Caracterizeaza personajul pdintr-un roman de Liviu Rebreanu

Caracterizeaza personajul preferat dintr-un roman de Liviu Rebreanu

Romanul ales: Padurea spanzuratilor

Considerat de Eugen Lovinescu "cel mai bun roman psihologic", monografie a incertitudinii chinuitoare, "Padurea spanzuratilor" este cel mai dramatic dintre romanele lui Liviu Rebreanu.

Opera analizeaza drama unui tanar ardelean cu constiinta zdruncinata de imprejurarile vitrege ale vietii si ale razboiului, de dezechilibrul psihic provocat de contrastul dintre un cod de principii morale si o realitate cruda unde ele se dovedesc inoperante.

Apostol Bologa, protagonistul romanului, este un tanar student la Facultatea de Filologie a Universitatii din Budapesta, insetat de certitudini si de absolut ca si Stefan Gheorghidiu, eroul lui Camil Petrescu. Mama sa, Maria Hogea, in tinerete o fata cuminte, modesta, sensibila, orfana, crescuta in internatul de fete din Sibiu si lipsita de iubirea sotului, isi va revarsa intreaga sa dragoste asupra fiului, nadajduind sa-l determine a urma teologia. Educatia mistica venita din partea mamei, ii limiteaza orizontul cunoasterii facandu-l timid, fricos si curios, indoctrinat de timpuriu, incat ajunge sa aiba halucinatii. Astfel intr-o duminica, dupa rostirea rugaciunii in fata altarului, are impresia ca-l vede pe Dumnezeu dupa o perdea de nouri albi: "ca o lumina de aur, orbitoare, infricosatoare". Aprigul avocat Iosif Bologa, tatal lui Apostol, dorea ca fiul sau sa aiba un caracter tenace si un ideal ferm in viata, mergand pe linia educatiei traditionale, accentuand latura patriotica.

Dupa ce se logodeste cu Marta Domsa, Apostol pleaca voluntar pe front, convins ca "razboiul e adevaratul izvor de viata"., "adevaratul generator de energii". Apostol pleaca pe front pentru a-si dovedi barbatia, pentru a da o riposta Martei, care admirase uniforma unui locotenent, trezindu-i invidia, pentru a-si exprima cutezanta tinereasca si independenta in luarea deciziilor. Apostol Bologa evolueaza trivalent: ca cetatean, ca roman si ca om.

Ca cetatean, in prima etapa a evolutiei sale, considera ca "omul nu e nimic decat in functie de stat"; plecand pe front, el "pleaca la datorie" cu o ambitie fara margini se distinge in lupte, ajunge stapanit de un sentiment de mandrie cand primeste patru decoratii, e ridicat in grad si cooptat in Curtea Martiala. Ca membru al completului de judecata, voteaza pentru condamnarea la moarte a slt. ceh Svoboda, pentru ca incercase sa dezerteze la inamic, convins ca a indeplinit un act justitiar. Zguduitoarea executie a lui Svoboda va produce un dezechilibru intre lumea sa interioara si cea din afara. La popota, in timp ce camarazii lui se infrunta, el asculta vocile launtrice intre care, decisive sunt cea a tatalui si cea a luminii din ochii lui Svoboda, o lumina obsedanta, sfidatoare si in acelasi timp, magnetica, mareata si inaltatoare. Lumina din privirea lui Svoboda va tulbura noptile fizice si psihice ale lui Apostol, intarindu-l etapa cu etapa pentru pasul cel mare - refuzul unei vieti traite absurd in minciuna si crima, o viata care nu-i apartine. Ca roman constituie a doua etapa a verificarii de sine in raport cu ceilalti. Ea sta sub deviza "Statul nu cere iubire, ci numai devotament, disciplina omului, pe cand neamul presupune o dragoste frateasca".

Afland ca divizia lor va fi mutata pe frontul romanesc, Apostol are presimtirea ca va muri, deoarece sufletul sau nu putea accepta uciderea fratilor si ii incolteste primul gand al dezertarii. Ca membru al Curtii Martiale, pus in situatia de a condamna la moarte 12 romani acuzati de pactizare cu inamicul si pentru a preintampina o noua rana a constiintei insangerate, ia a doua oara hotararea de a dezerta. Prins intre liniile frontului de locotenentul Varga, va fi judecat si condamnat la moarte.

Eroul ce cautase un ideal de umanitate, pe care sa-l slujeasca, sfarseste tragic, deoarece constiinta sa scindata si hartuita mereu intre notiuni contradictorii, nu poate lua o decizie clara, fiind dependenta de factori exteriori: "Si totusi restul hotaraste soarta sufletului meu. si restul depinde alt rest. Pretutindeni dependenta. Un cerc de dependente in care fiecare veriga se mandreste cu independenta cea mai perfecta!".

Cea de a treia etapa in evolutia eroului, omul, e sintetizata in afirmatia: "In sanul neamului, individul isi gaseste eul sau cel bun in care salasluieste mila si dragostea pentru toata omenirea".

Maretia lui Apostol provine si din faptul ca el nu se revolta si nu se resemneaza, ci reflecteaza si cauta - si cugetand ajunge sa impartaseasca ideea lui Klapka: "Asta e moartea noastra eroica!", adica refuzul de a mai comite crime. Ideea e explicata de Svoboda, dar nu numai de el, pentru ca exista o adevarata "padure de spanzurati" in fata careia personajul exclama solidar cu victimele: "Acelasi om spanzurat de nenumarate ori, ca o protestare nesfarsita." Apostol nu deplange aici trupurile spanzuratilor, ci omul ca valoare morala inestimabila, omul impins la ura, la degradare, la crima impotriva semenilor sai de factori externi - de razboi.

Lumina este un simbol central al operei si o obsesie, asa cum intuieste Bologa insusi: "Ispiteste, mereu ispiteste lumina.". Daca la executia lui Svoboda Bologa exclamase: "Ce intuneric, Doamne, ce intuneric s-a lasat peste lume!", la executia sa, sufletul i se umple de lumina rasaritului, a vietii eterne.