ELEGIE IN GAMA MAJORA Stefan Augustin Doinas

ELEGIE IN GAMA MAJORA Stefan Augustin Doinas

Contextul poetic. Stefan Augustin Doinas este in anii '40 unul dintre membrii de marca ai "Cercului literar de la Sibiu'. propunandu-si ca si colegii sai sa reabiliteze balada, specie literara cazuta in uitare. Dupa acest moment, autorul revine in viata literara la mijlocul deceniului sase, afirmandu-se ca un poet cerebral, sobru dar si ca eseist erudit, foarte bine informat sau ca traducator de valoare.

Specificul speciei. Poemele lui Doinas se caracterizeaza prin echilibrul si geometria formei, prin limbajul gnomic si prin valorificarea unor surse livresti.

Titlul sugereaza tonalitatea grava, melancolica a versurilor, aspectul sententios, ceremonios al acestui lirism, dar si incercarea de captare in poem a unor adevaruri dramatice, majore.

Teme - motive. in centrul acestei meditatii poetice din Elegia in gama majora se afla tema artistului care-si depaseste pasiunile si afectele, transfigurandu-le in opera sa. Motivul iubirii (al despartirii) devine in acest context o treapta necesara atingerii unui prag superior in evolutia puterii creatoare.

Structura - compozitie. Punctul de plecare al poemului este reprezentat de porunca a doua din Decalogul biblic "Sa nu-ti faci chip cioplit'. De altfel. in jurul acestui imperativ, reluat cu putine modificari in versul al 13-lea se construieste ambiguitatea eului liric ale carui ipostaze variaza. El este atat creatorul, ocupand o pozitie contemplativa, un Deus otiosus {"sa nu jertfesti nimic absentei mele') cat si artistul care-si sublimeaza experienta de iubire,, ridicandu-se deasupra trairilor sale. Tema de reflectie a autorului este asadar pana la urma poetul si poezia. Emotiile si sentimentele sunt evocate cu raceala si detasare, Doinas folosindu-se de simboluri care sunt in primul rand niste achizitii livresti ("luntrea'st refera la ideea de destin, "masca' face trimitere la lumea aparentelor, iar "scoica' sugereaza universul misterios, magic al iubirii). Poetul se adreseaza unui tu generic, dar cu toate acestea textul ramane un monolog liric, persoana a Ii-a fiind mai degraba un efect al dedublarii.

Analiza stilistica

La nivel lexical, se observa contrastul intre termenii care sugereaza ideea de moarte, de suferinta ("a ucide', "a putrezi', "a jertfi', "a spumega') si termenii care alcatuiesc sfera semantica a iubirii ("frumusetea', "saruturile', "placerile', "dragostea'). Experienta iubirii, jertfirea ei devine pentru creator principala modalitate de atingere a idealurilor sale estetice.

Din punct de vedere morfosintactic, in poem, se remarca folosirea verbelor la conjunctiv cu valoare de imperativ {,,sa nu te inchini', ,,sa nu-ti faci chip cioplit', "sa nu jerfesti') care marcheaza ezitarea intre doua lumi (cea a trairilor patimase si cea a detasarii rationale), dar si frecventa adjectivelor pronominale nehotarate ,, alte ' {,, alte cantece ', "alte talcuri') care creeaza o anumita ambiguitate.

La nivel stilistic, repetitia dictonului biblic are rolul de refren, dar contribuie si la accentuarea tensiunii resimtite de eul liric. Comparatiile {"placerile ca luntrile vopsite'), metaforele {"iar clipa amintirii fericite e doar o scoica de sidef pe prund'), epitetele {"vopsea subtire', "frumusetea de bronz') sunt procedee retorice predilecte, poetul fortificand astfel planul simbolic al poeziei si realizand un crescendo al ideilor.

Receptare critica

"Doinas este unul din poetii de scoala clasica de azi, alaturi de Mircea Ciobanu, Alexandru Miran si de cativa altii. Clasicism inseamna idee si litota. Dincolo de o anumita recuzita, recunoastem spiritul clasic dupa felul in care merge spre miezul lucrurilor, dezinteresandu-se de aparente si de contingente. El cultiva durabilul si esentialul.'

(Nicolae Manolescu, Literatura romana postbelica) (EC.)