Caracterizeaza personajul pdintr-un roman de Liviu Rebreanu

Caracterizeaza personajul preferat dintr-un roman de Liviu Rebreanu

Aparitia romanului "Ion" (1920) e salutata de promotorul directiei moderniste, Eugen Lovinescu: ""Ion" e cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane". Naratiunea se realizeaza obiectiv, prin heterodiegeza, iar autorul se detaseaza de actiune, fiind, deci, extradiegetic. In acest roman, L. Rebreanu evita idilizarea realitatilor rurale si le prezinta cu realism, cu obiectivitate.

Tema centrala a operei este problema pamantului, a posesiunii in spatiul satului ardelean de la inceputul veacului al XX-lea. Aceasta este dublata de tema iubirii.

Incadrarea in tipologie Ion este un personaj realist, tipic pentru o categorie sociala: taranul sarac care doreste pamant. ,,Toti flacaii din sat sunt varietati de Ion", afirma criticul George Calinescu, referindu-se la categoria pe care o reprezinta protagonistul romanului. Desi este tipic, Ion depaseste caracterul reprezentativ si se individualizeaza prin trasaturile sale si prin destinul tragic.

Tipologie prin paralelism

Personajul principal poate fi comparat cu actanti din acelasi roman. Ion dobandeste avere prin casatoria cu o fata cu zestre, la fel ca Alexandru Pop al Glanetasului. Totusi, in vreme ce lui Ion "pamantul ii era drag ca ochii din cap", tatal lui risipeste loturile dobandite, fiind un om lenes si fara spirit gospodaresc.

Modalitati de caracterizare

In realizarea personajului, naratorul foloseste mijloace directe (portret fizic si moral) si indirecte (fapte, gesturi, atitudini, limbaj, raporturi cu alte personaje).

Naratorul omniscient spune ca Ion este ,,iute si harnic ca ma-sa". In majoritatea situatiilor insa, naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile. Astfel, viclenia lui Ion reiese din seducerea Anei ca plan de a-l obliga pe Vasile Baciu sa-l accepte drept ginere.

Relatia cu alte personaje

Ca personaj central, Ion se afla in relatie cu aproape toti actantii. Relatia lui cu Ana pune in lumina patima pentru pamant. Desi nu o iubeste pe "uratica Ana", se casatoreste cu ea, deoarece doar asa isi poate atinge scopul. El este cu sotia lui bland atunci cand spera ca ea sa il convinga pe Vasile Baciu sa ii dea pamanturile promise, dar devine violent cand constata ca stratagema sa a esuat. In acelasi timp, comportamentul lui Ion fata de Florica demonstreaza capacitatea personajului de a iubi cu patima.

Atitudinea lui Ion fata de invatatorul Herdelea este la inceput una de umil respect. Totusi, cand interesele ii dicteaza, el il tradeaza pe binefacatorul sau, parand sa uite ajutorul primit. Astfel, Ion spune ca anume Herdelea este cel care a scris reclamatia impotriva judecatorului.

Din acest fapt reiese ca personajul este egoist si ingrat.

Prezentarea actiunii cu sublinierea de trasaturi

Expozitiunea Actiunea romanului incepe vara, intr-o zi de duminica, in care satenii din Pripas sunt adunati la hora traditionala. Dintre fruntasi naratorul prezinta cativa oameni instariti. Vasile Baciu, un gospodar avut, este tatal Anei. El vrea sa o marite cu George Bulbuc, tanar bogat. Insa la mana Anei aspira si Ion al Glanetasului, un flacau care vede in "uratica Ana" o sansa de a scapa de rusinea saraciei.

Hora se desfasoara in curtea Todosiei, vaduva saraca si mama

Floricai, cea mai frumoasa fata din sat. Desi Ion ii face curte Anei, el o iubeste de fapt cu patima pe Florica.

Desfasurarea actiunii cuprinde evolutia conflictelor. Problema centrala se dezvolta in jurul personajului Ion. El se confrunta cu un conflict exterior, de natura sociala, si cu altul interior, reprezentat de alegerea intre implinirea materiala si o iubire patimasa.

La inceputul romanului lui Ion i se realizeaza un portret favorabil. Astfel, naratorul arata ca el este harnic si ca se simte infratit cu pamantul prin munca. Desi fusese un elev silitor, Ion preferase viata de taran. Acest aspect arata tenacitatea personajului. Aceeasi trasatura este subliniata si de insistenta de care tanarul da dovada in urmarirea scopului sau.

Viclean si santajist, Ion o lasa insarcinata pe Ana, pentru ca Vasile Baciu sa consimta la casatoria tinerilor. Desi la nunta promisese ca ii va da lui Ion pamanturile, Vasile Baciu nu se tine de cuvant. Simtindu-se inselat, Glanetasu isi bate sotia si o izgoneste, deci devine violent si insensibil. In cele din urma, Glanetasu il da in judecata pe socrul lui pentru avere. Speriat de perspectiva tribunalului, Baciu trece pe numele ginerelui intregul sau avut.

Vazandu-si scopul atins, Ion devine indiferent fata de Ana. Nici nasterea lui Petrisor nu imbunatateste relatiile dintre Ana si Ion. Mai mult, barbatul dezumanizat vede in fiul sau doar o garantie pentru averea obtinuta. Deprimata de situatia in care se afla, Ana se sinucide.

Ramas singur, Ion se gandeste tot mai mult la Florica, tanara fiind deja casatorita cu George Bulbuc. El incepe sa vina din ce in ce mai des in casa femeii. Ca sa clarifice situatia, George anunta ca va pleca intr-o seara dupa lemne si va lipsi toata noaptea.

Punctul culminant este reprezentat de intoarcerea lui George la scurt timp dupa plecare. Vazandu-l, Florica este ingrozita de ce se poate intampla daca Ion vine, dupa cum ii promisese. Intr-adevar, Glanetasu intra in curte in puterea noptii, iar George iese din casa inarmat cu o sapa.

Deznodamantul este tragic: Ion moare, George este arestat, iar Florica ramane singura. Moartea lui este expresia intentiei moralizatoare a scriitorului ardelean.

Referindu-se la acest roman, Eugen Lovinescu afirma ca ,,Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului (.) suflet unitar, simplu". Acest personaj poate fi apreciat nu prin trasaturile sale, ci datorita complexitatii prin care este realizat.