Ilustreaza conceptul operational "roman" (traditional sau modern), prin referire la o opera literara studiata

Ilustreaza conceptul operational "roman" (traditional sau modern), prin referire la o opera literara studiata

Romanul este o specie a genului epic in proza, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase.

Varietatea de forme pe care o poate avea romanul apare in functie de criterii ca: spatiul geografic (romane rurale - "Viata la tara" de Duiliu Zamfirescu, urbane - "Enigma Otiliei", exotice - "Maytrei"), situarea in timp (istorice - "Fratii Jderi", contemporane - "Fetele tacerii" de Augustin Buzura, de anticipatie - "Atacul cesiumistilor" de Sergiu Farcasan), procedeul dominant (psihologic - "Padurea spanzuratilor", subiectiv - "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"), apartenenta la un curent literar (realist, romantic, modern) etc..

Un roman modern impus in literatura romana ca opera novatoare este "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu.

DEMONSTRATIE CA ESTE ROMAN

Modul predominant de expunere este naratiunea. Actiunea este complexa, desfasurata pe mai multe planuri: relatia dintre Stefan Gheorghidiu si sotia sa, Ela, implicarea familiei Gheorghidiu in problema unei mosteniri si experientele traite pe front de protagonist.

Romanul incepe cu prezentarea sublocotenentului Stefan Gheorghidiu care participa la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei in primavara anului 1916. O discutie la popota ofiterilor despre o crima pasionala devine prilej de rememorare a relatiei dintre Stefan si Ela. Personajul-narator isi aminteste de perioada fericita alaturi de Ela, atunci cand cei doi erau saraci, si de divergentele aparute intre ei dupa ce Stefan intra in posesia unei mosteniri. Devenind bogata, Ela doreste o viata mondena intensa in timp ce sotul ei este deranjat de frivolitatea de care considera ca ea da dovada.

Macinat de gelozie, Stefan paraseste unitatea pentru a sosi neanuntat acasa, dar nu-si gaseste sotia. O asteapta intreaga noapte, iar dimineata el o goneste.

Dupa doua saptamani, Ela il roaga sa treaca pe numele ei o parte din banii din banca pentru cazul in care el ar muri pe front.

Ororile razboiului sunt descrise in partea a doua a romanului. Stefan traieste experiente traumatizante care ii accentueaza opinia fata de lipsa de sens a confruntarilor armate.

Intors de pe front Gheorghidiu constata ca s-a racit de femeia pentru care candva ar fi putut ucide. Despartirea lor este definitiva.

DEMONSTRATIE CA TEXTUL ESTE MODERN

Camil Petrescu realizeaza in spirit modernist un roman al carui protagonist este intelectualul. De asemenea, evolutia se desfasoara sub forma analizei psihologice, mai ales a introspectiei: actiunea se plaseaza in interiorul unei constiinte. Astfel, personajul se confrunta cu sinele, iar evenimentele urmaresc fluxul constiintei.

Personajul prezinta o varianta subiectiva asupra faptelor. Propriile argumente in analizarea situatiilor au cea mai mare pondere si, desigur, genereaza maximum de subiectivism.

Forma homodiegetica a naratiunii transforma personajul in narator si actor. Prezentarea faptelor se face in formula memoriei involuntare. Astfel, aflat la popota, Stefan se refera la o perioada anterioara.

Timpul naratiunii este alternant. Apar pendulari intre timpul naratiunii, al evocarii si cel istoric. Teatrul razboiului se realizeaza la prezent, in timp ce vocea auctoriala care introduce cititorul in actiune si prezinta rememorarile despre Stefan si Ela sunt la trecut.

In ceea ce priveste stilul anticalofil al romanului, scriitorul se bazeaza pe notatia precisa "ca intr-un proces-verbal"

Prin Stefan Gheorghidiu, Camil Petrescu realizeaza analitic drama singuratatii intelectualului lucid.