| CATEGORII DOCUMENTE |
| Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
| Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
| Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
MODERNISMUL NARATIV
William Faulkner
TEMA
Imprumutand tonul elegiac al naratiunii biblice (istoria lui Absalom, fiul lui David din II Samuel), Absalom, Absalom! nareaza saga dramatica a decaderii Sudului american in preajma razboiului de secesiune, particularizata in biografia lui Thomas Sutpen si a familiei sale. Cuvintele din titlu reiau plangerea lui David la moartea fiului sau Absalom, oferind o multipla cheie de lectura alegorica a textului:
a) Absalom cel ce razbuna violul incestuos caruia i-a cazut victima Agar - Henry, impiedicand casatoria dintre Judith si Charles Bon
b) Absalom reintors la Ierusalim unde incearca sa fie reacceptat ca fiu de catre rege - Charles Bon, fiul nelegitim, planuind o casnicie incestuoasa pentru a starni recunoasterea tatalui
c) Absalom, conducatorul revoltei impotriva lui David - Quentin, naratorul resentimentar, care, asa cum acuza Shreve in final, uraste Sudul
Prabusirea familiei lui Sutpen este generata de o vina tragica: asumarea ca lege metafizica a puritanismului, indiferent de sacrificiile pe care acesta le reclama. Istoria lui Sutpen si a civilizatiei Sudului pe care acesta o incarneaza vor inceta, ei ramanand incremeniti in lumea unor principii inadaptabile, in timp ce viitorul apartine metisajului, copiilor hibrizi nascuti din insasi negarea acestor legi.
Puritatea sangelui este principiul care il va face pe Sutpen sa isi piarda fiii
Puritatea morala, calvinista, o va bloca pe domnisoara Rose Coldfield intr-o perpetua stare de auto-claustrare
Rigida, lipsita de dorinta, lumea acestor personaje nu poate inainta narativ. In deschiderea romanului, Quentin percepe o acuta persistenta a mortii care transforma lumea naratiunii intr-un mausoleu.
STRUCTURA
Construit in pluriperspectivismul mai multor voci naratoriale, romanul lui Faulkner relateaza o istorie compozita, imprecisa, "cubista", in care "adevarul" despre familia lui Thomas Sutpen este mereu neconturat pe deplin, mobil, interpretabil.
Fiecare decupaj al unei voci naratoriale o completeaza si intra in contradictie cu cealalta, capitolele succedandu-se intr-o continua rescriere a evenimentialului deja rezumat in deschidere si detaliat ulterior. In ciuda acestei mobilitati a perspectivei,
a) Spatiile nararii sunt statice, inchise. Atat camera domnisoarei Coldfield cat si cea a lui Quentin, de la Harvard, sunt claustrante, prea fierbinti sau prea reci.
b) Naratorii insisi sunt descrisi ca "umbre" ale trecutului
"si Quentin Compson, cel inca prea tanar pentru ca sa merite sa fie o fantoma, si totusi o fantoma,"
c) Frazele lungi faulkneriene sunt construite indeobste prin apozitii sau subordonate relative care stagneaza dinamismul epic in descriptivism.
Pluriperspectivismul nu deserveste, asadar, o accelerare a epicului, ci asemanator romanului Valurile, al Virginiei Woolf, prinde personajele-narator intr-un joc al constituirii reciproce.
Da, suntem amandoi tata. Sau poate tata si cu mine suntem amandoi Shreve, poate ca a fost nevoie de tata si cu mine de amandoi ca sa-l facem pe Shreve sau de Shreve si cu mine de amandoi ca sa-l facem pe tata sau poate de Thomas Sutpen ca sa ne faca pe noi toti laolalta."
Discutand despre Thomas Sutpen sau despre propria lor proiectie in Sutpen, cei patru naratori intra tacit intr-un exercitiu al autodefinirii. A spune povestea nu mai inseamna a reprezenta narativ o realitate, ci a te auto-configura ca entitate fictionala, atata timp cat orice amintire are statut fictional.
"Nu exista lucru caruia sa-i poti spune memorie; creierul cheama in minte ceea ce se straduiesc sa apuce muschii; nici mai mult nici mai putin; si suma impresiilor rezultate este de obicei incorecta si falsa si demna doar de numele de vis."
Romanul poate fi citit in acest sens ca un meta-roman, antrenand o teza poetica. Shreve, cel de al patrulea narator, este singurul strain de spatiul fictional al istoriei lui Sutpen, privirea din afara pe care inconstient o invoca Miss Rosa inainte de plecarea lui Quentin. Acest "altul" menit a respune povestea nu ofera garantul obiectivitatii detasate, ci subiectivitatea interpretativa care poate anima substanta povestii. Rolul lui Shreve, asemeni rolului cititorului, este acela de a rearanja intr-o forma semantica lucrurile ascultate, recapituland, restabilind conexiunile cauzale oferind propria varianta.
"vorbind cu vocea posomorata, hartuita, uimita, pana cand in cele din urma ascultarea insasi avea sa se renege pe sine si simtul auzului avea sa se recunoasca invins de la sine si obiectul zadarniciei ei neputincioase si totusi neimblanzite avea sa se arate, parca printr-o recapitulare incarcata de reprosuri, invocat linistit, neatent si inofensiv, iscat din mereu reinnoita si visatoarea si invingatoarea pulbere."
Obiectul naratiunii, al "zadarnicei ascultari" este nu atat trecutul, ci virtualitatea unei explicatii, ipoteticul fictiv care prinde in mrejele constituirii sale subiectivitatea povestitorului.
Astfel ca acum erau nu doi ci patru calarind pe cei doi cai prin intuneric, peste hartoapele inghetate de decembrie in seara aceea de ajun: patru si pe urma doar doi - Charles-Shreve si Quentin-Henry []"
Ontologia personajului faulknerian mosteneste efemerul existentei baroce, naratorii si actantii fiind deopotriva "umbre."
amandoi creand si unul si altul, din vorbaria si ramasitele zvonurilor si povestilor stravechi, oameni care poate nici nu existasera vreodata undeva, care, umbre doar, erau umbre nu ale unor fiinte din carne si sange care traisera si murisera, ci umbre la randul lor ale celor ce fusesera (pentru unul din ei cel putin, pentru Shreve) tot umbre, linistite ca si murmurul vizibil al respiratiei lor ridicandu-se in abur."
Reprezentativa in acest sens este biografia domnisoarei Rosa, relatata sub semnul absentei, care in egala masura neaga si reafirma relevanta evenimentialului brut.
In atmosfera aceea mohorata de mausoleu [] s-a desfasurat copilaria domnisoarei Rosa, s-a petrecut absenta imbatranita si veche si atemporala a tineretii
Fictionalul "ceea-ce-ar-fi-putut-sa-fie", fantasma deziderativa neimplinita submineaza orice remanenta tardiva a exigentelor reprezentarii in proza faulkneriana.
"dar este cu adevarat intelepciune acea stare in care intelegi ca exista un ceea-ce-ar-fi-putut-fi mai adevarat decat adevarul, []"
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1156
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
