Explica relatia realitate - fictiune, prin referire la un text narativ studiat

Explica relatia realitate - fictiune, prin referire la un text narativ studiat

Relatia realitate - fictiune este un aspect important in realizarea si receptarea unei opere literare.

Aptitudinea care confera scriitorului puterea de a realiza universul fictiv al operei este imaginatia. Rezultatul procesului imaginativ, al transfigurarii artistice, este fictiunea artistica. Opera literara este un text in care autorul creeaza un univers propriu, pornind de la elemente ale realitatii, pe care le combina potrivit propriei viziuni despre lume. Astfel, autorul, persoane si date reale se regasesc partial in text ca narator, personaje si intamplari.

In nuvela istorica "Alexandru Lapusneanul", autorul porneste de la o serie de date reale. El se inspira din cronica lui Grigore Ureche, intitulata "Letopisetul Tarii Moldovei". Astfel, locul si timpul actiunii sunt reale: Tara Moldovei, a doua jumatate a secolului al XVI-lea. O parte dintre personaje au numele si unele trasaturi ale unor personalitati istorice: Alexandru Lapusneanul este domnitor tiranic.

Se prezinta mentalitati, relatii politice, vestimentatie, limbaj etc. specifice perioadei respective: domnitorul are mentalitate medievala de stapan absolut, de aceea nu tine seama de rugamintile sotiei sale si tortureaza sau ucide dupa bunul plac; din punct de vedere politic, forma de guvernare evocata este monarhia etc..

Tot din "Letopisetul Tarii Moldovei" sunt preluate opinia defavorabila a marii boierimi asupra domnitorului si unele cuvinte atribuite de Ureche lui Lapusneanul: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!" si "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu". Aceste afirmatii devin in opera motouri ale capitolelor I si al IV-lea si elemente despre personalitatea protagonistului .

In ceea ce priveste fictiunea artistica, aceasta nuvela contine o serie de licente istorice, deci modificari ale datelor din izvoarele istorice. De exemplu, vornicul Motoc nu mai traia in momentul revenirii lui Lapusneanul la tron; el si boierii Spancioc si Stroici fusesera executati la Liov, in Polonia. Transfigurand artistic realitatea, Costache Negruzzi, imbogateste opera cu tipul boierului intrigant si cu portretele tinerilor boieri patrioti.

O alta abatere de la realitate o constituie avertismentul pe care cateva vaduve ale boierilor ucisi de Lapusneanul le adreseaza Doamnei Ruxanda: "Ai sa dai sama, Doamna!". Aceasta amenintare cu valoare de premonitie confera textului suspans. In ceea ce priveste motoul capitolului al treilea (Capul lui Motoc vrem!), si acesta este rodul fictiunii artistice. Cuvintele completeaza imaginea personajului colectiv si stimuleaza curiozitatea lectorului, fata de modul in care se va rezolva conflictul.

Astfel, pornindu-se de la realitate, dar transfigurand-o artistic, in aceasta opera sunt imaginate situatii, este creat suspansul, sunt construite personaje.