Exemplifica, apeland la o povestire studiata, doua dintre particularitatile limbajului prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista: modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului, limbajul personajelor, registre stilistice)

Exemplifica, apeland la o povestire studiata, doua dintre particularitatile limbajului prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista: modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului, limbajul personajelor, registre stilistice).

Povestirea aleasa: Fantana dintre plopi, de Mihail Sadoveanu

Povestirea in rama reprezinta modalitatea narativa a textului. Aceasta se subscrie genului epic, principalul mod de expunere este naratiunea, textul este in proza si implicit prezinta instante narative (autor, narator, personaje) si are urmatoarele trasaturi care indreptatesc incadrarea textului in specia povestire:

. subiectivitatea care este evidentiata de prezenta naratorului martor si a personajului-narator, naratiunea facandu-se la persoana I: "ascultati ce mi s-a intamplat pe-aceste meleaguri cand eram tanar" sau "In acei ani ai tineretii, noptile-mi pareau mai scurte". Povestirea propriu-zisa se face prin memoria afectiva, fiind prezentata ca pe o experienta personala a personajului Neculai Isac, fapt ce confera povestirii veridicitate.

este organizata pe un singur plan narativ care prezinta idila dintre Neculai Isac si tigancusa Marga, personajele fiind prezente intr-un numar redus (Neculai Isac, Marga, Hasanache si cei doi tovarasi ai sai care vroiau sa-l rapuna pe capitan prin viclesug, pentru a-i lua banii.)

. accentul cade asupra actiunii prezentate, nu asupra personajelor, fapt demonstrat de caracterul etic, exemplar al povestirii si de finalul (deznodamantul) narativ:

" - Mai este in fiinta fantana cu cei patru plopi?

- Nu mai este. S-a daramat ca toate ale lumii

Cu toate acestea, capitanul de mazili o vedea".

Marcile prezentei naratorului sunt evidentiate de verbele si pronumele de persoana I, singular: "mi", "eram un om buiac si ticalos", "calul meu", "mie mi-a placut totdeauna sa beau vinul cu tovarasi", "nu mai aveam de ce sta intr-asemenea larma", "eu n-am mai simtit putere sa raspund".

Limbajul personajelor vine sa ilustreze o epoca apusa, care este evocata, fara a fi definitiv inchisa in trecut, verbele folosite fiind la imperfect: "batea", "erau", "se tinea", "spunea" si perfect compus: "a vorbit", "a apucat", "nu s-a sfiit". Registrul popular, lipsit de incarcatura stilistica, evidentiaza acea profunzime specifica poporului roman, lirismul si poezia sentimentelor omenesti, frumusetile plaiurilor valahe si farmecul trecutului recuperat prin evocare, iar solemnitatea stilului fiind sustinuta de absenta argotismelor. Limbajul firesc, nepretentios, incarcat de afectivitate, de regionalisme si arhaisme, plaseaza actiunea intr-un timp "al vechilor cronici" (George Calinescu). Saracia stilistica nu reprezinta un minus al povestirii, aceasta fiind compensata de limbajul afectiv si expresiv al personajelor: "Cum cobori de pe cal, zambind cu prietenie si privindu-ne cu ochiu-i limpede si albastru, comisul Ionita il cunoscu si se repezi din locul lui"; "prietenul meu Neculai Isac"; " - Iubitilor prietini"; " - Domnilor si fratilor"; "Pe atunci nu cunosteam, ca acum, sufletul femeilor". Adresarea directa, dramatizarea actiunii prin dialog reliefeaza oralitatea stilului.