PERSONAJE FANTASTICE IN FOLCLORUL ROMANESC SI JAPONEZ

Universitatea Hyperion

Facultatea de Filologie

Specializarea Romana - Japoneza

PERSONAJE FANTASTICE IN FOLCLORUL ROMANESC SI JAPONEZ

I Argument

II Basmul

2.a Basmul fantastic - prezentare generala

2.b Categoria estetica a fantasticului

2.c Basm si mit

2.d Personajul

III Personaje fantastice in folclorul romanesc si japonez

3.a Fat-Frumos

3.b Ileana Cosanzeana

3.c Zmeii, balaurii si dragonii

3.d Tanara O - Tei

3. e Spirite si stafii

3.f Cei cinci prieteni fabulosi : Flamanzila, Setila, Ochila, Gerila, Pasari-Lati-Lungila.

3.g Oni

3.h Statul-Palma-Barba-Cot ( Tartacot ), Stramba Lemne

3.i Gheonoaia si Zgripturoaica

3.j Yuki - onna, Yama - Uba

3.k Ajutoare si daruri nazdravane

3.l Tengu

3.m Kappa

3.n Uneltele magice

3.o Zestrea neobisnuita

IV Deplasarea in spatiu

V Limba basmelor romanesti si a celor japoneze

VI Concluzii

VII Bibliografie

Motto:

,,Lumea asta nu-i a mea,

Ceialalta nici asa.

Lumea asta-i cum o vezi,

Ceaialalta cum o crezi.

( Basm fantastic romanesc )

II Basmul

2.a Basmul fantastic - prezentare generala

A fost odata suna inceputul tipic al naratiunilor fabuloase la popoarele cele mai diferite. In toate timpurile si in toate zonele, omul a simtit o fireasca pornire a se transporta intr-un trecut indepartat, in lumea ideala a basmului. La clasele primitive, povestile constituie partea cea mai insemnata a capitalului lor intelectual; fantasticul le procura explicarea fenomenelor naturii si, ascultand la basme, salbaticul uita monotonia vietii si tot cu ele, vanatorul pustiului isi indulceste singuratatea noptii.

Oamenii sunt avizi de miraculos si le place a se transporta in regiunile necunoscute ale fantasticului si a-si crea acolo un fel de patrie ideala, in care nedreptatea pamanteasca este compensata printr-un simtamant de justitie universala, prin triumful binelui asupra raului si prin superioritatea inteligentei asupra fortei brutale.

Basmul este atat de bogat si de divers incat e imposibil sa se studieze integral fenomenul basmului, in intregul sau ambitus, cu toate ca in prezenta lucrare se vor face referiri decat intre basmele romanesti si cele japoneze.

Mitul se recunoaste ca o realitate culturala complexa, generatoare in viitor a lungii serii de creatii artistice, de la spatiul plastic si sonor la aria mai riguroasa a cuvantului scris.

Dar in mitologia japoneza sunt indicii care abat sensul principal mitului inteles ca o istorie sacra, acesta conduce spre izvoarele religiei revendicandu-si drepturile in istorie. Poporul japonez credea in necesitatea justificarii dinastiilor imperiale ca descendenta in linie directa cu zeii inceputurilor dar din cauza conducerii la putere au facut ca istoria lor(mitologia) sa fie precoce in ciuda dezvaluirilor obiective.

Cuvantul 'sacru' al mitului sau sacralitatea si supranaturalul relevate de mit si aduse in lumea reala imbraca un alt sens deoarece zeii inceputurilor nu erau decat notiuni abstracte.

Basmul este specia epicii populare si culte, cu larga raspandire, in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare ( feti-frumosi, zane, animale si pasari nazdravane etc. ), aflate in lupta cu forte malefice ale naturii sau ale societatii, simbolizate prin balauri, zmei, vrajitoare, etc., per care ajung sa le biruiasca in cele din urma.

Termenul de ,,basm" vine din slava veche, de la ,,basni", care inseamna ,,nascocire", ,,scornire".

Basmul (din sl. basnŭ: nascocire, scornire), numit si poveste, este alaturi de povestire, snoava si legenda, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalata inca din antichitate, raspindita intr-un numar enorm de variante la toate popoarele.

Aceast termen estetico-literar este fixat intr-un admirabil "chihlimbar" al definitiei de Ion Pachia Tatomirescu (Dictionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicatiei, Ed. Aethicus, 2003, p. 50 ): Basmul este specia genului epic in care viata se reflecta in fabuloase moduri, oferind un "ideal de atins", fantasticele intamplari / "faptuiri" narate (de regula, in planul taramului luminii, al "Albei Lumi", al "Tarii-Tineretii-fara-Batranete-si-Vietii-fara-Moarte", adica al Edenului Zalmoxian, si in planul taramului genunii / infernului, al zmeilor, al "Lumii de Dincolo", al "Tarii-fara-Dor") datorandu-se unor eroi din sfera binelui, ce actioneaza in cel mai inalt spirit justitiar, atat ca oameni cat si ca "fiinte himerice", in marele razboi impotriva celor din sfera maleficului, intotdeauna cu un deznodamant fericit..

Din Estetica basmului, de George Calinescu, lucrare publicata in 1965, se stie ca basmul e un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala etc.; caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anume fiinte himerice, animale (); fiintele neomenesti din basm au psihologia si sociologia lor misterioasa; ele cu omul comunica, dar nu sunt oameni; cand intr-o naratiune acesti eroi himerici lipsesc, n-avem de-a face cu un basm; o prima operatie in analiza basmului este deci de a determina si caracteriza protagonistii specifici. (George Calinescu, Estetica basmului, Buc., Editura pentru Literatura, 1965, p. 9).

Basmul - ca specie epic-folclorica, ori apartinand literaturii culte - are o "raspandire mondiala", narand intamplari fantastice ale unor personaje imaginare (feti-frumosi, zane, animale nazdra-vane etc.), aflate in lupta cu forte nefaste ale naturii sau ale societatii, simbolizate prin balauri, zmei, vrajitoare etc., pe care ajung a le birui in cele din urma; in ceea ce priveste basmele valahice, adica dacoromanesti, cercetatorii remarca: o uimitoare bogatie si originalitate, inventariind pana acum 500 de tipuri, din care cam jumatate nu apar in clasificarile internationale(Dictionar de termeni literari, Buc., Ed. Academiei , 1976, p. 49). Altfel spus, 250 de tipuri de basme valahice provin de la stramosii daci, fauritorii stiintei de a se face nemuritori, adica tin de sfera Zalmoxianismului - perceput azi, dupa aproape doua milenii, drept Crestinism Cosmic (dupa cum sublinia M. Eliade); basmele Zalmoxianismului au intrat in circuitul popular gratie unei anume oralitati culte propagate dinspre Academia Simpozionica din Cogaion / Sarmizegetusa. Majoritatea coplesitoare a basmelor noastre inconfundabile conserva fundamentalul mit valah / dacoromanesc al perechii ideale Fat-Frumos - Ileana Cosanzeana (infra). Eroul "pozitiv" din basmele pelasgo-thraco-dacilor, adica ale valahilor / dacoromanilor Zalmoxianismului, este Fat-Frumos; el "plange" in pantecul mamei-imparatese, refuzand sa se nasca, daca tatal-imparat nu-i promite Tara / Imparatia Tineretii fara Batranete si Vietii fara Moarte, de fapt, raiul zalmoxian, al Cavalerilor Cogaionului / Dunarii; tine aceasta "realitate mitica" numai de stiinta dacilor de a se face nemuritori in calitate de razboinici luptand pana la ultima picatura de sange pentru apararea pamanturilor Patriei cu sanctuarele lui Samasua / Samos (Soarele-Mos / Tatal-Cer, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei). Odata ajuns in pragul maturitatii, Fat-Frumos porneste pe un traseu misteric / initiatic, spre a pune in practica invataturile acumulate de la dascalii sai si din bibliotecile imparatesti, privind stiinta de a se face nemuritor; procedand astfel, se reinnoada firul menirii sale sacre in aceasta existenta intru Lumina, intru Samos (Soarele-Mos / Tatal-Cer, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei), desigur, intre nunta tatalui-imparat (nunta insemnand lasarea la vatra a razboinicului-imparat, abandonarea carierei militare, a calului nazdravan, a armelor etc., redescoperite de fiu la majorat) si propria-i nunta, cu Ileana Cosanzeana - Sora Soarelui, Spuma Laptelui / Dochiana, eliberata din "Imparatia Zmeilor", din Genune / Yin, dupa ce trece o serie de "probe" ale voiniciei: biruinta asupra fiarelor - ursi, mistreti, balauri, asupra zmeilor, zmeoaicelor, zgripturoaicelor etc., "scene" / "probe" incizate pe cele 25 de placute de argint aurit, descoperite intr-un mormant de Cavaler Zalmoxian, din Dacia Sud-Dunareana (cf. Ion Horatiu Crisan, Spiritualitatea Geto-Dacilor, Buc., Ed. Albatros, 1986, p. 236), "scene" culminand de fapt, analogic secundei perechi din tetrada "monoteista" a Zalmoxianismului, intr-o "hierogamie" din planul nostru teluric.

In decaedrul basmelor folcloric-dacoromanesti, evidentiem: Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Basmul cu Soarele si Luna, Domnita din Gradina de Aur (ce sta - intre altele - si in temeiul poemului Luceafarul de Mihai Eminescu), Greuceanu, Praslea cel Voinic si merele de aur, Ileana Cosanzeana - din cosita floarea-i canta, noua-mparatii asculta, Fat-Frumos si Fata Crivatului, Cu Petrea Fat-Frumos, stebla de busuioc, nascut la miezul noptii, Craivisin, fiul vacii si Voinic-Verde-Busuioc (cf. Basmul cu Soarele si Luna - din basmele timpului si spatiului - antologie, prefata si bibliografie de Iulian Chivu, Buc., Ed. Minerva, 1988, p. 33 sqq.). In temeiul basmului cult, se afla basmul folcloric; desigur, si in decaedrul basmelor culte dacoromanesti sunt neasemuite inrazariri, de la scriitorii din "epoca marilor clasici": Mihai Eminescu - Fat-Frumos din lacrima, Ion Creanga - Povestea lui Harap-Alb, Ioan Slavici - Spaima zmeilor, Zana-Zorilor, Florita-din-Codru etc., Barbu Stefanescu Delavrancea - Neghinita, pana la cei din "epoca paradoxismului" (1960 / 1965 - 1989 / 2000): Ilie Maduta - Voicu si Craiul Serpilor, Palosul stramosesc; Ion Pachia Tatomirescu - Imparatul din Muntii de Azur, Fat-Frumos - potcovar de ciocarlii s. a. / etc.

Indiferent de tip, basmul difera de restul scrierilor fantastice, precum nuvela, prin aceea ca prezinta evenimente si personaje ce poseda caracteristici supranaturale, fara a pretinde ca acestea sunt reale sau seamana cu realitatea, miraculosul din basme purtand, astfel, numele de fabulos si reprezentand, de fapt, un fantastic conventional, previzibil, ce vine in contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfasurarea epica si fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite si se manifesta in realitatea cotidiana, drept o continuare a ei.

Despre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai importante fiind: teoria mitologica, teoria antropologica, teoria ritualista si teoria indianista. Mitul, istoria sacra, inscrisa in timpul 'circular, reversibil si recuperabil', vorbeste despre zei, despre fiinte fantastice cu abilitati pentru calatorii cosmice si terestre. Basmul induce si ideea de lume repetabila, existenta in tipare arhaice, atemporale, inca de la inceputul inceputurilor. Unele gesturi sunt magice, cum ar fi scuipatul de trei ori in urma; la fel, petele de sange de pe batista pot arata ca fratele de cruce este mort. PLntele pot adaposti copii: un dafin are in el o fata care iese doar noaptea pentru a culege flori. Zmeii sau balaurii alearga dupa carne de om sau o miros de departe cand se intorc acasa si arunca buzduganul de la distanta. Unele pedepse, cum ar fi aceea a decapita persoana si a o arde, aruncand cenusa in patru directii, sunt de certa inspiratie arhaica, din comunitatile primitive. [1]

Basmele fantastice sunt acel gen de basme care incep printr-o prejudiciere sau vatamare ( rapire sau izgonire ) ori prin dorinta de a poseda un lucru ravnit ( imparatul isi trimte fiul dupa Pasarea-de-Foc ), basmul dezvoltindu-se apoi prin trimiterea eroului in cautare, prin intalnirea cu donatorul care ii daruieste o unealta nazdravana sau un ajutor nazdravan, ce ii vor fi de folos in a gasi obiectul cautarii. In continuare, basmul infatiseaza lupta cu raufacatorul ( forma ei cea mai importanta fiind lupta cu zmeul ), intoarcerea si urmarirea. Aceasta compozitie genereaza deseori o complicatie: in timp ce eroul se intoarce acasa, fratii lui il arunca intr-o prapastie; il pun intr-o mare dificultate. Dar eroul soseste din nou acasa, are de facut fata unor grele incercari pentru a se inscauna si se casatori in celedin urma, fie in imparatia sa, fie in cea a socrului. Astfel s-a putut expune succint si schematic axul compozitional aflat la temelia unor subiecte pe cat de numeroase, pe atat de diferite. Basmele care reflecta aceasta schema sunt deci, basmele fantastice.

Desi basmele fantastice alcatuiesc o parte a folclorului, ele nu constituie o parte care sa fie inseparabila de acest intreg, nu reprezinta fata de el ceea ce reprezinta mana fata de corp sau frunza fata de arbore. Fiind o parte, ele alcatuiesc in acelasi timp un intreg, fiind luate deseori astfel.

2.c Basm si mit

Mircea Eliade sustine ca este ,,greu sa se dea mitului o definitie acceptata de toti savantii si care sa fie in acelasi timp accesibila nespecialistilor", pentru ca este imposibil ca ,,o singura definitie" sa fie susceptibila sa imbratiseze toate tipurile si toate functiunile mitului, in toate societatile arhaice si traditionale. Mitul este o realitate cultural extreme de complex, care poate fi abordata si interceptata in perspective multiple si complementare.

Noi, romanii, avem o mitologie foarte variata si de o frumusete nebanuita. Chiar daca in conceptia metafizica nu ar fi intru totul original, forma dualistic a intelegerii vietii prin lupta necontenita intre bine si rau si continuitatea vietii in moarte prin suflet au primit, in fantezia popular, o plasticizare intr-o lume aparte, cu tipuri si fapte ce pot rivaliza cu toata cinstea, in inspiratia artistica, cu lumea mitologica greco-romana. Legende romane sau asiatice s-au intretesut pe pamant dacic cu mituri si credinte tracice, care au dat apoi, pe iia credintei crestine, acele minunate inflorituri de o armonie si frumusete nemaipomenita.

Relatia dintre basm si mit a fost stabilita de fratii Grimm, de Wesselski si de Propp: basmul are ca sursa certa de inspiratie mitul, iar cele doua specii au existat de la inceput la popoarele arhaice, uneori confundandu-se. Cu timpul, insa, mitul a pierdut importanta pe care o avea prin degradarea sacrului si transformarea lui in profan[2], zeii si eroii mitici fiind inlocuiti cu personaje umane, cu puteri insa supranaturale, in basmul fantastic, sau cu personaje comune, in cel nuvelistic. Pe aceasta panta a desacralizarii, zeitatea suprema a padurii devine Stramba-Lemne, adica un personaj cu puteri specifice mediului in care traiette; foarte bautor, devine Setila, in timp ce zeul ubicuu, uriasul care paseste de pe un munte pe altul, devine Munte Vanat, avind capacitatea de a fi peste tot, de a sta cu picioarele pe luna si cu capul sub un stejar, calitati pe care le intalnim la Pasari-Lati-Lungila. Teoriile moderne vorbesc de poligeneza basmelor, de originea multipla, de influentele reciproce, ca si de structurarea unei tipologii coerente a acestei specii literare.

Verosimilitatea [[legenda|basmului]] fantastic trimite spre o vreme indepartata, '''in illo tempore''', ''cand a umblat [[Dumnezeu|Dumnazau]] cu Sfantu Patru pa Pamant, cand erau viteji cu uriesi'', adica intr-un timp mitic. Despre veridicitatea faptelor petrecute intr-un timp atat de indepartat si insondabil chiar cu perceptia omului modern, exista acceptiunea: 'nu credea nimenea, toata lumea vede ca-s bazme de pierdut vremea, poate copiii astia mai mici cred c-asa o fost. Nu, ce sa crezi in minciuni? Niciodata n-o existat oameni care sa creada, chiar daca n-o stiut carte.' Inserta in '''timpul mitic''' este data de '''formule initiale''' si '''finale''', care fixeaza '''timpul narativ''' in care se proiecteaza actiunea, iar la sfarsit inchide aceasta bucla temporala, prin revenirea in '''timpul real'''.

Formulele pot fi diversificate, uneori foarte expresive si dezvoltate, precizand si atitudinea naratorului fata de faptele povestite si caracterul lor miraculos, aproape paradoxal, dar toate au ca nucleu precizarea de ordin temporal: 'A fost odata ca niciodata; ca, de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti: De cand scria musca pe perete,/ Mai mincionos cine nu crede.'<ref> [[Petre Ispirescu]] </ref>. Sau o formula de final: 'Iar eu, ispravind povestea, incalecai p-o sea si va spusei dumneavoastra asa; incalecai p-un fus, sa fie de minciuna cui a spus; incalecai p-o lingura scurta, sa nu mai astepte nimica de la mine cine-asculta; iar descalecand de dupa sea, astept un bacsis de la cine mi-o da: Basm basmuit,/Gura i-a trosnit,/Si cu lucruri bune i s-a umplut'.<ref> D. Stancescu </ref> '''Formulele mediane''' mentin discursul narativ in acelasi timp al fabulei, facand conexiunea intre secventele narative, aratand durata, continuitatea, deplasarea fara sfarsit: 'Si se luptara,/ Si se luptara,/ Zi de vara pana seara' sau 'Zi de vara/ Pana seara,/ Cale lunga,/ Sa-i ajunga.'

III Personaje fantastice in folclorul romanesc si japonez

3.a Fat-Frumos

Fat- Frumos este personajul din basmele romanesti care intruchipeaza frumusetea trupeasca, frumusetea sufleteasca si vitejia fara seaman. In imaginatia poporului, are toate calitatile si nici un defect.

Fat - Frumos este eroul fabulous care ,, crestea intr-o luna cat altii intr-un an", avea puteri supranaturale, ca atunci cand, aruncand buzduganul in sus ,, despica bolta cerului", apoi il prinse ,,pe degetul mic si buzduganul se rupse-n doua". Pentru bunatatea sufletului sau si pentru curatenia intentiilor si faptelor sale, il ajuta toate zanele, toate babele sfinte, toate duhurile bune si insasi Maica Domnului.

Acesta parcurge un drum initiatic, trebuind sa treaca probele necesare unei experiente de viata pentru a-si putea intemeia o familie si conduce o gospodarie. E vesnic in lupta cu duhurile necurate, reprezentate prin zmei, pajure, Muma Padurii si vrajitoare, invingandu-le dupa lungi si interesante peripetii.

Pentru ca viata ii este o continua lupta, imaginatia poporala ii da si nastere ciudata. Ori e gasit intr-un sicrias pe apa de catre un pustnic, ori se naste, ca un al doilea Ioan Botezatorul, catre apusul vietii imparatesei, sau e fiul ,, Iepei". Fat-Frumos uimeste pe toti cu desteptaciunea sa si, dupa ce indeplineste faptele pentru care a fost ursit, se casatoreste cu Ileana Cosanzeana sau cu vreo zana, ori chiar cu fiica vreunui imparat, care-i da si jumatate din imparatie.