Articol continand un dialog intre Adrian Paunescu si Ion Cristoiu

Articol continand un dialog intre Adrian Paunescu si Ion Cristoiu

� ADRIAN PÃUNESCU: Putem intra pe un fagas normal, numai prin pragmatism din punct de vedere economic. Ce credeti dvs. ca va trebui sa fie Romania? Ce sa produca? Spre ce sa se indrepte? Ce solutii sa adopte? Vi se pare normal ca noi, care putem avea capsuni la fel de bune ca spaniolii, sa nu cultivam capsuni, sa nu obtinem piete pentru capsunile noastre si sa nu dam salarii alor nostri, care vor sa culeaga capsuni, ci sa-i lasam, mai ales sa-i impingem catre tarile, care nu au altceva decat avem si noi, dar fructifica altfel ceea ce au?

� ION CRISTOIU: Este o observatie extraordinara, sa stiti! Apropo de ceea ce ne pregateste viitorul, eu cred ca toata aceasta dezvoltare, aceasta bunastare invocata mult in ultimul timp, este artificiala. Noi nu mai producem nimic, maestre. Noi nu producem, ci incercam un fel de pricopsire, din lucruri usor de spulberat Capsunarii, care, oricand, pot fi trimisi inapoi acasa, probabil, ne vor produce, in acel moment, mari probleme sociale. Poate cu mici exceptii, capitalistii nostri nu produc. Ei nu fac fabrici, ei fac specula cu terenuri, iau drepturi litigioase, joaca la bursa, pun la cale CARITAS-uri. Dar acestea sunt, ca si in tarile acelea din Asia, care au trecut, la un moment dat prin criza, sunt lucruri trecatoare si, in momentul in care capitalul occidental va fugi mai spre Est, sa gaseasca mana de lucru ieftina si nemofturoasa (deocamdata mana noastra de lucru este ieftina si inca nu e mofturoasa dar va deveni), in acel moment va aparea o foarte mare problema. Pentru ca noi, deocamdata, nu producem nimic pe cont propriu, ci e o bunastare de moment.

� ADRIAN PÃUNESCU: Functioneaza, astazi, in Romania, o anumita fabrica de etichete. Dvs., la un moment dat, la inceputurile perioadei, ati fost in interiorul acestei fabrici, intr-un fel sau altul. Si stiti foarte bine mecanismele. Puteti face o scurta analiza a acestei, dupa parerea mea, monstruoase actiuni de etichetare si de refuz al analizei? De unde vin aceste indicatii? Ce se doreste prin lustratie, prin culpabilizare, prin tensionare, prin expirare. Cine vrea asta? Particularii? 2-3 damblagii care injura pe-aici sau se doreste o revolutie biologica? Care e mecanismul acestei fabrici de etichete?

� ION CRISTOIU: Fabrica de etichete este produsa de impotenti. Daca ati observat, un lucru mai mult decat bizar, in ultimii ani, de la politica incepand, si pana la scris, nu se mai vorbeste despre talent. Eu, probabil, sunt un traditionalist, un om invechit. Atat am invatat ai sau nu ai talent. Ai sau nai talent la scris, ai sau n-ai talent la televiziune, ai sau n-ai talent la fotbal. La fotbal, vad ca se mai recunoaste talentul. Si-atunci, venind niste cetateni care n-au talent, nici de politician, nici de jurnalist, nici de scriitor, nici macar de macaragiu, ei incep sa inlocuiasca acest criteriu fundamental, al inzestrarii naturale, e un criteriu peste care nu poti sari, cu tot felul de criterii: criteriul trecutului, criteriul apartenentei la un grup. Acestia sunt smecherii. Cei care achieseaza la aceste smecherii sunt, mai ales in presa, de o incultura crasa. Pariez eu, care m-am aflat in cercuri de tineri jurnalisti, ei asa-zisii intelectuali, ridicati in slavi, in cazul in care au scris o carte, nimeni nu le-a citit-o. E o moda. Sa nu uitam ca, in perioada interbelica, Cezar Petrescu era un mare scriitor si Camil Petrescu nu era scriitor. Exista fenomenul acesta, al modei de coafura. Cu atat mai mult, face la noi ravagii, cu cat cei care apar pe micul ecran, nu citesc, n-au cultura, sunt o generatie care nu mai are o scoala serioasa. Poate fi manipulare.

� ADRIAN PÃUNESCU: Sunt de acord cu ceea ce spuneti, doar ca, dupa parerea mea, cauza e mult mai adanca. De ce, de exemplu, chestia asta cu lustratia? La ce foloseste ea? De ce toata chestia asta cu permanenta securitatea, cu dosarele, cu Arhiva PCR? Ce se doreste in fond? De unde treaba asta, cu pensionarea? De unde treaba cu culpabilizarea generala si culpabilizarea pe categorii? Unde se merge? De unde vine impulsul?

� ION CRISTOIU: Explicatia o gasim in perioada 1944 - 1947, pe care o cunosc foarte bine, cand, tot asa, niste pitifelnici, dintr-o generatie sau din mai multe generatii, au considerat ca pot sa-i scoata din literatura pe Sadoveanu, pe Calinescu, invocand, nu talentul, ci trecutul, deci un lucru exterior. Pana la urma pitifelnicii n-au produs nimic, tot Sadoveanu, Camil Petrescu si Calinescu au ramas. Eu nu cred intr-o conspiratie, sa spunem pusa la cale de diferiti oameni. Nu poti sa scoti un adversar din politica deoarece el are talent, ne referim sa zicem, expres, la Ion Iliescu, si atunci zicem ca nu stiu ce a facut in 1956. Nu poti sa-l scoti pe Adrian Paunescu din literatura si nu poti sai tai mana cu care tine condeiul, si atunci incepi sa invoci elemente exterioare. Este, desigur, greu sa lupti impotriva acestor valuri succesive, care, dupa parerea mea, sunt trecatoare. Valul anticoruptie a trecut, o sa treaca si acest val, pentru ca el este profund artificial.

� ADRIAN PÃUNESCU: Delegitimarea a cinci decenii de viata a poporului roman, delegitimarea a ceea ce s-a intamplat in economie, in cultura, toate actiunile acestea, mai ales din primii ani, dar care revin astazi, nu inseamna propriu-zis si un vot de blam la adresa acestui popor? Au facut personalitati una, alta, totusi, acest popor a fost la baza a tot ceea ce s-a intamplat. Poate fi eliminata o perioada de istorie? Pot sa desfiinteze certificatele, diplomele universitare, doctorii sa nu mai fie lasati sa practice medicina, pentru ca au facut studiile in socialism? Este o nebunie! Dar nu vedeti ca unii ar pune-o opera?

� ION CRISTOIU: Smecherii le pun in opera, dar restul sunt niste naivi, care nu au curaj sa se opuna acestei smecherii. Daca e vorba de cei 50 de ani, parerea mea este sa daramam metroul, pentru ca a fost creat in anii respectivi.

� ADRIAN PÃUNESCU: Daca mai avem putina rabdare, se darama singur, uitat.

� ION CRISTOIU: Atunci, toti cei care s-au imbogatit prin privatizari frauduloase sa renunte la acele privatizari, la acele averi, deoarece ele au fost dobandite sau cladite in anii comunismului. Stiu, incercarea noastra este zadarnica, pentru ca este incercarea intelectualului nuantat, care totdeauna este singur intr-o lume in care propozitiile simple se iau din gura in gura si se repeta. Degeaba incerci sa te opui. Ma uitam acum la 23 August. Sunt atat de plicticosi cu cliseele acestea, cu demonstratiile, cu ce se intampla inainte de 1989, de parca acum n-ar fi manifestari, sigur, insa, la ele se merge benevol.

� ADRIAN PÃUNESCU: Totusi, catre ce credeti ca trebuie sa se indrepte Romania? Trebuie dezvoltare economica, trebuie capacitate elvetiana de a pune in valoare banci? Trebuie smecheri care sa umfle banii tuturor? Sau trebuie rasturnari spectaculoase? Cum putem intra pe un fagas normal?

� ION CRISTOIU: Putem intra pe un fagas normal, numai daca pragmatismul ia locul cuvintelor mari. Va spuneam, cand am vorbit prima data la telefon, cei din Irlanda ni l-au luat si pe Dracula, iar noi ne-am cacait o gramada, spunand vai de noi, cum sa folosim acest brand. Este vorba de pragmatism. Dupa parerea mea, el da o luciditate, da o indoiala, care nu se poate naste decat daca individul este cat de cat educat. Din punctul acesta de vedere, avem o foarte mare problema.

� ADRIAN PÃUNESCU: Pragmatismul de care vorbiti si care, probabil, este solutia nu poate sa ocupe locurile de comanda, pentru ca la locurile de comanda sunt politicieni de meserie?

� ION CRISTOIU: La locurile de comanda sunt demagogi in meserie. Adevaratul om politic: mai si face ceva. In conditiile in care succesul electoral depinde de cat de bine dai din gura sau, in ultima vreme, de cat de des apari la televizor, sigur ca vor fi alesi acei oameni politici care, de fapt, vorbesc sau se stramba frumos, sau fac tot felul de lucruri pentru imagine, in loc sa faca efectiv ceva. Am ajuns sa nu mai suport acest concept: imagine. Amintiti-va ca pe la Primaria Capitalei, de 17 ani, au trecut numai primari care si-acum ma intreb cum au fost votati, desi au beneficiat de votul uninominal, pentru ca, practic, nu au facut nimic.

� ADRIAN PÃUNESCU: Votul uninominal la primarii, la Primaria Capitalei? E o precizare foarte importanta. Spuneti-mi, de ce va declarati comunist?

� ION CRISTOIU: Ma declar comunist pentru ca nimeni nu are curaj sa se declare comunist. Pentru ca este un val de prostie. Cei care folosesc sau care condamna habar n-au despre ce e vorba. E o moda la care este foarte greu, ca si in cazul persoanelor feminine, sa te opui la un moment dat. Comunismul, in faza lui initiala, a raspuns unei nevoi, de egalitate, poate de dreptate sociala si comunismul s-a prabusit, tocmai pentru ca n-a mai fost comunism. Sincer, fiecare dintre cei care invocau comunismul, ei nu mai erau de mult comunistii in stare sa ajunga la inchisoare de dragul ideilor, ca dovada ca dupa 1989 multi dintre liderii comunisti nu au mai avut curaj sa apere comunismul. Daca ar fi crezut in comunism, erau in stare sa mearga la inchisoare pentru asta.

� ADRIAN PÃUNESCU: Unii au facut-o.

� ION CRISTOIU: Dar n-au facut-o pentru ca erau impotriva. Au facut-o pentru ca asa a venit peste ei. Comunismul obosise, asta e foarte clar .

� ADRIAN PÃUNESCU: Era comunism?

� ION CRISTOIU: Nu, in ultimii ani nu a fost comunism. Era un fel de activitate rutiniera. Toti am trait si acum nimeni nu mai vrea sa recunoasca sedintele de partid, care erau de o plicticosenie absoluta. Toate celelalte reuniuni, mai mari sau mai mici, erau numai si numai de rutina. Presa era de rutina. Cine cunoaste comunismul original sau chiar teroarea stalinista, stie ca nu era rutiniera. Se intrase, asa, intr-o faza in care toata lumea accepta cliseele momentului, dar nimeni nu mai credea in el. Asta a si dus la prabusire. Comunismul s-a prabusit, nu l-au rasturnat altii.

� ADRIAN PÃUNESCU: Poate, cu alta ocazie, vom vorbi despre asta, pentru ca eu cred ca s-a prabusit si datorita inertiei proprii, dar si din interesul celor care vroiau averi, in criza averilor de pe lume.Multe sunt de discutat.

� ION CRISTOIU: Cei care aveau deja averi puse deoparte trebuiau sa si arate ca au averi. Asta era foarte important. Dupa parerea mea, acestia erau artizanii. Se saturasera sa joace teatru cu Dacia, cand ei aveau deja pregatite la hotare Mercedesurile.

� ADRIAN PÃUNESCU: Ar fi, de exemplu, de discutat si de ce Iugoslavia, care era laudata la vremea aceea, in timp ce in Romania sistemul era aproape prabusit, din punct de vedere sintactic, al functiilor, si morfologic uneori, de ce Iugoslavia a colapsat? De ce Iugoslavia s-a spart? De ce a cazut sistemul si acolo? Era autoconducere, democratie, nu ca in Romania. A fost un interes sa cada socialismul. Cum vedeti raportul dintre libertate si dreptate, in 2007? Iubeati, ca si mine, ca si toti intelectualii, libertatea, inainte de 1990. Mai este libertatea principala problema? Sau dreptatea are si ea partea ei?

� ION CRISTOIU: Dupa 17 ani, cred ca multi dintre noi au inteles ce inseamna libertate. Ciudat este faptul ca multe lucruri pe care le spunea, in prostia ei, in clisee, in monotonia ei, propaganda comunista, in legatura cu capitalismul, si mai ales capitalismul salbatic, capitalismul interbelic, nu erau crezute, acum, multi dintre romani le traiesc pe pielea lor. Poate ca revoltele, cutremurele sociale nu au loc sau nu au loc inca, pentru ca, in aceasta bunastare venita de la banii Uniunii Europene, mai e ce sa se fure, cred ca a mai ramas ceva de furat, poate din banii de la Uniunea Europeana. Sunt acesti bani de la cei plecati la munca in strainatate. Cred ca este totusi o bunastare aparenta, care face ca ideea de dreptate sa cada intr-un plan secund si, daca o ridici, imediat esti etichetat drept comunist. De-aia si-mi spun comunist, ca sa nu ma poata eticheta nimeni. Cand spui ca esti comunist, o recunosti public, intr-o confruntare si nimeni nu mai poate folosi aceasta arma, a etichetei, impotriva ta.

� ADRIAN PÃUNESCU: Cateva scurte intrebari si cateva dorite raspunsuri scurte. Este chestiunea Ardealului. Ce parere aveti despre situatia din Ardeal? Ce parere aveti despre luptele pentru autonomie teritoriala, mai clandestine sau mai pe fata? Ce parere aveti despre licitatia dintre radicali si asazi sii moderati maghiari?

� ION CRISTOIU: Raspunsul meu este foarte simplu. Daca as fi ungur, nu m-as sfii sa lupt pentru autonomie. Noi nu reusim deloc sa intram in pielea lor.Sigur, este o vreme, acum, unde lucrurile par linistite. Noi judecam comportamentele, inclusiv in cazul Ardealului, prin perspectiva aceasta. Cum nu am trait un moment de criza, pentru a vedea comportamentul adevarat, am scos aici, si iata ca raspunsul e mai complicat, la editura pe care cu onoare o conduc, Memoriile lui Mihai Beniuc' si nu o sa uit cum povestea el ca si cei mai buni amici, oameni de treaba, dintre unguri, in momentul in care era la Cluj, la Universitate si cand s-a cedat Ardealul, au devenit de nerecunoscut. Deci, este foarte greu sa tragi semnale de alarma, deoarece toata lumea considera ca e imposibil. E imposibil sa ramai cu o tara in bucati, e imposibil sa vina o dictatura. Pare, nu ca in finalul din Morometii', pare ca timpul nostru are rabdare desi, capodopera de intelepciune, nu de descriere a satului, Morometii', ne spune ca timpul nu mai are rabdare.

� ADRIAN PÃUNESCU: Si eu cred ca nu mai are rabdare,in chestiunea Ardealului, exista o anumita anestezie, exista un anumit tembelism, exista o anumita delasare, care ne pot costa. De aceea am apreciat pe cei care, cum e cazul lui Corneliu Vadim Tudor, dar, sigur, si cazul meu (pentru ca am tot spus asta), au cerut stare de veghe, au cerut o politica a valorilor, au cerut cultura romaneasca in Ardeal, la concu-renta cu tot ce poate exista, nu prin gatuirea altora, ci prin punerea in valoare a oamenilor de vocatie, ai nationalitatii romane din Romania. Dar, foarte putini asculta asta si,
repet, ne-ar putea costa. Exista extremism romanesc?

� ION CRISTOIU: Nu.

� ADRIAN PÃUNESCU: Teoria asta, iar, a fost o eticheta mizerabila. Vadim nu poate zice nimic aparand Ardealul pentru ca devine extremist. Ca e ca si Takes, se zice. Dar una e cand aperi o situatie existenta, o legitimitate, o armonie nationala si ordinea constitutionala si recunoscuta continental, si alta este cand ataci ordinea constitutionala, cand ataci subiectul de drept, care este Romania, cand ataci Constitutia. Acolo poate fi vorba de extremism.

� ION CRISTOIU: Nu exista extremism, din simplul fapt ca extremismul presupune o anumita consecventa. Romanii pot fi extremisti cateva minute, dupa asta le trece.

� ADRIAN PÃUNESCU: Acum, despre Ion Cristoiu. Catre ce va indreptati personal? Veti fi lider politic? Veti ramane gazetar, toata viata? Veti fi marele prozator, pe care eu sunt bucuros sa-l fi anuntat de cateva ori, considerandu-va un descendent al foarte fertilei linii Caragiale - Preda? Catre ce va indreptati?

� ION CRISTOIU: In niciun caz, catre om politic. Nu am talent. Si n-o sa ma apuc, la batranete, sa fac prostii. Tot sper intr-o imprejurare care sa mai reduca din consumul gazetaresc. Sunt si eu un om plin de slabiciuni. Una dintre ele este aceea ca trebuie sa vina imprejurari exterioare ca sa ma forteze sa ma concentrez numai asupra literaturii. Si, nu stiu cum sunt altii, dar ceea ce e mai grav este faptul ca eu incep sa inteleg lucrurile abia acum, apropiindu-ma de 60 de ani. Cand aveam trei vieti astea mi se pareau prostii. Inclusiv, credeam ca n-o sa imbatranesc. Cand esti tanar nu crezi ca o sa imbatranesti si chiar esti revoltat cand auzi ca va veni o vreme cand vei imbatrani. Un lucru fatal este acesta, batranetea.Nu te poti opune.

� ADRIAN PÃUNESCU: In ce consta viata dvs., domnule Cristoiu? Viata dvs. zilnica! Aveti prieteni? Aveti distractii? Aveti hobby-uri? Vanatoare? Inot? Calatorii? Fotbal?

� ION CRISTOIU: E o viata, de dimineata pana seara, aparent monotona. Am drogul muncii, care nu e un drog chiar atat de fericit, daca ma gandesc bine. In rest, putina viata personala. Prieteni nu am, poate si de-aia, prietenia inseamna gasca. Ma invart.

� ADRIAN PÃUNESCU: Urati? Tineti ura?

� ION CRISTOIU: Nu. Am invatat de la Marin Preda, de-aia l-am si admirat, ca ura inseamna dependenta de cel pe care-l urasti. Sunt incapabil de ura. Din punctul acesta de vedere, am o mare deficienta, nu pot sa pastrez ura. Ea este trecatoare, dar poate ca e si bine, pentru ca ar insemna un consum inutil de energie. Nici nu cred ca-i inteleg pe oamenii care si-au facut din asta un scop in viata. Eu am mai spus, am mai si scris, nu cred in Contele de Monte Cristo, cel care, dupa atatia ani, iese din cazarma si se gandeste sa se razbune, in loc sa se gandeasca sa traiasca viata cat de cat.

� ADRIAN PÃUNESCU: Iubiti?

� ION CRISTOIU: Sunt un om sceptic.

� ADRIAN PÃUNESCU: Mi-ati spus si mie, la un moment dat, ca sunteti mai sceptic decat mine. Da, dvs. sunteti mai sceptic, eu sunt, uneori, mai disperat. Mai observati femeile frumoase?

� ION CRISTOIU: As raspunde ca un politician: nu comentez.

� ADRIAN PÃUNESCU: Unde e romanul epocii, domnule Cristoiu?

� ION CRISTOIU: Nu stiu. Nu l-am citit inca.

� ADRIAN PÃUNESCU: Dar, nu cumva, v-ati apucat sa-l scrieti?
� ION CRISTOIU: Poate ca-l scriu. Paradoxul e ca, poate, dispretuind opera gazetareasca, in opera gazetareasca e proza.

� ADRIAN PÃUNESCU: Multe din textele dvs. sunt paginile viitorului roman. Chiar asa, cu sarja asta de realitate, cu nume adevarate! Dar, va trebuie, dupa parerea mea, drama eroului principal, care ar trebui sa fiti dvs. si care sa le uneasca pe toate. Nu va trebuie alte personaje. Alea din cartile dvs. de publicistica, unele din cele pe care le analizati, seara de seara, la senzationala emisiune de la Antena 3, cu Mihai Gadea si cu ceilalti, astea toate sunt fise pentru un mare roman al epocii.

� ION CRISTOIU: Acum, eu ca sa-mi intru in mana - n-am talentul dvs. - trebuie sa citesc proza buna, macar 10-15 minute, ca sa iau, ca o ciuma, talentul celui dinaintea mea. Am recitit proza lui Caragiale. Mie mi-au placut mai mult cele pe care Caragiale nu le-a adunat intr-un volum si le-a risipit prin tot felul de reviste de doi lei. Mi se par mult mai comice, mult mai puternice decat cele pe care Caragiale le-a considerat proza. S-ar putea sa se intample asa si cu noi, toti cei care facem publicistica.

� ADRIAN PÃUNESCU: Nu vreti sa republicam in Flacara lui Adrian Paunescu', acele texte ale lui Caragiale, fiecare cu cate un scurt cuvant inainte al dvs.?

� ION CRISTOIU: N-ati uitat ca sunteti sef de gazeta. Este cea mai mare primejdie a unei discutii cu dvs. Totdeauna vreti ceva pentru Flacara'. Da, dar trebuie, intai, sa duc neaparat pana la capat proiectul acesta cu Cuba.Cine stie, maine sau poimaine, poate avea loc o revolta acolo. O revolutie in direct! Si n-as vrea sa fi muncit atat in zadar. Cand termin acest proiect, as vrea sa ma apuc serios de treaba. As vrea sa scriu o carte si, poate, asa ajung si la problema dvs. Eu i-as zice Smecherul Caragiale', dar, asa, intr-un sens bun.

� ADRIAN PÃUNESCU: Va rog sa ne propuneti o tabla de valori a Romaniei. Va rog sa spuneti numele care vi se par cele mai semni-ficative. In politica. Inainte de 1990, daca doriti, si dupa 1989.

� ION CRISTOIU: Inainte de 1990, in politica, Nicolae Ceausescu, chiar daca il injura toata lumea si, dupa 1990, Ion Iliescu, chiar daca il injura toata lumea.

� ADRIAN PÃUNESCU: In film.

� ION CRISTOIU: In film, eu raman in continuare admiratorul lui Pintilie, dar din Balanta'.

� ADRIAN PÃUNESCU: Astazi, dupa 1989?

� ION CRISTOIU: Nu sunt la curent cu cinematografia romaneasca, drept pentru care nu m-as putea pronunta.

� ADRIAN PÃUNESCU: Am avut teatre bune inainte de a˜90?

� ION CRISTOIU: Da. Am fost director la revista Teatrul' si au fost spectacole marete. Teatrul era o sarbatoare.

� ADRIAN PÃUNESCU: Care erau teatrele cele mai bune?

� ION CRISTOIU: Eu am apreciat Teatrul din Craiova. Acolo au fost mari spectacole.Apoi, a fost Bulandra'.

� ADRIAN PÃUNESCU: Aschiuta si Teatrul Mic, cred.

� ION CRISTOIU: Si Teatrul Mic, totusi, pe primul loc, daca ma gandesc si la provincie,a fost Teatrul National din Craiova.

� ADRIAN PÃUNESCU: Cine-l conducea atunci?

� ION CRISTOIU: Boroghina, cred ca-l mai conduce si-acum.

� ADRIAN PÃUNESCU: Nu, nu cred ca-l mai conduce si acum. Dar, atunci, Boroghina il conducea.

� ION CRISTOIU: Teatrul Mic il conducea Dinu Sararu, un alt nedreptatit al perioadei postdecembriste.

� ADRIAN PÃUNESCU: In proza.

� ION CRISTOIU: As pune pe primul loc pe Marin Preda si pe al doilea, pe Petru Dumitriu.

� ADRIAN PÃUNESCU: Eugen Barbu?

� ION CRISTOIU: Hai sa spunem al treilea sau hai sa spunem toti trei.

� ADRIAN PÃUNESCU: Dupa 1989? Fanus, Breban, D.R.Popescu, cine?

� ION CRISTOIU: Inainte de 1989, pentru ca dupa 1989 au facut gazetarie sau au fost redusi la tacere.

� ADRIAN PÃUNESCU: Sararu?

� ION CRISTOIU: Ca scriitor de actualitate, Dinu Sararu! Dar va trebui sa vina posteritatea ca sa-l reabiliteze.

� ADRIAN PÃUNESCU: Sa fim noi o parte din posteritatea lui. Ca suntem, totusi,mai tineri decat el! In poezie?

� ION CRISTOIU: Inainte, sigur, ar trebui sa spun Adrian Paunescu, dar eu as zice, inainte de 1989, nu numai poetul Adrian Paunescu, ci Paunescu gen Cantemir. Nu pot sa spun ca Adrian Paunescu a fost numai poet. A fost si mare gazetar. Poate ca asta este si dificultatea identificarii in epoca. Inainte de 1989, chiar si dupa 1989. Greu de spus ce-a fost cu deosebire Adrian Paunescu, poet, gazetar, om politic, activist civic. Si atunci toate acestea se aduna intr-o singura
personalitate.

� ADRIAN PÃUNESCU: Ioan Alexandru, Nichita Stanescu?

� ION CRISTOIU: Eu, la poezie, scotandu-l din discutie pe Adrian Paunescu, pentru care trebuie sa facem un alt criteriu, un alt domeniu, sa zicem cantemirismul in cultura romaneasca, gen Hasdeu, sau Eliade (nu Mircea ci Radulescu), care au produs in diferite domenii la fel de bine, totusi, prin talent, as putea spune ca Nichita Stanescu.

� ADRIAN PÃUNESCU: In teatru?

� ION CRISTOIU: In teatru, Marin Sorescu.

� ADRIAN PÃUNESCU: In sport?

� ION CRISTOIU: Ramane Nadia Comaneci.

� ADRIAN PÃUNESCU: In stiinta?

� ION CRISTOIU: Intrebarea e destul de dificila.Dvs. stiti mai bine.

� ADRIAN PÃUNESCU: In dizidenta?

� ION CRISTOIU: Dizidenti adevarati au fost marii scriitori. Chiar si cei care nu trec azi ca dizidenti. Un adevarat scriitor nu poate fi decat un dizident in raport cu regimul in care traieste, indiferent ca e democratic sau dictatorial, pentru ca el scrie ceea ce-i trece prin cap si s-ar putea ca tocmai ceea ce-i trece prin cap Adrian Paunescu: sa nu le treaca prin cap celor de la putere.

� ADRIAN PÃUNESCU: In gazetarie?

� ION CRISTOIU: Adrian Paunescu. N-am sa spun Ion Cristoiu, pentru ca eu n-am fost
in gazetaria de dinainte de decembrie.

� ADRIAN PÃUNESCU: In Flacara', Antonie Iorgovan,cu putinul aer pe care-l mai are in plamani, vorbind de gazetaria de dupa 1989, cita pe Ion Cristoiu. Dupa 1989, cine?

� ION CRISTOIU: Ar trebui sa spun Ion Cristoiu, dar as fi lipsit de modestie.

� ADRIAN PÃUNESCU: Asta e o chestie pe care o lasam si dovada. Ce alti gazetari, 2-3 tineri sau mai in varsta, vedeti?

� ION CRISTOIU: Trebuie sa-l pun, totusi, pe Corneliu Vadim Tudor, care a reusit sa faca dintr-o gazeta un partid, pe Adrian Paunescu, care a reusit sa reabiliteze Flacara' si mai ales gazetaria de stanga, la care se adauga tot oameni din generatia mea. Sa spunem de la Lucian Avramescu si pana la Horia Alexandrescu, care, pana la urma, au creat scoli de gazetarie,desi elevii lor nu recunosc acest lucru.

� ADRIAN PÃUNESCU: Cum il priviti pe Tuca?

� ION CRISTOIU: Marius Tuca este un moderator de televiziune care a facut o revolutie in televiziune. La ora actuala, face cel mai bun ziar, cel putin ca tiraj, din Romania. Tuca are nevoie de o revenire spectaculoasa, dar, mai ales, de curajul de a reveni spectaculos in televiziune.
� ADRIAN PÃUNESCU: Daca ati avea de lasat viitorului o replica in stare sa va reprezinte, chiar si cu gandul ca e una testamentara, cum fiecare, de la o anumita varsta, trebuie sa se gandeasca, care ar fi aceea? Care ar fi lucrul esential al vietii dvs., al constiintei dvs.?

� ION CRISTOIU: Propozitia testamentara e aceasta: Lucrurile sunt mai complicate.

� ADRIAN PÃUNESCU: Multumesc si cred cu sinceritate, intre noi nu a incaput niciodata nesinceritatea, chiar cand ea a fost otravitoare pentru amandoi, ca este un interviu exceptional. Mi-ati facut o foarte mare placere prin limpezimea de gand si prin deschiderea catre adevar.

� ION CRISTOIU: Multumesc. Altfel nu spuneam lucrurile astea inteligente, daca nu ma provocati.

� ADRIAN PÃUNESCU: Conteaza foarte mult interlocutorul.Ca si la tenis. Un interlocutor
tampit te face sa joci prost.Un interlocutor valoros te face sa gandesti bine. Asa faceam cu bietul Octavian Paler, Dumnezeu sa-l ierte, vorbeam la telefon nopti si nopti, cu Dinu Sararu si fac, uneori, si cu Marius Tuca. Si cu dvs.


� ION CRISTOIU: Daca ati vorbit inainte de 1989, cred ca v-au facut un bine daca v-au inregistrat.

� ADRIAN PÃUNESCU: Unele inregistrari, de exemplu cele cu Fanus Neagu, sunt mortale.Sa vedeti si dvs. acolo ce festival de injuraturi politice era la gura lui Fanus.

� ION CRISTOIU: De unde rezulta, inca o data, proiectul unei carti pe care vreau s-o scriu: Securitatea este cel mai bun critic literar al Romaniei.

� ADRIAN PÃUNESCU: Sa speram ca Serviciul Roman de Informatii nu va deceptiona.

� ION CRISTOIU: Nu-i atat de serios.

Articol aparut in revista Flacara nr.34 (7-13 septembrie 2007)

In urma studierii aprofundate a acestui articol ne putem da seama destul de simplu despre conceptia de viata, politica, de publicist a lui Adrian Paunescu:

este un ziarist incomod (pentru ca ridica probleme din domeniul lui ce nu se poate

este un interlocutor incomod (pentru ca da raspunsuri la care nu se poate raspunde)

Adrian Paunescu este o persoana franca, care daca are ceva de zis nu ezita sa spuna, indiferent de repercusiunile pe care vorbele sale le-ar putea avea