Particularitatile unui text dramatic de Marin Sorescu: Iona

Marin Sorescu este unul dintre principalii exponenti ai dramaturgiei moderne romanesti. Una dintre piesele sale cele mai importante este drama "Iona" unde se pune in discutie conditia umana, ilustrata de situatia tragica a personajului biblic Iona. Temele piesei sunt imposibilitatea omului de a-si depasi limitele, detasarea de nereusita in speranta reinceperii vietii si dorinta de a trai intr-un mediu social care sa te valorifice.

Piesa de teatru are patru cadre principale ce coincid cu momentele evolutiei piesei. Ele sunt gura pestelui de unde Iona incearca sa pescuiasca in zadar, stomacul pestelui, spatiul sufocant si angoasant care il apropie pe Iona de ideea de moarte, burta celui de-al doilea peste care l-a mancat pe primul ca simbol al sirului neintrerupt de obsacole si plaja pustie inconjurata la orizont de o infinitate de burti de peste, semn ca la finalul stradaniilor noastre ne asteapta un obstacol imposibil de trecut si nu implinirea. In aceste patru cadre piesa este construita prin dedublarea personajului principal, monologul interior si analogia la spatiul virtual creat de protagonist in burta pestelui.

Principalele caracteristici care ii ofera specificul dramei soresciene sunt forma de parabola ce cuprinde un solilocviu sau monolog, combinarea paradoxala a tragicului si grotescului cu ironia, ambiguitatea ideii principale ce permite o serie larga de interpretari si caracterul filosofic si ideatic al dramei, un teatru de idei.

Forma de parabola este data de catre asocierea cu parabola biblica a lui Iona cat si din structura de situatie narata sau prezentata - concluzie moralizatoare. Tot chinul lui Iona are un scop final ce transcende cadrul piesei. Sfarsitul nu se joaca pe scena ci in mintile spectatorilor, in concluziile lor. Diferenta dintre varianta biblica si cea moderna apare in reactiile protagonistului la situatia data. In prima Iona poarta un dialog cu Dumnezeu, tovaras ultim al omului situat in restriste si care ii ofera alinare. Dar Iona lui Sorescu alege ca tovaras pe sine insusi prin dedublarea sa pentru a face fata la izolare. "E tare greu sa fii singur".

Combinatia unica intre tragic, grotesc si ironie provine din raportul dintre situatia lui Iona care este captiv, singur, (tragicul) in burta unui peste, spatiu angoasant (grotescul) si reactia sa care pentru a se detensiona si a evita demoralizarea isi permite mici ironii in dialogul cu alter ego-ul sau (ironia). "Parca-l vad pe raposatul. Ma inghitise si, cu burta plina de mine, se pregatea si el undeva sa ma ferece. Sa-i tihnesc." "E stramt aici, dar ai unde sa-ti pierzi mintile. Nu e greu."

Ambiguitatea este comuna teatrului modern dar Marin Sorescu nu o foloseste ca o toana de a fi "in pas cu moda", ci pentru ca el vrea ca ideile lansate de el sa starneasca la randul lor o serie cat mai mare de idei in mintile cititorilor si spectatorilor. Ea este data de cadrul suprareal al actiunii, burta pestelui si insula cu orizontul din burti de peste, de reactiile eroului si de deznodamantul "in coada de peste" care incita la reflectie.

Caracterul ideatic al dramei soresciene este oferit de catre scopul dramei, de a prezenta si starni in egala masura nelinisti metafizice asupra vietii, mortii, singuratatii si destinului. Intr-un limbaj mai simplist este un teatru ce prezinta idei si nu fapte.

In concluzie, putem afirma ca Eugen Simion este un fin observator al particularitatilor operei dramatice a lui Marin Sorescu si toate observatiile sale se justifica la o analiza aprofundata a lucraarilor dramaturgice soresciene.