MIZERABILII de Victor Hugo - TEMA SI SUBIECTUL

Mizerabilii

Victor Hugo

Marele Victor-Marie Hugo s-a nascut in anul 1802, in Besancon, Franta. Scriitor romantic francez, romancier, poet si dramaturg, Hugo este considerat principalul reprezentant al scolii romantice, prin elaborarea primei arte poetice a romantismului - Prefata    la drama "Cromwell".

Opera sa, deosebit de vasta, acopera si revolutioneaza aproape toate genurile literare fundamentale.

Poezia lirica ("Les orientales", "Les feuilles d"automne", "Les rayons et le ombres", "Les contemplations"), aduce un registru liric bogat, abordand teme general-umane: iubirea, natura, dragostea de patrie, meditatia asupra conditiei umane.

Dramaturgia lui V.Hugo marcheaza victoria romanticilor asupra clasicilor. A scris drame istorice in versuri: "Ruy Blas", "Hernani ou l'honneur castillan", "Le roy s'amuse" si in proza: "Lucrece Borgia".

Romanele sale sunt ample, panoramice, Hugo dovedindu-se un excelent pictor de medii, de atmosfera si, mai ales, al maselor in miscare. Cele mai importante romane, care s-au impus prin valoarea lor artistica, sunt "Notre-Dame de Paris 1831) si "Les Miserables"(1862)

In anul 1827, in Prefata la drama "Cromwell", V.Hugo se impunea ca teoretician al romantismului. Desi diversitatea operei sale este incontestabila iar profunzimea ei a interesat in toate epocile literare, V.Hugo ramane in constiinta cititorilor sai ca autor al "Mizerabililor".

Pana la aparitia romanului, literatura franceza oferise modelul unei constructii epice de referinta precum operele lui Chateaubriand, Musset sau Madame de Stael iar insasi V.Hugo isi demonstrase vigoarea epica in "Notre-Dame de Paris", construind impresionanta poveste de iubire a cocosatului Quasimodo pentru frumoasa Esmeralda. Aparitia in 1862 a noului sau roman , "Mizerabilii", a avut un puternic impact asupra literaturii, impresionand prin complexitatea compozitiei sale.

Opera "Mizerabilii" este, prin proportii si arhitectura, un roman epopeic, scris in exil si aparut in anul 1862, la Bruxelles. Amestecul tuturor genurilor literare, al elementelor de istorie, filosofie, politica, arta si morala confera operei aspectul unui vast tablou al societatii franceze din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Preocuparile scriitorului pentru aceasta realizare dateaza inca din anul 1832, cand, la un an dupa succesul innregistrat cu "Notre-Dame de Paris", acesta oferea unor editori parizieni detalii despre viitorul sau roman, axat pe istoria unui om pe care legea oarba il conduce la delincventa.

"Mizerabilii" este, asa cum afirma autorul insusi, "nu un roman, ci un munte".El abordeaza, pe parcursul a cinci parti, marile probleme ale secolului si cauzele degradarii umane sub apasarea societatii. Hugo imbina observatia cu meditatia, analizeaza reactiile personajelor, comportamentul, apoi interpreteaza si subliniaza mesajul moral al cartii. Naratiunea construita pe planuri alternative, caracterizate de o dinamica a faptelor si actiunilor, se imbina cu paginile de descriere. Eroii exprima, prin portretele lor, binele sau raul social iar Valjean, Fantine, Cosette, Gavroche, Marius, domnul Myriel, Thnardier sau Javert se plaseaza in limitele moralei sau in afara ei, caci, asa cum observa J.H. Hunt, "asemenea tip de personaj nu este decat o idee invesmantata in carne, un gand sau un sentiment'.

Intreaga formula sta, astfel, sub semnul unei incontestabile modernitati, "Mizerabilii" devenind marele roman al secolului al XX-lea.

Romanul incepe cu prezentarea personajului Jean Valjean si traiul modest si mizerabil al acestuia. Fortat de imprejurimi, acesta este nevoit sa recurga la incalcarea legii.El fura o paine dintr-o brutarie si, din nefericire, este prins si aruncat intr-o existenta care ii activeaza spiritul revolutionar..In ciuda oprelistilor pe care societatea i le pune, el reuseste sa-si pastreze si sa-si perfectioneze caracterul, deoarece intalneste un om iertator si generos ca domnul Myriel episcopul. Jean evadeaza si se ascunde sub diferite nume. Desi stia ca este un fost evadat, milostiv, episcopul Myriel il gazduieste in casa sa. Intentile ocnasului nu au fost unele pasnice si de aceea ii fura argintaria ca mai apoi sa fie prins de jandarmerie. Episcopul nu il declara vinovat si este eliberat. Uimit de bunatatea acestuia ,isi ia numele de Madeleine si incepe o mica afacere in Montreuil-Sur-Mer unde prospera foarte rapid, ajungand primarul acestui oras. Insa actiunile ocnasului nu sunt trecute cu vederea. Un vigilent inspector de politie numit Jarvert isi da seama imediat de adevarata identitate a primarului si ii va urmari fiecare miscare.

Jean o va intalni pe Fantine, o femeie ce era ramasa pe drumuri dar care incerca din rasputeri sa isi intretina fetita. Fetita acesteia, pe nume Cosette, era crescuta de ticalosii soti Thenardier, care ii cereau bani mai mereu,cu toate ca micuta era o servitoare si avea un trai ingrozitor.Primarul, induiosat, ii promite Fantinei ca va avea grija de fetita, indeplinindu-si priomisiunea chiar si cu pretul vietii. Jean va intra de mai multe ori in inchisoare si isi va schimba domiciliul de multe ori din cauza inspectorului Javert,dat se va stabilii cu Cosette pe care incepuse sa o idrageasca foarte mult, la o manastire.

Pe parcursul actiunii, ne este prezentat un burghez pe nume Gillenormand, in varsta de nouazeci de ani, impreuna cu fiica sa si cu nepotul sau, Marius. Acest baietel nu si-a cunoscut niciodata tatal dar afla ca este pe moarte. Moartea fostului colonel il tulbura enorm si de aceea ia decizia de a se muta de la bunicul sau si se stabileste in vechea locuita a lui Jean Valjean. Marius o va intalnii de mai multe ori pe Cosette , indragostindu-se ,intr-un final, de ea. Fiind hartuit de familia Thenardier si urmarit din nou de Javert,este nevoit sa se mute inapoi la Londra ,iar acest eveniment va fi o lovitura puternica pentru Marius. Dezamagit de tot ce il inconjoara se va inrola in armata pentru a muri. Gavroche, fiul lui Thenardier dar mai mult crescut pe strada, participa si el la rascoala si este insarcinat de Marius sa-i trimita un bilet Cosettei,billet ce ajunge in mainile lui Jean Valjean.

In iunie 1832, membrii grupului A.B.C., impreuna cu voluntarii adunati de pe strazi, construiesc o baricada in strada Chanvrerie. Marius, care trebuie sa-si respecte promisiunea facuta Cosettei, Gavroche, Javert, prins ca spion si Jean Valjean, care primise biletul de adio al lui Marius pentru fiica sa, se aflau si ei la baricada condusa cu multa pricepere ,curaj si patriotism de Enjolras. Acestia vor salva foarte multi oameni, printre care si Javert, pe care il elibereaza.Nu dupa mult timp insa ,acesti eroi vor muri unul cate unul, ramanand in viata doar Marius si Jean Valjean. Ocnasul il salveaza de la moarte pe acela pe care il ura si il facea responsabil de despartirea dintre el si Cosette. Pe parcursul drumului catre casa, tinand in brate trupul aproape neinsufletit a lui Marius, ii intalneste pe Thenardier si pe Javert, care doreau sa il aresteze. Dupa ce il duce pe ranit in casa, acesta se astepta sa fie dus la sediu, insa Javert va pleca intrucat nu avea puterea necesara pentru a-l aresta pe cel care ii salvase viata.Neindeplinindu-si datoria fata de justitie , Javert innebuneste si se sinucide.

Marius isi revine, datorita ingrijirii speciale pe care o primeste si se va casatori cu Cosette. Jean ia decizia de a-i spune lui Marius adevarul despre trecutul sau.

Ca urmare a acestui fapt, el se va indeparta de Cosette din ce in ce mai mult. Insa prin niste relatii, va afla ca Jean nu este vinovat decat pentru furtul unei paini si astfel o ia pe Cosette si merge la tatal ei, care era pe moarte. Jean Valjean, avandu-i alaturi pe tinerii sai copii, Marius si Cosette, pe care ii iubea atat de mult, avand alaturi lucrurile dragi lui (sfesnicele episcopului, imbracamintea fetitei sale de cand era copil si cufarasul in care le purta) si imaginandu-si-l prezent si pe episcopul sau drag, isi da sufletul in deplina pace si fericire. Pe mormantul pe care copiii sai il fac sunt scrise urmatoarele versuri: "Azi doarme. Desi traiul i-a fost prea chinuit, traia. Cand al sau inger pleca, el a murit. Aceasta intamplare s-a petrecut fireste asa cum vine noaptea cand ziua se sfarseste."

Eroul central si totodata pivotul in jurul caruia se articuleaza planurile narative este Jean Valjean, al carui destin tragic s-a transformat iremediabil intr-un cosmar, atunci cand , pentru ca a furat o piine, a fost condamnat la ocna. Chiar si dupa zece ani de temnita grea, el este silit sa se ascunda sub false identitati de prigoana neobosita a politistului Javert, incapabil sa vada dincolo de lege complexitatea sufletului omenesc. Convins de misiunea sa, de inspiratie dantesca, de a face din realitate un infern, romancierul structureaza in succesiunea scenelor epice aventurile prin care trece eroul pentru a-si salva viata si pentru a o ocroti pe Cosette - fiica unei prostituate, salvata de el din casa lui Thnardier, unde era supusa la un regim inuman - pe care o considera propria sa fiica. Fara a fi un razbunator si fara a incerca sa se substituie justitiei omenesti sau divine, Jean Valjean isi urmeaza existenta zbuciumata pe drumul unei continue ascensiuni spre absolutul etic. Firul biografiei sale este insa impletit cu alte destine, inscrise si ele in contextul aceleiasi epoci, ceea ce transforma constructia intr-o adevarata fresca sociala.

Inconjurat de personaje din toate mediile sociale, Jean Valjean are de depasit obstacole care tin de istorie sau de natura duala a omului, osciland ca fiinta intre bine si rau; drumul sau, desi presarat adeseori cu infrangeri, este ascendent si triumfator in ordine morala. Astfel, Javert, cel care l-a vanat intreaga viata, va fi salvat de fostul ocnas din mainile insurgentilor in luna iunie a sangerosului an 1832. Sanctiunea morala pe care o primeste fostul politist sta sub semnul unei moralitati deasupra comunului. Nemaiputand urma calea de a-l prigoni pe salvatorul sau, dar neavand nici puterea de a rezolva conflictul cu propria constiinta, Javert se va sinucide, dand astfel mesajului o noua valoare morala. In aceleasi imprejurari, Jean Valjean il va salva de la moarte si pe Marius de Pontmercy, fiul unui ofiter bonapartist si iubitul Cosettei. Acesta o va indeparta ulterior cu cruzime pe Cosette de binefacatorul comun, pentru ca, intr-o ultima lovitura de teatru, sa se regaseasca toti la patul de suferinta al fostului ocnas, care se stinge din viata linistit, impacat cu sine.

Insotindu-si personajul in peregrinarile lui, autorul isi pastreaza perspectiva detasata, urmarind un numar impresionant de personaje in mediile suburbane, in saloane si cafenele, pe baricade si pe campul de lupta, in sondajul sau prin atatea medii in care fiintele omenesti traiesc sub fatalitatea mizeriei. Victor Hugo realizeaza perenitatea mesajului pe care eroii sai il transmit: "Atata vreme cat va exista, din pricina legilor si a moravurilor, un blestem social care creeaza in chip artificial, in plina civilizatie, adevarate iaduri, agravand cu o fatalitate omeneasca destinul, atata vreme cat cele trei probleme ale secolului: injosirea omului prin exploatare, decaderea femeii prin foame, atrofierea copilului prin puterea intunericului nu vor fi rezolvate [], cu alte cuvinte si intr-un sens mai larg, atata vreme cat pe pamant vor dainui ignoranta si mizeria, carti de felul celei de fata nu vor fi zadarnice'.

Romanul "Mizerabilii" se configureaza, asadar, ca o mare panorama istorica de moravuri, ca o carte a    unor destine individuale, ca o realitate sentimentala confesiva sau ca o atitudine transanta politica si morala. El este istoria unui om si a unei constiinte si, in acelasi timp, fresca unei intregi epoci.

' "Mizerabilii" sunt cu siguranta unul din cele mai mari romane ale tuturor timpurilor, singurul, poate, care, in partile sale principale,a satisfacut cele mai inalte exigente ale artei si conditiile unei opere populare.' (Andr Bellesort)

BIBLIOGRAFIE:

Victor Hugo - "Mizerabilii"

Silvian Iosifescu - "Constructie si literatura"

Literatura universala - manual cls.a-XII-a

Aura Brais - "Dictionar de literatura romana si universala"

Internet source - Wikipedia.