Poxemica

Poxemica

O contributie importanta a lui E. T. Hall in cadrul semioticii va fi si cea referitoare la studiul semnificatiei distantei, a orientarii si relatiilor spatiale in comunicarea interpersonala, studiu care va purta numele de proxemica. E. T. Hall nu a studiat proxemica in cadrul semioticii, insa tentativa sa de a analiza comportamentul spatial ca un sistem comunicativ, autonom, asemeni limbajului ii situeaza proiectul de cercetare in campul semioticii aplicate.

Cercetarile lui E. T. Hall vizand analiza structurarii si investirii cu sens a spatiului de catre subiecti americani au fost realizate prin conjugarea mai multor tehnici de colectare a datelor, precum: observarea directa confruntata cu fotografierea (incognito), interviuri (de la sase ore la sase luni), studierea lexicului limbii engleze, observarea imaginarului spatial in artele vizuale (precum perspective sau arta portretului) si literatura.

Principalele contributii in domeniul proxemicii aduse de cercetatori precum E. T. Hall (1959 - The Silent Language, 1966 - The Hiden Dimension) si G. L. Trager (1958 - Paralanguage. A First Approximation) au luat in considerare urmatorii parametri: postura, intensitatea vocii (de la soapta la strigat), codul (vizual, olfactiv, tactil sau termal), factorii kinestezici si opozitia sociofug - sociopet, pe care i-au analizat pe un esantion nord-american. In mod evident, distantele proxemice apar dependente de modelul cultural (de pilda codul arab presupune un contact mai direct, incluzand factori olfactivi si un ton ceva mai ridicat decat al unui european; codul american exclude olfactivul in relatiile oficiale; codul cinez nu admite contactul ochi - in - ochi).

E. T. Hall realizeaza si o clasificare a principalelor tipuri de distante, clasificare bazata pe relatia interpersonala (de la proximitatea afectuoasa sau agresiva la distanta respectoasa sau glaciala), fiecare distanta presupunand o faza apropiata si una indepartata.

In primul rand distanta intima este distanta dragostei, protectiei, mangaierii, imbratisarii, dansului, dar si a agresiunii sau inclestarii violente. Aceasta distanta se situeaza intre 0 si 0,5 m; ea permite atingerea interlocutorului si patrunderea in spatiul sau. Daca un individ intra in aceasta zona intima fara ca interlocutorul sa o doreasca, reactia este de respingere, amenintare, retragere. De pilda, primul semn al barbatului fata de femeia care o place este micsorarea spatiului dintre ei, micsorare care poate sau nu sa fie acceptata de partenera. Codul verbal va juca in aceasta situatie un rol din ce in ce mai mic (cuvantul este redus la soapta sau chiar la tacere in cazul indragostitilor), alte coduri devenind dominante: cel tactil, cel termal sau cel olfactiv.

Distanta personala este distanta salutului, a strangerii de mana sau a conversatiei amicale. Spatiul dintre interlocutori este de 1 - 1,20 m. La aceasta distanta se disting detaliile pielii, ale parului, pete de pe piele sau haine; vocea este moderata, iar subiectele abordate sunt de interes personal.

Un alt tip al distantei este distanta sociala reprezentativa pentru cei ce lucreaza impreuna sau pentru cei ce participa la o intrunire. Distanta cuprinsa intre 1,20 - 3,50 m are rolul de a insulariza individul. De pilda, biroul din cabinetul directorului are rolul de a tine vizitatorul la distanta (in aceasta faza a distantei parfumul sau caldura corpului nu se mai simt). Aceasta distanta cultural conditionata si arbitrara poate fi manevrata conform intentiilor de comunicare. De exemplu, directorul unei banci isi va trage fotoliu mai aproape de cel al clientului pe care vrea sa il castige sau dimpotriva, in caz de dezinteres il va indeparta.

Distanta publica presupune o distanta pana la si dincolo de 10 metri. Este distanta spectacolului, a conferintei sau a discursului politic. In aceasta situatie comunicarea faciala este neutralizata, gesturile se amplifica, vocea trebuie si ea supradimensionata.

Distantele sunt stabilite prin conventii (norme) ale comunitatii, ele putand fi transgresate voluntar. Comunicarea spatiala este influentata de pozitia sociala (de pilda, la statutul social egal distantele sunt mai reduse, iar in situatia de asimetrie sociala persoana cu rang mai inalt initiaza aproprierea de subaltern); de contextul fizic (spatiul public aglomerat genereaza anumite atitudini); de modelul cultural (dintre europeni, mediteraneenii se apropie mai mult de interlocutor decat nordicii sau arabii stau mai aproape cand discuta decat americanii); de sexul participantilor (femeile stau mai aproape unele de altele in diade sau grupuri unisex decat barbatii); de tematica abordata (in abordarea problemelor personale discutia se reduce involuntar); de evaluarea interlocutorilor (discutia creste in cazul evaluarii negative a interlocutorului).