:E vai de voi.

At. Int.: Pe ulita auzeam indemnul hais!cea!

CD: Din camera vecinului se auzea bravo!

CcM: Usa se deschise incet scart, scart!