NUVELA ISTORICA - COSTACHE NEGRUZZI - ALEXANDRU LAPUSNEANUL

NUVELA ISTORICA COSTACHE NEGRUZZI ALEXANDRU LAPUSNEANUL

Context literar. Nuvela Alexandru Lapusneanul - opera fundamentala a scriitorului - a aparut in primul numar al "Daciei literare' (1840) si reprezinta o ilustrare a programului initiat de Mihail Kogalniceanu in Introductie Nuvela a reprezentat un model pentru scriitori ca: Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Odobescu sau Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Specificul speciei. Fiind o nuvela istorica, faptele evocate sunt verosimile, iar cronologia este lineara. Actiunea graviteaza in jurul personajului principal, al carui nume indica, de obicei, titlul nuvelei. Scriitorul reconstituie atmosfera epocii sau "culoarea locala'. Constructia este concentrata, dramatica.

Sursele de inspiratie sunt: cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin, legendele lui Ion Neculce si creatiile folclorice, dar unele date reale sunt modificate in scop artistic. Actiunea este condensata. Viziunea este preponderent romantica.

Titlul. Nuvela poarta numele domnitorului Alexandru Lapusneanul, venit la a doua domnie, in jurul lui concentrandu-se intreaga actiune.

Tema este istoria.

Rezumat

Alexandru Lapusneanul revine in Moldova la a doua domnie (1564-l569), dupa ce pierduse tronul in urma tradarii boierilor. Aceiasi boieri il intampina acum la granita: vornicul Motoc.

postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici. Ei vor sa-l convinga sa renunte la tron, pentru ca norodul nu-l vrea.

Manios, Lapusneanul raspunde ca isi va urma drumul-Speriat de amenintarile lui, Motoc ii cade in genunchi si-l roaga pe domn sa-l crute. Ajuns la tron. Lapusneanul trece la pedepsirea boierilor, luandu-le averile si taindu-le capul. Doamna Ruxanda, sotia lui Lapusneanul, inspaimantata de cruzimea sotului ei, il roaga sa inceteze cu omorurile, fiind impresionata de cuvintele vaduvei unei boier ucis. Alexandru-voda ii promite " un leac de frica'.

Domnul da de stire boierilor sa se intalneasca Ia slujba de la Mitropolie, dupa care ii invita sa pranzeasca la curte, pentru a se impaca.

Spre sfarsitul ospatului insa, slujitorii scot jungherele si-i omoara pe toti boierii.

Lapusneanul pune apoi sa se reteze capetele celor ucisi si le asaza sub forma de piramida. Chemata sa vada leacul de frica promis, doamna Ruxanda lesina.

Auzind larma la curte, norodul se strange la portile cetatii. Pentru ca multimea incepe sa strige numele lui Motoc, Lapusneanul profita de aceasta situatie si-l da pe vornic in mainile oamenilor scapand de un intrigant periculos.

Timp de patru ani, Lapusneanul isi respecta promisiunea facuta doamnei Ruxanda si nu mai ucide nici un boier. Se simte amenintat de boierii Spancioc si Storici, pe care nu reusise sa-i prinda. Se muta in cetatea Hotinului ,,unde se imbolnaveste de lingoare'. l cheama pe mitropolitul Teofan ca sa-l calugareasca, avand mustrari pentru cruzimile infaptuite. Lapusneanul cade in lesin, apoi trezindu-se si vazandu-se imbracat in rasa calugareasca, se manie si-i ameninta pe cei prezenti cu moartea, inclusiv pe sotia si pe fiul sau.

La sfatul lui Spancioc, venit pentru a se razbuna, doamna Ruxanda ii pune sotului ei otrava in bautura. Domnitorul moare in chinuri groaznice.

Structura - compozitie. Nuvela are o compozitie riguroasa. Fiecare dintre cele patru capitole este precedat de cate un moto care esentializeaza faptele relatate:

I. - ,,Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!' - simbolizeaza vointa
domnitorului de a recastiga tronul cu orice p*ret;

II. - "Ai sa dai sama, Doamna!' - contine avertismentul adresai
doamnei Ruxandra de vaduva unuia dintre boierii ucisi de catre
Lapusneanul;

III. - "Capul lui Motoc vrem!' - sunt chiar cuvintele multimii
care-l acuza pe vornic de faradelegile domnitorului;

IV. De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu ' - reprezinta
amenintarea rostita de Lapusneanul la adresa celor care-l calugarisera.

~ Cele patru capitole pot fi socotite componentele subiectului: expozitia, intriga, punctul culminant si deznodamantul.

Instantele comunicarii (autor, narator, personaj). Autorul da dovada de obiectivitate. Cel care prezinta faptele este naratorul omniscient. El domina universul operei, stie totul despre personajele sale, despre intamplari trecute sau viitoare, putand dezvalui chiar gandurile ascunse ale personajului. Omniscienta naratorului se realizeaza fie prin interventii directe, fie prin comentarii neutre. Naratiunea este aici la persoana a IlI-a. iar personajele ni se prezinta prin faptele, vorbele si gesturile lor. Interventiile directe ale naratorului sunt putine. Foarte rar, naratorul caracterizeaza ceva sau pe cineva. Indicam doua exceptii de la stilul obiectiv: despre cuvantarea domnitorului in biserica, naratorul spune ca a fost ,,desantata', iar in timpul macelului de la curte el noteaza: "era groaza a privi aceasta scena sangeroasa'.

Caracterizarea personajelor. Tipuri si relatiile dintre ele

Creatie romantica, figura lui Alexandru Lapusneanul intruchipeaza domnitorul feudal, crud si tiran.

Primind solia boierilor, la intrarea in tara, el isi arata de la inceput duritatea caracterului: "Nu stiu cine ma opreste sa mt-ti sfaram maselele din gura cu buzduganul acesta ' ii spune el lui Spancioc. Atitudinea lui vindicativa nu este nemotivata: fusese tradat chiar de boierii care-i jurasera credinta. De aici si amenintarea adresata lor direct: " Voi mulgeti laptele tarii, dar a venit vremea sa va mulg si eu pe voi'.

Framantarea interioara, complexitatea gandurilor personajului sunt ilustrate de gesturile sale, de mimica si de atitudinea fata de ceilalti. Domnitorul trece repede de la zambetul silit la furie (ochii "scantiara ca un fulger') si apoi la rasul satanic. (,, Radea: muschii i se suceau in rasul acesta si ochii lui clipeau').

Personaj machiavelic, Lapusneanul stie sa-i foloseasca pe ceilalti in favoarea sa. II accepta pe Motoc ca sa-l mai ,, usureze de blastamurile norodului', asa cum se casatorise cu Ruxanda, fiica lui Petru Rares, "ca sa atraga inimile norodului'.

Cuvantarea lui din capitolul III este un model de ipocrizie. Abil, el le promite boierilor impacarea si-i invita la ospat pentru a le adormi vigilenta^intentionand insa sa-i ucida.

Preferinta protagonistului pentru crima si pentru scenele violente, grotesti (omorarea boierilor, piramida de capete prin care da "leac de frica' doamnei Ruxanda) si predarea lui Motoc in mainile multimii fac din Alexandru Lapusneanul un sadic.

George Calinescu gasea ca eroul principal al nuvelei are "o semnificatie superioara'. Celelalte personaje sunt secundare (doamna Ruxanda) sau episodice (Motoc, Spancioc, Stroici). Ele sunt caracterizate rapid de scriitor, uneori prin vorbele lui Lapusneanul: doamna Ruxanda e ..gingasa', ..miloasa si impresionabila'. Motoc e ..invechit in zile rele', Spancioc arata ,,iubire de mosie', iar Stroici ,,nu stie ce e imbunarea si minciuna'.

Negruzzi este primul scriitor roman care prezinta personajul colectiv, multimea adunata la portile cetatii. Psihologia gloatei este confuza. intrebati de armas ce vor, oamenii sunt derutati, dar, imediat ce cineva rosteste numele lui Motoc, toata mania se revarsa asupra iul.

Intre Lapusneanul si boieri relatiile sunt conflictuale.

Conflictul (din fr. conflict; lat. conflictus = "soc, izbire') desemneaza in critica literara un dezacord, o lupta intre doua sau mai multe personaje.

Particularitati stilistice. In nuvela se pot identifica elemente clasice, romantice si realiste. Clasice sunt: echilibrul partilor, compozitia riguroasa, subiectul concis, atitudinea moralizatoare a autorului. Romantismul nuvelei este dat, in primul rand, de caracterul exceptional al lui Lapusneanul, pus in situatii neobisnuite sau dramatice.

Termenul de scena (sau de episod), defineste o singura intamplare, o actiune secundara in raport cu actiunea principala.

Scenele romantice sunt numeroase in nuvela (disputa din cort cu solia boierilor, scena uciderii boierilor la ospat, moartea tragica a domnului etc.) si ele contribuie la caracterizarea eroului principal.

Elemente realiste sunt: obiectivitatea, descrierea vestimentatiei, a interioarelor, a mancarilor.

Limbajul scriitorului se remarca prin concizie si lipsa digresiunilor.

Tudor Vianu a remarcat importanta scenelor dialogate in aceasta naratiune, scriitorul avand intentia de a prezenta si nu de a povesti. Folosirea imperfectului indicativ, chiar si acolo unde intamplarea e instantanee ("Cei mai batrani mureau facandu-si cruce') arata intentia scriitorului de a desfasura totul inaintea ochilor nostri.

Pentru a dramatiza actiunea, scriitorul foloseste adesea pauza descriptiva. Pauza este de fapt o intrerupere a naratiunii, scriitorul introducand o descriere (de personaj, de atmosfera, de vestimentatie etc.) care, aparand intr-un moment de maxima tensiune, o prelungeste.

De exemplu, in capitolul II, inaintea intalnirii dintre doamna Ruxanda si Lapusneanul, naratiunea se intrerupe pentru a ni se prezenta intr-o pauza descriptiva, portretul doamnei: vestimentatia, figura, starea de spirit ("trista si tanjitoare').

In limbaj, se observa prezenta arhaismelor: cabanita, benisel, felendres, lefeciu, dai die, de istov, a zapcii etc.

Receptare critica

,.Lapusneanul e un damnat, osandit de Providenta, sa verse sange si sa nazuie spre mantuire.' (George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent)

"Nuvela Alexandru Lapusneanul comporta din romantism doar apelul la cronici si electiunea figurii teribil extravagante a personajului. Nimic din Walter Scott in viziunea si tratarea subiectului.'

(Ion Negoitescu, Istoria literaturii romane)

Fragment semnificativ comentat

" - Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niste prosti, pre niste mojici. Pune sa deie cu tunurile intr-insii Sa moara toti '. Eu sunt boier mare; ei sunt niste prosti!

- Prosti, dar multi, raspunse Lapusneanul cu sange rece; sa omor o multime de oameni pentru un om, nu ar ft pacat ? Judeca dumneata singur. Du-te de mori pentru binele mosiei dumitale, cum ziceai insuti cand imi spuneai ca nu ma vrea, nici ma iubeste tara. Sunt bucuros ca-ti rasplateste norodul pentru slujba ce mi-ai facut, vanzandu-mi oastea Iui Anton Sechele, si mai pe urma lasandu-ma si trecand in partea Tomsii.

Fragmentul citat face parte din capitolul III, "Capul lui Motoc vrem'. Ajunsa la portile cetatii, dupa un moment de deruta, multimea cere capul vornicului Motoc, dar acesta il roaga pe Lapusneanul sa-l apere. "Pune sa deie cu tunurile intr-insii', zice el, pentru ca "sunt niste prosti'.

Raspunsul ironic al domnitorului "- Prosti, dar multi' sugereaza forta multimii, pe care Lapusneanul o apreciaza. Domnitorul se va folosi cu abilitate de cei prosti, dar multi, pentru a-si duce la indeplinire planul de a scapa de un intrigant periculos.

De altfel, atunci cand fusese intampinat de boieri Ia venirea in tara, Lapusneanul il acceptase pe Motoc in anturajul sau, pentru a-l "usura de blastemurile norodului'. (G.A.)