Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata

Romantismul apare ca o reactie la clasicism la sfarsitul secolului al XVIII-lea in Anglia si in Germania. In secolul al XIX-lea se manifesta in Franta, dupa care se extinde in aproape toate tarile lumii.

Adeptii acestui curent introduc noi categorii estetice ca uratul, grotescul, macabrul si fantasticul. De asemenea, se manifesta aspiratia spre originalitate, mai ales prin libertatea formelor, se fac inovatii prozodice, apar noi specii literare cum sunt drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica etc.

In operele romantice primeaza subiectivismul, pasiunea, fantezia. Se foloseste antiteza in structura poeziei si in conceperea personajelor.

Eroul romantic are calitati exceptionale si evolueaza in situatii deosebite. El incearca sa evadeze din prezentul care il frustreaza si din realul care il apasa. Aspira spre zonele inaccesibile, aflate dincolo de limitele experientei comune. De regula, personajul romantic este solitar, reprezentandu-l pe omul de geniu, asa cum este personajul eminescian Dionis; tot romantic este si personajul istoric Alexandru Lapusneanul, un om de o rara cruzime care evolueaza in situatii-limita cum este uciderea la porunca sa a nu mai putin de 47 de boieri si cladirea unei piramide din capetele acestora in chiar sala in care au fost invitati la ospat.

Nuvela fantastica "Sarmanul Dionis" este o lucrare romantica in proza. Apartine genului epic deoarece modul predominant de expunere este naratiunea, are personaje (Dionis-Dan, Ruben, Riven etc), iar actiunea poate fi impartita pe momente ale subiectului.

Fantasticul nuvelei reiese din calatoria in timp si spatiu a personajului Dionis-Dan, ideea reincarnarii, din impletirea ideilor filosofice cu elemente ireale.

Fiind o opera romantica, "Sarmanul Dionis" are drept protagonist un personaj care refuza realitatea, evadeaza din timpul sau si aspira spre cunoastere.

Dintre motivele romantice pot fi amintite spatiul selenar, motivul umbrei, reincarnarea, al visului.

Mihai Eminescu imbogateste proza romaneasca nu doar in directie fantastica, ci si prin abordarea de aspecte social-istorice ("Geniul pustiu") sau erotice ("La aniversara", "Cezara").