Lacul de Mihai Eminescu

Lacul

de Mihai Eminescu

Mihai Eminescu, cel mai mare poet roman a fost considerat "omul deplin al culturii romanesti" ( de catre Constantin Noica) sau poetul nepereche (de catre George Calinescu). In tema eminesciana un loc aparte este ocupat de tema naturii si a iubirii. Cele 2 componente tematice se pun in valoare reciproc in "Lacul".

Opera lirica este creatia in care autorul isi exprima in mod direct, subiectiv trairile si sentimentele prin limbaj, imagini artistice si figuri de stil. Opera literara "Lacul" este o creatie in care autorul, Mihai Eminescu, isi exprima in mod direct sentimentele de dragoste, regret si melancolie. El transpune vocea sa eului liric, a carui prezenta in text este marcata prin forme verbale si pronominale de persoana I: "eu", "trec", "ascult", "mi". Eul poetic in ipostaza indragostitului isi imagineaza, intr-un cadru feeric de natura, inatalnirea cu iubita, desemnata prin pronumele personal "ea".-

Textul poetic ia forma unui monolog liric si se structureaza in cinci catrene cu ritm trohaic, masura scurta, de opt silabe. Rima confera un plus de muzicalitate poeziei prin rima imperfecta a versurilor 1 si 3 si prin rima incrucisata a versurilor 2 si 4.

Primul tablou poetic, include prima strofa si debuteaza cu elemente care alcatuiesc decorul imaginat pentru intalnirea indragostitilor, definitorii pentru cadrul natural eminescian: "lacul", "codrii", "nuferi", "maluri", "trestii", "apa", "luna", "flori de nufar".

Verbele la timpul prezent "cutremura" si la gerunziu "tresarind" creeaza o atmosfera de vraja si de visare, anticipandu-se astfel imaginea idealizata a iubitei planuita de indragostitul visator si melancolic "Si eu trec de-a lung de maluri/ Parc-ascult si parc-astept".

In strofa a doua, repetitia adverbului "parca" alaturat verbelor "ascult", "astept" sugereaza starea de asteptare a ceva nelamurit, care se concretizeaza in versul urmator in imaginea iubitei: "Ea din trestii sa rasara".

Imaginile vizuale ("Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni il incarca", "Sub lumina blandei lune") se imbina cu cele auditive ("inganati de glas de ape", "Vantu-n trestii lin fosneasca / Unduioasa apa sune"), sugerand nu doar armonia ce domneste in natura, ci si comuniunea ei cu omul.

Ultima strofa marcheaza revenirea la planul real. Verbele sunt la prezent si exprima singuratatea si melancolia indragostitului. "Singuratic/ In zadar suspin si sufar". Punctele de suspensie au valoare expresiva si sugereaza regretul neimplinirii visului de iubire. Pentru ca intruneste notele definitorii ale genului liric, "Lacul" este o creatie lirica.