BALTAGUL de M. SADOVEANU

BALTAGUL

M. SADOVEANU

Sadoveanu este un autor canonic si face parte din generatia interbelica., fiind cel mai reprezentativ scriitor traditional. In vasta sa opera literara epicul se impleteste cu liricul si trecutul fuzioneaza cu prezentul. Cele mai importante lucrari sunt : Baltagul, Fratii Jderi, Hanu Ancutei, Neamul Soimarestilor, Zodia Cancerului. Principalele teme sadoveniene sunt : satul, natura, istoria, folclorul. G. Calinescu il numea pe Sadoveanu " Ceahlaul literaturii romane. "

ROMANUL este o specie literara a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase si cu o structura narativa ampla.

Roman traditional - termenul este folosit pentru a desemna romanul european de pana la Flaubert si Balzac, adica in secolul al XIX-lea. In literatura romana notiunea de roman tradicional este folosita de E. Lovinescu pentru creatiile romanesti din perioada interbelica, ce se orientau spre valorile autohtone, abordand o tematica social-taraneasca si uneori religioasa. ( de ex. Amintiri din copilarie, de I. Creanga si Baltagul, Zodia Cancerului, de Sadoveanu ).

A fost publicat in 1930 si este o opera de maturitate definitorie pentru universul sadovenian.

Roman social - Roman al transhumantei" (G. Calinescu), Baltagul se fixeaza prin subiect in lumea pastorilor si are in centrul sau o femeie care vrea sa stabileasca dreptatea dupa legea nescrisa a locului. Spatiul naratiunii este fixat in Moldova, intr.-un tinut delimitat de Valea Tarcaului si tinutul Dornelor. Lumea naratiunii este satul de munte care, datorita reliefului inalt, este izolat de ispitele lumii moderne. Este o societate in care datinile sunt respectate cu sfintenie, oamenii au un carcter puternic, sunt introvertiti si justitiari. Baltagul zugraveste o societate rurala cu obiceiurile si mentalitatea ei, o monografie a lumii pastorale. Reprezentativa pentru aceasta lume este gospodaria Vitoriei Lipan, spatiu pe care N . Manolescu il considera un univers matriarhal, un veritabil "gineceu".

Vitoria este in gospodaria sa elemental central, fiind responsabila de educatia copiilor sai, cu care va fi extrem de ferma. In asteptarea sotului ei , este nelinistita de visele sumbre pe care le are si intru intelegerea carora cauta raspunsuri si la preot si la vrajitoare. Este o femeie cu o personalitate puternica, asemenea multor nevaste de oier, nevoite sa stea singure toata viata. Calculeaza totul cu luciditate si reuseste sa se descurce intr-o lume a barbatilor.

Calatoria Vitoriei pentru regasirea sotului sau este considerata de Manolescu drept o incursiune a femeii in lumea barbatilor. Insotita de Gheorghita, Vitoria va reface intuitiv traseul sotului ei, acest drum serpuit fiind comparabil cu un labirint, in care femeia reuseste sa se orienteze , desi isi parasea pentru prima data gospodaria.

Roman mitic - La aceasta interpretare invita evidenta asemanare cu Miorita. Din balada autorul a preluat miezul diegetic pe care a construit o poveste : oierul Nechifor Lipan a fost ucis de doi tovarasi si apon este cautat si gasit de sotie. Substratul mitologic este construit prin : mitul mortii si al renasterii naturii, mitul lui Isis si Osiris ( A.Paleologu), totemul, legatura cu natura, credinta si superstitiile personajelor.

Se regaseste mitul mortii si renasterii universului, astfel Lipan moare iarna si este gasit primavera, cand Gheorghita va fi pregatit sa-i ia local, reincepand un ciclu. Ciclul mortii si renasterii naturii are corespondent in ritmicitatea vietii omului.

De asemenea, totemul este prezent in roman sub forma baltagului, secure cu doua taisuri, ce are in acelasi timp rol de arma si unealta. Cele doua taisuri simbolizeaza viata si moartea, masculinul si femininul, cerul si pamantul. Oierul nu se desparte niciodata de baltagul sau, acesta fiind pentru el un fel de sceptru. Cand Gheorghita pleaca la drum, deoarece mama stia in inima ei ca fiel ii va lua curand local tatalui, primeste propriul baltag, un inainte ca acesta sa fie sfintit de catre preot.

Legatura personajelor cu natura este una speciala. Muntenii, asa cum se prezinta inca din incipit, sunt mamen ciudati care citesc semnele vremii dupa metode numai de ei stiute, iar viata lor se desfasoara in sincronizare cu ritmurile naturii.

Credinta si superstitiile isi gasesc, de asemenea local in viata personajelor, mai ales in cazul Vitoriei.Cele doua tendinte se combina, asa cum baba Maranda si preotul convietuiesc in sat, tolerando-se reciproc. Vitoria apeleaza la vrajitoare , dar crede si in sprijinul Sfintei Ana. Crede , dn superstitie si in mesajul nefast al viselor si presimtirilor ei.

Roman initiatic Pentru Gheorghita aceasta calatorie reprezinta un traseu initiatic la capatul caruia personajul este maturizat. In absenta modelului patern, Gheorghita se va raporta la taria de carcter a mamei. Treptele initierii lui sunt : copilaria fericita, drumul, ca incercare a labirintului, participarea la momente decisive ( nunta, botez, inmormantare ), veghea inspaimantatoar la capataiul tatalui ucis, lovirea lui Bogza, preluarea responsabilitatilor. Aceste trepte ale initierii sunt similare cu cele din basme. Eroul are aceeasi varsta, este supus unor probe de care trece cu succes, apon va lua local unui conducator, aici tatal. Total se petrece dupa ce eroul pleaca la drum, despartindu-se prin aceasta plecare de copilarie.

Roman de dragoste - Sentimental erotic este unul secundar in text, dar el apare totusi surprins in doua ipostaze : iubirea juvenila a Minodorei pentru baiatul dascalitei si iubirea matrimoniala a Vitoriei pentru sotul sau. Iubirea vitoriei reprezinta in labirintul cautarii sotului sau un adevarat fir al Ariadnei care o va calazui spre instituirea dreptatii.

Personajele lui Sadoveanu sunt interesante, intalnind, ca in orice roman realist diverse tipuri : al nevestei credincioase, al fetei de marital si al flacaului. Aparte este folosirea in roman a personajului absent, Lipan , ca element de modernitate.

Baltagul este un roman traditional, discursul epic fiind sustinut de catre un narator auctorial, extradiegetic si omniscient. Una dintre tehnicile narative interesante din text este punerea in adancime ( mise en abime = tehnica franceza ce reprezinta o oglindire a textului in el insusi, printr-un fragment mic ce condenseaza in el semnificatia intregului ), folosita in momentul reconstituirii crimei . Asemenea lui Hamlet, Vitoria reinvie prin vorbele ei scena crimei, cu lux de amanunte si pretinde ca are informatiile de la Lipan care, ca si fantoma regelui, i-a povestit total.