Mercantilismul

Mercantilismul

Mercantilismul reprezinta un curent de gandire economica specific secolelor XVI - XVII ce s-a manifestat in marile statele europene ale acelei perioade. Etimologic, notiunea de mercantilism provine din substantivul de origine franceza mercantile insemnand comercial sau negustoresc. Prin urmare,se poate afirma ca mercantilismul desemneaza acel curent de gandire economica ce promoveaza, cu predilectie, sistemul comercial sau negustoresc. Elementul fundamental al sistemului mercantilist de gandire economica il constituie ipoteza conform careia bogatia unui stat consta, in primul rand, in cantitatea de metale pretioase pe care reuseste sa o acumuleze. In plus, tinand cont de faptul ca in epoca de glorie a mercantilismului, moneda era reprezentata prin aur si argint, devine evident faptul ca scopul principal al mercantilismului il constituia detinerea de bogatie monetara.

Mercantilismul nu s-a constituit intr-o scoala de gandire bine inchegata si articulata, mai degraba mercantilismul desemneaza o serie de teorii dar si politici economice avand drept scop desemnarea celor mai bune modalitati de acumulare a metalelor pretioase ca simbol al bogatiei.. In viziunea ganditorilor mercantilisti cea mai buna modalitate de acumulare a bogatiei o reprezinta reglarea comertului exterior de o asemenea maniera incat sa asigure un flux spre interior de aur si argint. In termenii stiintei economice actuale acest fenomen poate fi descris drept mentinerea pe termen nelimitat a unei balante comerciale excedentare. Pentru indeplinirea acestui deziderat erau propuse o serie de masuri care sa vizeze, pe de-o parte, stimularea exporturilor, iar pe de alta parte, reducerea importurilor. Printre aceste masuri se incadreaza:

Prin urmare, mercantilismul promova o politica de protectionism industrial menita sa asigure o balanta comerciala excedentara.

Pe langa mentinerea unei politici de promovare a exportului excedentar ca valoare neta importului, o alta sursa de acumulare a bogatiilor o reprezenta fluxul de metale pretioase sau de materii prime necesare industriei provenite din colonii. Mercantilismul s-a manifestat istoric in perioada imediat ulterioara marilor descoperiri geografice[1], este evident faptul ca expeditiile organizate, in spatele pretextului lor stiintific ascundeau interese economice mult mai importante. Mercantilismul promova in acest fel o concurenta acerba intre metropolele europene pentru infiintarea unor noi colonii si exploatarea acestora.

Analiza gandirii economice mercantiliste prin prisma instrumentelor analitice actuale releva faptul ca o doctrina a balantei comerciale excedentare pe termen lung precum si un flux constant de metale pretioase provenit din colonii determina efecte adverse la nivelul unei economii nationale. In cazul etalonului monetar aur, specific acelei perioade, un flux constant de metale pretioase catre o anumita tara va produce, in cele din urma, dezechilibre la nivelul schimburilor din tara respectiva. O cantitate din ce in ce mai mare de moneda, in conditiile unei productii cvasi-constante, va avea drept efect sporirea nivelului general al preturilor, cu alte cuvinte ceea ce in termenii stiintei economice actuale se numeste cat se poate de simplu - inflatie. De altfel, unii dintre reprezentantii de seama ai mercantilismului, precum ganditorul englez Thomas Mun a constatat inca de timpuriu ca o scurgere de bani catre interior creste preturile interne si ca a "vinde scump si a cumpara ieftin" tinde sa rastoarne balanta comerciala impotriva unei tari. De asemenea John Locke evidentiaza clar ca preturile variaza intr-o anumita proportie in raport cu cantitatea de bani aflata in circulatie.

Este probabil ca o mare parte dintre mercantilisti sa nu fi luat in seama acest aspect o buna bucata de timp, dar in momentul in care aceasta posibilitate a fost pusa in discutie sistemul de gandire mercantil a avansat doua argumente menite sa contracareze ipoteza cresterii generalizate a preturilor. Primul argument izvoraste din credinta ganditorilor mercantilisti conform careia o sporire a cantitatii de bani aflata in circulatie determina in principal o crestere a volumului tranzactiilor, a schimburilor si implicit a cantitatii de bunuri produse in tara respectiva. Prin urmare, o cantitate sporita de bani in circulatie are in primul rand un efect benefic deoarece determina cresterea productiei nationale. Al doilea argument este fundamentat de insasi esenta sistemului de gandire mercantil - acumularea de metale pretioase. Nu este obligatoriu ca banii intrati in tara sa fie folositi integral ca mijlocitori ai tranzactiilor, acestia pot fi retrasi din sistem fie de catre indivizi prin economisire, fie, dar nu in ultimul rand, de stat prin promovarea unei fiscalitati ridicate. Taxele ridicate pot asigura statului, dar mai ales suveranului[2], o trezorerie bogata menita sa acopere diversele cheltuieli rezultate in urma unor actiuni ale regelui. Acest din urma argument releva faptul ca mercantilismul s-a constituit, in primul rand, intr-o doctrina economica etatista menita sa asigure bunastarea statului si implicit a suveranului. Mercantilismul era, prin urmare, aservit unui scop suprem - asigurarea suprematiei statului in raport cu celelate tari din zona - si contribuia la realizarea acestui scop pe doua cai:

• intarirea acelui stat ce promova mercantilismul prin scurgerea catre interior a metalelor pretioase;
• slabirea statelor implicate in comert cu statul respectiv prin scurgerea catre exterior a metalelor pretioase. Acest mecanism era argumentat de credinta mercantilistilor conform careia comertul international este un joc de suma nula, prin urmare pierderea unei tari reprezinta castigul celeilalte tari implicate in schimb.

Mercantilismul s-a manifestat in diverse forme si purtand diverse denumiri in toate tarile importante ale Europei.

In Anglia au existat trei forme ale mercantilismului:

• bulionismul (intre aprox. 1580 si aprox. 1620) promova conceptia acumularii de metale pretioase sub forma de lingouri. Principalii reprezentanti ai acestui curent au fost:

Ø      Thomas Milles

Ø      Gerard de Malynes (1586 - 1641). Acesta a promovat o politica protectionista dura orientata in special catre prevenirea scurgerii catre exterior a lingourilor de aur sau argint.

• mercantilismul traditional sau comercialist (1620-1700) a promovat ideea conform careia sursele cele mai mari de bogatie le constituie comertul si navigatia, efectuate sub reglementari stricte indreptate spre protectia si favorizarea expansiunii acestora. In aceasta perioada au fost promulgate celebrele Acte de navigatie ale lui Oliver Cromwell si Charles al II - lea. Prin aceste reglementari se asigura protectia marinei comerciale engleze in detrimentul celei olandeze pentru ca, o nava straina nu putea exporta in Marea Britanie decat marfuri produse in tara de origine. In felul acesta se instituia un monopol asupra comertului de catre transportatorii englezi. Principalul reprezentant al mercantilismului traditional este Thomas Mun (1571-1641), acesta recomanda statului englez si intensificarea importului de marfuri deoarece, iesirea banilor peste granita poate aduce bogatie mult mai mare Angliei prin acumularea de noi pamanturi ce pot spori avutia.
• mercantilismul liberal (1680-1750) ii are ca principali reprezentanti pe:

Ø      John Locke (1632-1704) este unul dintre primi ganditori ce analizeaza mecanismul curgerii banilor si evidentiaza pericolele unui flux constant de moneda catre interiorul unui stat, in acest mod Locke poate fi considerat drept unul dintre economistii care au pus bazele teoriei monetare

Ø      William Petty (1623-1687) a fost preocupat, printre altele, de modul in care este distribuit venitul intre factorii de productie, acesti factori de productie fiind in viziunea sa munca si pamantul. A initiat teza conform careia renta reprezinta un surplus peste salarii ce intra in posesia proprietarilor anticipand in acest mod teoria ricardiana a rentei.

In Spania si Portugalia s-a manifestat cu precadere mercantilismul metalist preocupat in primul rand de conservarea metalelor pretioase provenite in principal din colonii. In aceste tari au fost promovate o serie de masuri prohibitive in domeniul importului de marfuri straine, masuri ce au provocat un anumit declin al economiei.

Forma specifica a mercantilismului in Germania a purtat numele de cameralism[4] si a cuoscut cea mai mare longevitate intinzandu-se pe o perioada cuprinsa intre anii 1560 si 1750.

Mercantilismul va cunoaste insa cea mai importanta perioada de glorie in Franta, stat al carui suverani precum si sfatuitori ai acestora vor promova pentru o perioada insemnata de timp o politica economica cunoscuta sub denumirea de mercantilism industrialist. Promotorii acestui curent au fost:

Ø      Jean Bodin (1530-1596), cel care a insistat in lucrarile sale in special pe dezvoltarea marilor activitati nationale: agricultura, industria si comertul

Ø      Antoine de Montchretien (1575-1621), autorul uneia dinre primele lucrari cu specific pur economic intitulata Traite de l'economie politique. In aceasta lucrare Montchretien sustinea printre altele necesitatea importului de materii prime pentru manufacturile franceze, pentru ca avutia sa creasca, import ce s-ar obtine din banii stransi din vanzarea produselor finite catre strainatate.

Ø      Jean Baptiste Colbert (1619-1683), ministru de finante al regelui Ludovic al XIV-lea, este cel ce a dus la apogeu sistemul economic mercantil. De altfel, o serie importanta de cercetatori ai istoriei gandirii economice, denumesc mercantilismul francez prin termenul de colbertism, recunoscand in acest mod amprenta importanta lasata de Colbert asupra politicii economice a Frantei. Colbert a supralicitat rolul manufacturilor si al comertului considerandu-le drept izvoare fundamentale de bogatie si putere pentru Franta, dar, in acelasi timp, a neglijat insa rolul agriculturii considerand ca aceasta din urma nu reprezinta decat o camara din care vistieria publica isi acopera cheltuielilie cu luxul casei regale.