ALEXANDRU MUSINA BUDILA-EXPRESS

ALEXANDRU MUSINA BUDILA-EXPRESS

Contextul literar. intoarcerea catre cotidianul prozaic, lirismul ce frizeaza biograficul, dezinhibarea la nivelul limbajului, franchetea si directetea comunicarii, mixajul de tehnici si materiale artistice, spontaneitatea si ludicul, livrescul mascat sunt principalele trasaturi ale poeziei lui Alexandru Musina.

Autorul, afirmat ca poet in ,,Cenaclul de luni', dar avand si reale aptitudini de teoretician, a respins cu hotarare eticheta de autori postmoderni, aplicata scriitorilor optzecisti, dar este considerat el insusi unul dintre reprezentantii acestei orientari literare.

Specificul speciei. Dupa Mircea Cartarescu Budila-Express "ar putea constitui un bun material didactic pentru exemplificarea poeziei postmoderne'. Textul este intr-adevar lung, autoreferential, imaginativ, ironic si autoironie (corespunzand imaginii schitate poemului optzecist de autorul Levantului), iar poetul dovedeste o reala dezinvoltura in folosirea limbajelor artistice si o preocupare constanta pentru autenticitatea imediata. In plus insa, in Budila-Express evenimentele biografice, situatiile cele mai comune din existenta cotidiana sunt transfigurate, sunt scuturate de banalitate, perceptia realului fiind atat de intensa incat viziunea poetica devine uneori aproape halucinanta. De asemenea, nu poate fi negata nici latura etica a textului, vizibila in aluziile politice referitoare la regimul comunist.

Titlul poemului contine o trimitere directa la o experienta personala a autorului care a facut naveta Brasov - intorsura Buzaului cu un tren muncitoresc pe care il numeste in limbaj argotic si comic Budila-Express.

Teme - motive. Prin motivul trenului, autorul realizeaza o larga; panoramare a cotidianului si recupereaza in poem structurile narative imanente acestuia. Dar poetul se raporteaza la cotidian si la contextul politic ca la un spectacol in care el insusi este actor. Aceasta implicare etica (vizibila in utilizarea persoanei I plural) explica prezenta in text a temei anihilarii eului intr-un sistem totalitar, dar si ironia indreptata impotriva unor tare umane ca lipsa demnitatii de sine sau compromisul politic.

Tema alienarii identitatii in situatia confruntarii cu un regim opresiv se intersecteaza in poem cu tema conditiei poeziei. Problematizarea actului creatiei, ocupatie favorita a modernilor a ramas asadar si una dintre preocuparile optzecistilor.

Structura - compozitie. Regia textului este ingenioasa. Fiecare dintre cele sase secvente are un titlu si fiecare titlu, prin sensul stiintific pe care il actualizeaza sau prin aluzia psihanalitica pe care o contine (Senzatie, Defulare), creeaza un efect comic.

Poemul incepe prin inregistrarea atenta (din care nu lipsesc inserturile metaforice) a semnelor ce indica degradarea morala a individului care se lasa sedus de paradisul sistemului politic totalitar (,,din cand in cand /Cate un afis /Multicolor ne promite Noul Ierusalim '). Accentele sociale sunt insa concurate de semnificatii mitice si livresti (poetul exilat in tinuturile boreale repeta destinul dramatic al poetului latin Ovidiu).

inregistrand derizoriul, detaliile sordide, banalitatile cotidiene, numind cu umor micile localitati de munte Teliu Valley sau Flot Royal pentru a le occidentaliza. Alexandru Musina scoate locurile si oamenii din anonimat.

Prima secventa (Introducere) este o meditatie, sentimentul dominant fiind acela al instrainarii, determinat de contemplarea unei realitati grotesti. Discursul poetic se divizeaza printr-un refren imprumutat din textul lui Goethe, Elegie de la Marienbud: "Am pierdut totul. Portarii hotelurilor /-ne-au uitat, femeile fragede si aristocrate /Ne-au uitat, hamalii din gari ne-au uitat si liftierii'. In a doua parte (Senzatie), autorul retine prin toate simturile sale ecourile venite din acest univers bizar, sordid. Imaginea unei lumi artificiale este completata in Context si Defulare, poetul intalnindu-se cu personaje artefact, paianjenul blond, ursuletul Yoghi si inregistrand si alte aspecte derizorii ale existentei pe care incearca sa le izoleze, sa le expulzeze in spatiu! capcana al poemului sau sa le filtreze cu ajutorul luciditatii (Filtru). In secventa a cincea, stilul devine muzical, dar agresiv, satira mai virulenta, iar discursul se fragmenteaza ca un simptom al revoltei impotriva raului politic. in finalul poemului, prin indicele paratextual (.,photo Bild, foto Alexandru Musina') si prin folosirea limbajului fotografic, autorul evita din nou capcana linearitatii si sanctioneaza in acelasi timp cu ajutorul ironiei realitatea deplorabila care-l inconjoara.

Analiza stilistica

Nivelul cel mai generos al poemului este cel lexico-semantic. Amestecul de termeni apartinand unor stiluri variate (argotic, familiar, metaforic, abstract, stiintific), prezenta sloganurilor politice {"TREBUIE E NECESAR SE CERE'), toponimele, asocierile neasteptate de cuvinte (,, activistii si pasivistii comutatoarele si prezentatoarele') creeaza impresia de joc, de amuzament cu disponibilitatile limbajului. Ingeniozitatea ludica contrasteaza insa cu sensul grav al ironiei.

in plan morfo-sintactic, predominanta perfectului compus {"am calatorit'; 'am coborat'; 'am lesinat'), frecventa ,,si'-xm narativ ("Si noi'), a paralelismul sintactic ("Si noi am vazut batrani reumatici'; "Si noi am flanat pe aleile prafoase' etc.) precum si introducerea unor elemente de povestire permit epicizarea discursului poetic. Absenta sintaxei si a punctuatiei in unele dintre secventele textului, dar si utilizarea nejustificata a majusculei sau ordonarea versurilor in grupaje, notate matematic: a, b, c, d demonstreaza caracterul neconventional al poemului, dar exprima si o incercare de captare si de imitare a diversitatii realului.

Din punct de vedere stilistic, ca si la ceilalti optzecisti enumerarea este procedeul favorit. Dar autorul nu renunta definitiv nici la virtutile profetice, revelatorii ale metaforei.

Receptarea critica

"Deriziunea, cotidianul fara stralucire, reproducerea ca si polemica a unei realitati care a fost silita sa se transforme in propria ei parodie revin in Budilla-Express ca intr-un jurnal al unei calatorii fara glorie, prin negativul Arcadiei idilice din utopia pastorala a vremurilor de demult: Si noi am coborat la Hermansdorff..Am patruns in catacombele realitatii.'

(Florin Manolescu, Dincoace si dincolo de T/tule) (E.C.)