CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Tudor Arghezi.
Opera literara aleasa: De-a v-ati ascuns", de Tudor Arghezi.
Titlul textului este alegoric, trimite la ideea de moarte, la nostalgia timpului trecut. Poezia se prezinta ca o umbra din ce in ce mai lunga pe care lumina vietii o asterne, la timpul sorocit pe pamant.
" Dragii mei, o sa ma joc odata Cu voi de-a ceva ciudat. Nu stiu cand o sa fie asta , tata, Dar, hotarat o sa ne jucam odata, Odata, poate dupa scapatat E un joc viclean de batrani Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine, Joc de slugi si joc de stapani, Joc de pasari , de flori, de cani, Si fiecare il joaca bine. Jocul incepe incet, ca un vant. Eu o sa rad si o sa tac, O sa ma culc la pamant. O sa stau fara cuvant, De pilda langa copac. Voi nu ma mahniti tare Cand ma vor lua si duce departe Si-mi vor face un fel de inmormantare In lutul afanat sau tare. Asa e jocul, incepe cu moarte. Puii mei, bobocii mei, copii mei! Asa este jocul. Il joci in doi, in trei. Il joci in cate cati vrei. Arde-l-ar focul!" |
Poezia incepe cu o exprimare din limbajul familial: "Dragii mei" (accentuat de acel "voi") preluat sub exprimarea "voi", apoi cu duiosul parintesc "tata". Prezenta adverbului odata (la sfarsitul versului 1, la sfarsitul versului 4 in epifora si apoi imediat in anafora (versul 5) are o conotatie deosebita in constiinta cititorului: se afla intr‑un moment de declin al zilei (de fapt al vietii ), totul fiind legat de apusul omenesc. Definirea temporala se soldeaza cu o dubla disparitie (clipa ricoseaza in infinit): moarte (proprie tuturor regnurilor) si uitare. In acea universalizare a mortii "fiecare-l joaca bine". Jocul mortii se aseamana cu un proces de golire, de epuizare vitala. Moartea este iminenta, jocul incepe cu o succesiune de semne: "Jocul incepe-ncet ca un vant". Imaginea vantului sugereaza nu numai un agent al miscarii, ci o forma de epuizare a materiei. Cel mai dramatic semn al disparitiei este pierderea graiului (inceputul disolutiei): "o sa stau fara cuvant". Ca si ciobanul mioritic (ce-si roaga oita barsana sa nu spuna celorlalte mioare si mai ales mamei lui ca a murit), eul liric nevrand sa‑si intristeze copiii, le vorbeste despre moartea sa alegoric (alegoria jocului). Tatal insista asupra laturii spectaculoase a tristului eveniment: "Voi sa nu ma mahniti tare,/ Cand ma vor lua si duce departe/ Si-mi vor face un fel de inmormantare,/ In lutul afanat sau tare./ Asa e jocul, incepe cu moarte." Rapit de privelistea anticipata a cresterii si chivernisirii "bobocilor sai", eul liric pare a crede un moment el insusi basmul pe care-l "povesteste", pentru ca, deodata, trezit din reverie sa nu-si mai poata inabusi oftatul amar: "Puii mei, bobocii mei, copiii mei!/ Asa este jocul/ Il joci in doi, in trei /Arde-l-ar focul!" |
Forma poeziei este alocutiva: tatal se adreseaza fiilor sai, el este singurul subiect al enuntului, unicul auditoriu. Adjective, epitete sunt putine. Farmecul poeziei rezulta din suplete, simplificare.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1419
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved