Prezinta particularitatile moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Ion Barbu

Prezinta particularitatile moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Ion Barbu.

Opera literara aleasa: Timbru

Ion Barbu este un poet modern in conceptie, ce aspira spre o contemplare a lumii in totalitatea ei. El respinge "poezia lenesa, refuzata de idee", de tip confesiv, nesemnificativa pentru om ca fiinta a cunoasterii. Lirica lui Barbu a evoluat de-a lungul catorva etape (parnasiana, baladesc-orientala, ermetica), diferentiate in special prin imaginile concrete, dar pastrandu-se in cadrul aspiratiei spre o poezie de comunicare cu Universul, in ce are el ca esenta, spre o poezie ca instrument de cunoastere. Poetul sustine reintoarcerea poeziei la functia initiatica, originara pe care o detinea in cadrul civilizatiei grecesti, aceea de a instrui despre unitatea intregului univers. Viziunea totalitara asupra acestuia se naste din conjugarea spiritului matematic cu poezia.

Ion Barbu isi exprima conceptia sa poetica in numeroase poezii, mai ales apartinand volumului "Joc secund ("Din ceas dedus", "Grup", "Mod")

Poezia "Timbru"a fost publicata in revista "Sburatorul" (1926), sub titlul "Apropiat" si abordeaza aceeasi tema ca "Din ceas dedus": definirea actului poetic "ca semn a mintii", nu ca afectivitate lirica.

"fosnirea marilor" care capata virtuti estetice prin epitetul "matasoasa", "lauda gradinii de ingeri", "trunchi de fum". "Cantecul incapator" este cantecul originar, mitic, asemanator corului ingerilor in fata imaginii Evei biblice, nascandu-se din coasta lui Adam. Comparatia dezvoltata in aceste versuri subliniaza ideea ca trairea poetica trebuie sa fie un act creator precum acela care a stat la baza genezei.
"Imaginea Evei, iesind "in chip de fum" din coasta lui Adam, atat de ironizata, este totusi suava, compatibila cu aerul paradisiac si posibila in lumea fantastica (.). Poetul s-a ridicat deasupra acestor exercitii marunte intr-o lirica de mare tensiune, de asta data hermetica in sensul superior al cuvantului."(George Calinescu )