Intr-un eseu structurat, de 2-3 pagini, demonstreaza ca George Bacovia este un simbolist autentic

Intr-un eseu structurat, de 2-3 pagini, demonstreaza ca George Bacovia este un simbolist autentic. in redactarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

cultivarea simbolurilor de catre Bacovia;

originalitatea limbajului poetic;

teme si motive prezente in textele stidiate;

folosirea unor citate sugestive;

conceptele operationale: secventa poetica, paralelism sintactic.

Simbolismul este un curent modern manifestat la sfarsitul secolului al XIX-lea care a adus o gama larga de elemente noi in lirica, opunandu-se romantismului, dar si parnasianismului.

Cel care a teoretizat simbolismul romanesc este Alexandru Macedonski care il considera un curent de viitor, menit sa restructureze si sa modernizeze arta de a scrie versuri.

Pana la George Bacovia, simbolismul prezent in lirica lui Ion Minulescu, Stefan Petica sau Dimitrie Anghel, este de natura formala, de "exterior', nu este o desfasurare plenara, de profunzime. George Bacovia este denumit simbolist autentic' si pentru ca a creat un univers liric extrem de original, m care sunt surprinse laturile mai putin evidente ale existentei, dar care au o importanta considerabila in desfasurarea vietii omului. Din aceasta perspectiva, Bacovia se apropie de existentialisti, cei care vor sa demonstreze ca faptele nesemnificative, amanuntele compun existenta si o fac fericita sau deprimanta.

in lirica bacoviana simbolul difera total de ceea ce presupunea romantismul, el este purtatorul unei stari sufletesti. Noutatea adusa de simbolisti ar fi aceea ca obiectele, sunetele, culorile pot transmite sentimente, atitudini, ganduri, conotatiile lor fiind originale, plastice, sugestive.

Bacovia utilizeaza o serie de culori (alb, galben, verde, gri, violet, rosu, negru) care creeaza imagini inedite, conturand un univers marcat de pesimism, chiar macabru. Spre exemplu, albul este culoarea peretilor, claustrarea; rosul poate fi culoarea sangelui bolnavilor de ftizie, dar si al sangelui animalelor sacrificate la abator, ceea ce sugereaza moartea, teama, disperarea. Celelalte culori: gri, negru, verde, violet sunt expresii ale depresiei, ale tristetii profunde, toate dirijandu-se spre ideea de moarte.

Pe langa aceste sugestii vizuale, apar si elemente care vizeaza senzatii auditive, instrumente muzicale: clavirul, viola, flautul, caterinca, goarna, emit sunete grave, fiind expresia tristetii, a melancoliei, a monotoniei, a plictiselii.

Limbajul poetic bacovian este original. Poetul reuseste sa redea un univers ideatic deosebit de complex, utilizand un lexic destul de sarac. George Bacovia plaseaza un cuvant intr-o multitudine de contexte care devin expresii ale starilor interioare deosebit de variate si complexe. in poezia lui se intalnesc si se armonizeaza cuvintele din fondul principal lexical cu neologismele: frunze, copaci, dorm, ploaie - regrete, amor, humor, funerar.

Cea mai cunoscuta creatie a lui George Bacovia este poezia Plumb care deschide volumul cu acelasi titlu, publicat in 1916.

Titlul contine mai multe sugestii: fonetic este un cuvant inchis, apasator, are 4 consoane si o singura vocala; cromatic reda o nuanta sumbra, iar referirea la metal reflecta greutatea, apasarea. Se prefigureaza un univers trist, o atmosfera in care predomina suferinta si moartea.

Poezia contine doua catrene, ambele incepand cu acelasi verb: "dormeau' - "dormea' si se incheie cu sintagma "de plumb', elemente care realizeaza un paralelism sintactic (procedeul de compozitie prin care sunt puse in paralel doua elemente, doua idei, doua personaje, fapte etc. prin constructii sintactice asemanatoare sau identice).

Acest paralelism sintactic puncteaza si cele doua secvente poetice care reflecta doua universuri: unul exterior, reprezentat de natura ostila, si unul interior, compus din sentimentele de deznadejde provocate de moartea iubitei. (Secventa poetica este un moment din discursul liric al autorului care poate sa contina una sau mai multe imagini, contribuind la realizarea unui portret, reflectarea unui peisaj etc.)

Ambele secvente sunt dominate de o singuratate obsesiva si dureroasa: "Stam singur'.

Verbele "dormeau' - "dormea' sunt simbolurile mortii, ele dau si sugestii de incremenire fizica, psihica, mentala.

In primul catren, cadrul descris este macabru: "sicriele de plumb', "flori de plumb si funerar vestmant', "coroanele de plumb'. Cromatica apasa, produce suferinta extrema, fiind in concordanta cu

sunetele produse de vant si de coroanele care "scarfaiau'. Eul liric traieste acut singuratatea si claustrarea: "Stam singur in cavou ', "cavoul', reprezentand maxima izolare, interiorizarea extrema, desprinderea totala de tot ce inseamna miscare, existenta.

Secventa a doua reda starea interioara a celui aflat in cavoul ostil, macabru al cimitirului. Senzatia care se creeaza acum este ca moartea fiintei iubite produce moartea sufletului, a tuturor sentimentelor: "Dormea intors amorul meu de plumb'. Moartea fiintei dragi poate sa neantizeze pe cel ramas, sa ii inghete total fiinta.

in aceasta stare de imobilitate totala nimic nu mai anunta inaltarea, revenirea la o forma de viata. Totul este sub semnul plumbului, al mortii, al caderii in lumea lui Thanatos. Verbul ,^trig', pe langa sugestia auditiva, demonstreaza marea drama a omului care este intotdeauna singur in fata nenorocirii, dar si in fata propriei morti. Strigatul de durere are rezonanta numai in propriul eu, in exterior, in lume nu poate fi perceput, sau, daca este auzit, receptarea este la cote minime.