Emotie de toamna de Nichita Stanescu

Emotie de toamna

Nichita Stanescu

Poet al formulelor neconventionale, osciland intre extreme, totdeauna preocupat de ineditul expresiei poetice, Nichita Stanescu ramane, si astazi, un creator de o singularitate incontestabila.

"Emotie de toamna", care face parte din volumul "O viziune a sentimentelor", este o opera lirica, o poezie de dragoste, in care eul liric comunica, in esenta, inefabilul sentimentului de iubire, teama ca el va disparea.

Opera lirica este opera in care eul liric exprima in mod direct propriile trairi, prin intermediul figurilor de stil si al imaginilor artistice.

Titlul, o structura nominala, alcatuita din substantivul nearticulat in nominativ "emotie" si din atributul substantival prepozitional "de toamna", realizeaza legatura intre planul afectiv (interior) si cel exterior (al naturii), orientand discursul liric.

Eul liric este evidentiat prin prezenta marcilor lexico-gramaticale ale eului liric (pronume personale si reflexive, adjective pronominale, verbe la persoanale I si a II-a), dar si prin adresarea directa catre fiinta iubita ("acopera-mi inima cu ceva").

Discursul liric debuteaza cu o propozitie cu caracter constatativ: "A venit toamna". Aceasta nu este totusi o simpla constatare a schimbarii anotimpurilor, ci sugereaza, in plan simbolic, diminuarea sentimentului de dragoste. Eul liric isi exprima in continuare disperarea, cerand iubitei un gest de revenire, o speranta in renasterea iubirii: "acopera-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta".

Cuvantul "umbra" poate semnifica absenta iubitei, amintirea ei.

Nelinistea generata de despartire este evidentiata in versul al treilea:"Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori", continuand, in versul urmator cu exprimarea masurii durerii eului liric: "ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori". Aripile exprima ideea zborului, iar indicele spatial "pana la nori" exprima inexistenta unei limite in manifestarea sentimentului de durere.

Versul urmator exprima spaima eului liric ca iubita ar putea fi atrasa de o noua dragoste: "ca ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain", aceasta noua experienta erotica provocandu-i doar suferinta: ""si el o sa te-nchida c-o frunza de pelin". Pelinul, care in plan concret exprima gustul amar, in plan metaforic exprima dezamagirea generata de esuarea iubirii.

Strofa a doua    surprinde transformarile eului liric, determinate de absenta dragostei: "Si-atunci ma apropii de pietre si tac" (pietrele sunt martore ale suferintei eului liric; tacerea care se instaureaza sugereaza absenta comunicarii); "iau cuvintele si le-nec in mare" (amplificarea starii de absenta a comunicarii"; "Suier luna si o rasar si o prefac/ intr-o dragoste mare" (eul liric apare in ipostaza demiurgica, reordonand universul exterior in functie de propriile trairi.

La nivel lexical (adica al sensului cuvintelor), poezia are un grad ridicat de ambiguitate, specific, de altfel, stilului stanescian (si poeziei neomoderniste); textul este sarac in figuri de stil.

Poezia este structurata in doua strofe - o sextina si un catren; versurile au rima imperecheata.

Din toate cele prezentate mai sus, reiese ca poezia "Emotie de toamna" de Nichita Stanescu este o opera lirica.