SCRIE UN ESEU DE 2 - 3 PAGINI, IN CARE SA PREZINTI UN PERSONAJ DINTR-UN TEXT NARATIV STUDIAT

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, in care sa prezinti un personaj dintr-un text narativ studiat, apartinind
realismului, pornind de la urmatoarea afirmatie critica a lui Georg Lukacs: "Categoria centrala, criteriul
fundamental al conceptiei literaraturii realiste este tipul, mai precis acea sinteza speciala care, atat in
campul caracterelor, cat si in acel al situatiilor, uneste organic genericul si individualul. Tipul devine tip,
nu prin caracterul de medie si nici chiar prin caracterul sau individual, oricat de aprofundat, cat mai
curand prin faptul ca in el conflueaza si se intemeiaza toate momentele determinate din punct de vedere
uman si social, esentiale unei perioade istorice".

Aparut in 1920, romanul "Ion' reprezinta "o data istorica in procesul de obiective a literaturii noastre epice' (E. Lovinescu), fiind un roman realist, obiectiv, care are in centru problematica pamantului.
Fiind o proza realista, romanul are ca scop reflectarea veridica a realitatii, a satului transilvanean de Ia inceputul sec. al XX-lea, depasind spatiul unei literaturi semanatoriste care idealizeaza spatiul rural. Crezul scriitorului este iluzia realitatii: "Pentru mine arta [] inseamna creatie de oameni si de viata'.
Romanul realist are si o valoare documentara, pe baza imitatiei (mimesis), creandu-se o opera cu aspect monografic, ce descrie fidel viata satului. Actiunea se grupeaza in jurul unor personaje tipice, Ion fiind un astfel de personaj, un exponent al generalului, toate personajele fiind reprezentative pentru satul romanesc: "nu sunt indivizi cu viata unica, ci exponenti ai clasei si generatiei' (G. Calinescu).
Ion Pop al Glanetasului este personajul central al romanului, in imaginea caruia autorul descrie figura unui taran pe care 1-a intalnit, cu o individualitate reprezentativa pentru lumea satului. Preocuparea pentru pamant este definitorie pentru taranul roman. Astfel, Ion este un personaj tipic, un exponent al clasei taranului roman: "Categoria centrala, criteriul fundamental al conceptiei literaturii realiste este tipul, mai precis aceea sinteza speciala care, atat in campul caracterelor, cat si in acel al situatiilor, uneste organic genericul si individualul' (Georg Lukacs). ' Ion este tipul taranului impatimit de pamant, este "victima mareata a fatalitatii biologice', asa cum afirma N. Manolescu. Este taranul sarac, dar harnic, care trebuie sa recupereze pamantul pierdut de tatal sau, pentru a dobandi respect in randui satenilor. In sat, pamantul este o valoare centrala care conditioneaza identitatea taranului. Initial, Ion este apreciat pentru harnicia sa: "unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap.'. "Glasul pamantului' il stapaneste din ce in ce mai puternic, astfel incat ajunge o victima a propriei obsesii, iar Ana este un instrument in lupta lui pentru pamant.
Fiica lui Vasile Baciu, "fata cu stare', Ana este harnica, supusa, rusinoasa, prototipul femeii de la tara. in urma reprosurilor lui Vasile Baciu, chinuita de egoismul lui Ion, Ana se sinucide, fiind stapanita de "ostila grea pentru tot ceea ce o inconjura'. In viziunea lui G. Calinescu, in acest roman, femeia este o victima, constituind pentru Ion "doua brate bune de lucru, o zestre si o producatoare de copii'. Moartea Anei, pierderea copilului nu sunt pentru Ion experiente dramatice, el fiind in continuare o victima a pamantului.
Drama acestui personaj consta in lupta interioara dintre "glasul pamantului' si "glasul iubirii'. Initial, pamantul il acapareaza in totalitate: "Cu o privire setoasa, Ion cuprinse tot locul, cantarindu-1. simtea o placere atat de mare vazandu-si pamantul, incat ii venea sa cada in genunchi si sa-1 imbratiseze'.
Ion este tipul taranului schematizat la instinctul de a stapani pamantul, individualizat prin pornirile sale in fata acestuia, asemenea emotiilor de natura erotica: "il cuprinse o pofta salbateca sa imbratiseze huma, sa o crampoteasca in sarutari'.
Daca nevoia de a obtine pamant a fost determinata de mediul in care traieste (trasatura a romanului realist), mijloacele folosite pentru a-si atinge scopul sunt dezumanizate, ceea ce degradeaza continuu caracterul personajului.Astfel, "categoria centrala' care in viziunea lui Georg Lukacs este "acea sinteza speciala care [] uneste genericul si individual' devine o categorie periferica din cauza patimei pentru pamant. Satul il marginalizeaza din cauza nedreptatii comise, il judeca aspru pentru soarta familiei sale.
implinindu-si scopul, Ion revine la "glasul iubirii' . in cele din urma, este invins de iubire. Astfel, situatia finala a personajului este dramatica, chiar surprinzatoare, personajul avand un destin tragic.
Avand intentia de a descrie "exact' realitatea, autorul creeaza tipologii specifice lumii prezente: tipul taranului (Ion, Vasile Baciu, Ana, Florica, Simion Lungul etc), tipul intelectualului (Zaharia Herdelea, Titu Herdelea, preotul Belciug etc), deoarece "tipul devine tip [] prin faptul ca in el conflueaza si se intemeiaza toate momentele determinate din punct de vedere uman si social, esentiale unei perioade istorice' (G. Lukacs). Fiind un roman realist, aceasta creatie epica este structurata pe o naratiune obiectiva, impersonala, naratorul fiind omniscient, omniprezent, cu statutul unui observator lucid care urmareste derularea fireasca a evenimentelor.