Emil Brumaru BALADA CRINILOR CARE SI-AU SCRIS FRUMOS

Emil Brumaru BALADA CRINILOR CARE SI-AU SCRIS FRUMOS

Specificul speciei. Prin intriga simpla, prin elementele de ordin narativ, dar si prin cantabilitate, acest poem este o balada. Tonalitatea elegiaca, accentele parodice, atractia jocului, fondul sentimental, simularea candorii, ironia, muzicalitatea, erotizarea plantelor, puternica senzorialitate-senzualitate sunt de altfel constante ale liricii brumariene.

Titlul exprima intentia autorului de a conserva ritmul baladesc, dar si alegerea crinilor ca simbol narcotizam al iubirii.

Teme - motive. Tema textului este amorul epistolar dintre un crin de miazazi si unul de miazanoapte. Ei i se subordoneaza motivul comunicarii interumane parodiate de autor prin aluziile ironice referitoare la problemele personale ale celor doua personaje: "Dar crinul ce traia in miazazi IFiind inzapezit in datorii'; "Ii raspundea din ce in ce mai rar /celuilalt crin ce bea pe ascuns marar

Structura - compozitie. Constructia alegorica a poemului rezulta din antropomorfizarea unor simboluri vegetale. intre doi crini se petrece o poveste de iubire, insa iubirea lor tandra, senzualitatea lor delicata este amenintata de tonul glumet al autorului care pune spulberarea vrajii erotice pe seama unor greutati ce tin de realitatea cea mai banala si mai sordida: "Dar crinul ce traia in miazazi/ Fiind inzapezit in datorii/ li raspundea din ce in ce mai rar '. Reflectia din final (,, Doar uneori mai trece monoton/ Prin bulion un vechi postalion') arata increderea poetului in triumful acestei iubiri nevinovate, dar reprezinta si asumarea posturii de cantaret al micilor miracole erotice.

Analiza stilistica

La nivel lexical, se observa gruparea termenilor in mai multe sfere semantice (sfera semantica a scrisorii: "corespondenta', "postalion', "timbru'; sfera semantica a vegetalului: "crin', "parfum', "miresme'). Simbolurile florale si cromatice (culoarea alba este sugerata de cuvintele "crini', "lapte', "inzapeziti') semnifica puritatea iubirii, magia ei.

In plan morfo-sintactic, optiunea pentru imperfect, trecerea la perfectul compus si in sfarsit la prezent intareste caracterul narativ al poemului, dar exprima si evolutia-involutia povestii de iubire, exprimata epistolar. Aceeasi functie este indeplinita de conjunctia adversativa "dar'cave marcheaza o schimbare a discursului si scoate in evidenta disparitia comunicarii.

La nivel stilistic, epitetele {"portarii inflacarati', "trece monoton ', "rouagrea'), inversiunile ("cruda corespondenta') sunt obtinute prin asocierea surprinzatoare a unor termeni si dovedesc o anumita inclinatie picturala dar si virtuozitate reala a autorului.

Receptare critica

"Ceea ce a surprins la Emil Brumam - in contextul literar al anilor '70 - inca din Versuri-e inceputului, a fost deliberata de-problematizare a discursului liric. Regimul, dominant, al interogatiei nelinistite, al Ideilor cu majuscula, s-a vazut inlocuit de unul al exclamatiei candide in fata unui univers ce parea depasit si compromis, in mare masura, ca minor si insignifiant'.

(Ion Pop, Jocul poeziei) (E.C.)