CATRINA - Personaj feminin dinttr-un roman apartinand perioadei postbelice

CATRINA - Personaj feminin dinttr-un roman apartinand perioadei postbelice Catrina este a doua sotie a lui Ilie Moromete, mama vitrega a lui Paraschiv, Achim si Nila, mama naturala a Ilincai, a Titei si a lui Niculae (copii facuti cu Moromete). Multe scene din roman ne-o prezinta coplesita de treburi Lovi-o-ar moartea de vorba, de care nu te mai saturi, Ilie! Toata ziua stai de vorba si beai la tutun si mie imi arde camasa pe mine [] Veniti de la deal si va lungiti ca vitelesi eu sa indop singura o ceata de haidamaci.') - autocaracterizare.
Secventa expozitiunii este esentiala in acest sens: dupa ce se intorc de la camp, Moromete iese la drum 'cu tigarea in gura', cautand conversatie, baietii se furiseaza si ei, iar fetele plecasera la garla sa se scalde. 'Parea de la sine inteles ca singura mama ramanea sa aiba grija ca ziua sa se sfarseasca bine'. Pregateste masa ( la vatra - 'femeia se chinuia cu o mana sa mestece mamaliga, iar cu alta sa prajeasca niste ceapa in tigaie'), mulge oile ajutata de Niculae (care-i marturiseste dorinta de a invata).
Importanta este si scena cinei: daca in cazul lui Ilie se evidentiaza autoritatea inflexibila in cadrul familiei, in ceea ce-o priveste pe Catrina, ea imbraca rolul traditional al femeii - 'langa vatra, jumatate intoarsa spre strachinile si oalele cu mancare de pe foc [] iar langa ea ii avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca si pe Tita, copiii facuti cu Moromete'.
→ scena cinei, considerata de Ovid Crohmalniceanu 'prima schita a psihologiei Morometilor' sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a familiei peste care troneaza Ilie Moromete - 'Moromete statea parca deasupra tuturor. Locul lui era pe pragul celei de-a doua odai, de pe care el stapanea cu privirea pe fiecare'.
Si Catrina se supune autoritatii sale. Exista totusi in relatia cu sotul ei un permanent motiv de discordie, unul din conflictele care vor destrama familia: Catrina vanduse un pogon din lotul ei ('in timpul foametei de dupa razboi', asigurand supravietuirea familiei). Ilie promitandu-i ca va trece casa si pe numele ei. Femeia e dezamagita de sovaielile barbatului care amana indeplinirea promisiunii, dar renunta la pretentii 'ca sa fie liniste in familie' (cata diferenta intre ea si Polina, fiica lui Balosu, care fuge cu un tanar sarac, Birica, fara a renunta insa la zestrea ei pe care o pretinde violent, stiind ca se va lovi de refuzul tatalui).
In privinta Catrinei, motivele economice stau la baza tuturor neintelegerilor. Traieste cu groaza ca se vor intoarce baietii plecati ('marea ingrijorare a vietii ei'). Tocmai de aceea, afland ca Ilie a vrut sa-si aduca baietii de la Bucuresti si pentru ca nu a trecut casa si pe numele ei, Catrina il va parasi pe Moromete, mutandu-se la fiica din prima casatorie, Marita, zisa Alboaica. Moromete nu va reusi astfel sa-si petreaca batranetea alaturi de sotia sa.
Linistea personajului vine din credinta, relatia cu biserica dand contur personajului. Sursa credintei sale este reprezentata de o experienta traumatizanta: 'Catrina era credincioasa [] Cu zece ani in urma nascuse un copil mort care ii bagase spaima in suflet'. O vecina o sfatuieste sa caute ajutor in slujbele de la biserica.
Moromete o ironizeaza permanent pentru aceasta aplecare spre credinta, asteptand-o duminica pe stanoaga podistei, la poarta, fumand linistit o tigara si psalmodiind: 'Si da-ne noua. Doamne, cat mai multe leturghii si colive si adu cat mai multe proaste la biserica! Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh' → apostrofat de Catrina (cu busuiocul in mana).
Mai tarziu, retras in gradina, vorbind singur si gandindu-se la reprosul bisericoasei Catrina care-i aminteste de pacate, Moromete conchide: 'Proasta mai e si muierea asta a mea!' - caracterizare directa
Urata cu patima de sora lui Moromete, Guica (pentru ca o considera vinovata de plecarea ei din casa fratelui in urma recasatoririi), Catrina e incadrata intr-o caracterizare generala, rauvoitoare, alaturi de fete: 'puturoasele alea' , 'niste imputite'.
Adevarul e ca mama vitrega si-a indeplinit datoria fata de baietii lui Moromete si naratorul precizeaza: 'Catrina ii crescuse cu truda pe cei trei. Paraschiv, Nila si Achim erau mici cand se maritase cu Moromete, si in loc de rasplata acestia incepusera s-o urasca'.
In consecinta, Catrina nu mai ilustreaza in totalitate ipostaza femeii din mediul rural pe care o vedea G.Calinescu femeia reprezinta in lumea taraneasca doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii'). Pentru ca, desi se supune autoritatii sotului, pentru linistea familiei, renuntand la pretentia ei de-ai trece casa si pe numele ei, in urma promisiunii, personajul nostru feminin, a devenit stapanul propriului destin. Cand se stie tradata de Moromete, il paraseste mutandu-se la fiica din prima casatorie, Marita (zisa Alboaica).