RAZVAN SI VIDRA - Momentele subiectului

RAZVAN SI VIDRA

Declarandu-se discipol al lui Sofocle si Shakespeare, Bogdan Petriceicu Hasdeu ramane convins ca 'trecutul unui popor poate sa invie _ numai intr-o drama istorica', asa ca scrie piesa 'Razvan si Vidra', prima drama romantica de inspiratie istorica, in versuri, intr-o viziune pasoptista asupra trecutului in spiritul ideilor de la 'Dacia literara', fiind reprezentata in 1867 la Bucuresti, de catre trupa lui Mihail Pascaly.

Sursele de inspiratie ale dramei 'Razvan si Vidra' se afla in 'Letopisetul Tarii Moldovei' al lui Miron Costin, in studiul lui Nicolae Balcescu, 'Razvan-Voda', precum si in folclorul romanesc sau in operele culte cu eroi tigani ale lui Puskin, Lenau, Alecsandri, Bolliac, Negruzzi.

Tema dramei o constituie evocarea unui moment din realitatile social-istorice ale Moldovei in involburatul si insangeratul secol al XVI-lea, ilustrand idealurile, pasiunile si ambitiile unor personaje romantice_

angajate cu patos in conflictele sociale, psihologice si morale ale epocii.

Structura dramei:

'Razvan si Vidra' este subintitulata de Hasdeu 'Poema dramatica in_cinci canturi' si are un moto sugestiv pentru subiectul dramei: 'Marirea desarta si iubirea de arginti, acestea sunt neste neputinte iuti ale sunetului' preluat din 'Cazania' Mitropolitului Teofil (1644). Drama debuteaza cu o 'Dedicatiune' in versuri adresata 'Sotiei mele lulia Petriceicu-Hasdeu' si semnala cu initialele 'B.P.H.'

Drama este structurala in cinci 'canturi', fiecare purtand un titlu sugestiv si avand cate un moto semnificativ pentru subiectul actului. respectiv. La fiecare 'cant' sunt prezentate personajele, carora Hasdeu le

'Spune 'fete' si este precizat locul in care urmeaza sa se desfasoare actiunea.

Momentele subiectului:

Expozitiunea:

Cantul I, intitulat 'Un rob pentru un galben^, are ca moto un citat din 'Letopisetul' lui Grigore Ureche, 'sub anul 1564': 'in Moldova au cei mici despre cei mari acest obicei de pier fara judet, fara vina si iara seama. Singuri cei mari judecatori, singuri parasi si singuri plinitori legii. Si de acest obicei Moldova nu scapa '. Actiunea acestui cant se desfasoara intr-o 'piata in lasi', unde se zareste 'in fund o biserica'. Tanase, un roman saracii in urma unui proces in care isi pierduse toata averea, cerseste 'un banut' de la boierul Sbierea care se enerveaza pentru ca 'banisorii nu s-arunca'. Razvan, martor al scenei de mai sus, observa ca Sbierea isi pierduse punga cu bani, o ia si i-o da cersetorului Tanase. Acesta, desi 'copilasii ii plang de foame', refuza sa ia 'de la un tigan pomana'. Razvan ii explica faptul ca mama lui era moldoveanca si numai tatal sau fusese tigan, sustinand ideea ca important este omul si nu culoarea pielii, deoarece 'si painea de secara este neagra, dar hraneste'. El este stiutor de carte si se eliberase din robie de doi ani: 'Numai singur eu supt soare,/ Dintre mii de tiganime, stiut-am sa-nvat scrisoare'. Tanase ia un singur galben clin punga boierului Sbierea, o da inapoi lui Razvan, care o pune in san.

Intriga:

Targovetii se aduna in piata si roaga pe un dascal sa le citeasca pamfletul impotriva carmuirii, pe care Razvan il lipise pe un stalp si care este scris in metru popular: 'Frunza verde de negara,/ De cand domneste in tara/ Petru-voda schiop si slut,/ De ras tara s-a facut!'. Marele vataf Basota silabiseste pamfletul, isi da seama ca este scris 'impotriva stapanirii' si vrea sa-l spanzure pe dascal, considerandu-1 vinovat de scrierea poeziei. Razvan ia apararea dascalului si recunoaste ca el este autorul pamfletului: '() cantecul facut-am eu;/ L-am scris, 1-am lipit, si pace!', prefacandu-se mirat ca este posibil 'in tara moldoveneasca/ A omori pentr-un cantec o fiinta omeneasca?'. Sbierea iese din biserica, zareste punga in san la Razvan, constata ca ii lipseste un galben si il vrea rob in schimbul galbenului. Razvan respinge cu fermitate robia, 'Mai degraba/ Veti pune-n lanturi furtuna, cu tunete si cu ploi,/ Decat s-ajung eu vrodata rob la unul dintre voi!', preferand spanzuratoarea, deoarece 'Omul om, sa fie slobod; decat rob, mai bine moare'.

Desfasurarea actiunii:

Cantul n se intituleaza 'Razbunarea', are ca moto patru versuri ale poetului C.Bolliac: 'Tiganul si clacasul/ Au fost gandirea mea;/ Stapanul, arendasul/ Si legea lor cea grea', iar actiunea se defasoara 'in codrul Orheiului'. Razvan este capitanul haiducilor, dupa ce trei ani fusese robul lui Sbierea, 'o robie de spaima, () fost-am in lanturi'. Cersetorul Tanase vine in codru sa se faca si ci haiduc ('Auzeam mereu tot vorbe de capitanul Razvan'), ca sa-si razbune necazurile indurate din pricina boierilor nemilosi: 'Decat sa mor in orase de cruzimea celor rai,/ Mai bine voi in padure, prin mine sa piara ci!'. Boierul Ganea ofera lui Razvan o 'simbrie' de sase sute de galbeni ca sa o rapeasca pe Vidra din mainile unchiului sau, care vrea sa o duca la schit sa o calugareasca, pentru a-i putea lua averea.

Razvan rosteste un impresionant monolog, in care isi exprima credinta in dreptatea haiduceasca, deoarece 'orasu-i o lighioana si numai codru-i crestin/ () Toti cei slabi, izbiti de soarta, de nevoi inconjurati,/ Afla-n codru mangaiere si ne dau nume de frati.' Haiducii il aduc la capitan pe boierul Sbierea, prins in codru, care se vaicareste cu disperare atunci cand da cu ochii de Razvan: 'Sunt pierdut!Preasfanta troita! Maica Precista! Sunt mort!', insa Razvan, scarbit de umilinta lasa a boierului, ii aminteste ca 'Jupanului, ce-i cu dreptul de-a sedea chiar in divan/ Nu se cade sa se plece de frica unui tigan', intre timp. este adusa Vidra, care asista la judecata pe care o face Razvan boierului Sbierea, pe care , desi il uraste pentru cruzimea eu care se purtase cu el atunci cand ii fusese rob ('ma legase-n zgarda, ca pe-un cainc-n batatura'), il iarta cu marinimie, deoarece el este convins ca 'Razbunarea cea mai cruda este cand dusmanul tau/ E silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau! '. Toti haiducii se opun eliberarii boierului Sbierea, se razvratesc impotriva tiganului pe care-1 jignesc 'se cunoaste ca-i tigan', numai Vidra, descendenta 'din osul acelui vornic Motoc,/De care Moldova-ntreaga mi se temea ca de foc', este impresionata de gestul nobil si inteligent al lui Razvan: 'As fi mandra, capitane, ca sa strang o mana care/ Nu voieste sasi razbune decat numai prin iertare!'. Razvan se indragosteste de Vidra ('Ca domnul Hristos pe Lazar tu din moarte m-ai sculat!') si refuza sa o predea boierului Gane, inapoindu-i acestuia banii.

Cantul m are ca titlu 'Nepoata lui Motoc', iar ca moto o maxima a lui Anton Pann: 'Sa nu te blasteme cineva: s-ajungi sluga la cai albi si stapan femeie s-aibi!'. Actiunea se petrece intr-o 'tabara leseasca la marginile tarii muscalesti', iar Razvan este un viteaz luptator in armata leseasca., 'Ostasul cel mai de frunte, barbatul cel mai vestit,/ Podoaba taberei noastre, un luceafar, o minune! '. Fostii tovarasi de haiducie ai lui Razvan. Vulpoi si Razesul, il urmasera Ia Iesi, dar regreta ca au parasit 'tara si codrul blagoslovii', mai ales ca acum Razvan este sub puterea si

influenta nefasta a Vidrei, care 'mi-1 misca si rni-1 intoarce fara preget,/ Si la dreapta, si la stanga, nu cu mana, ci c-un deget!'. Razvan este inaintat la gradul de capitan in oastea leseasca, dar Vidra este nemultumita: 'Capitanu-i o furnica!/() Capitanii intr-o oaste? Sunt atatia, ca-n multime se lovesc coaste la coaste'. Razvan se revolta, indignat:'Nu sunt un copil, de care sa-si bala joc o femeie', apoi este gelos pe capitanul Minski si marturiseste ea o iubeste eu patima pe Vidra: 'dragoste fara teama nu se poale!'. Sbierea fusese luat rob de tatari, de la care il luasera muscalii, apoi ajunsese robul hatmanului lesesc, iar acum, desi Razvan il iarta 'pentru-a doua oara', boierul ii cere inapoi nu numai banii de care fusese jefuit de catre haiduci, tatari, muscali si Iesi, ci si dobanda aferenta: 'Fii datornic bun de plata/ Razvanica, sufletele, sa nu uiti ca esti crestin/ Numai camata s-ar face noua sute, pe putin'.Vidra ii admira boierului tenacitatea ('Vezi! invata de la dansul patima ce vrea sa zica!') si-i reproseaza lui Razvan lipsa de ambitie pentru marire: 'Eu te las! Te las, Razvane! Om tampit si sfiicios!/ O prapastie ne desparte: eu prea sus si tu prea jos!'.

Cantul IV poarta titlul 'inca un pas' si are ca moto versuri din 'Jalnica tragedie' a lui Beldiman: 'Pentru tigani s-au zis multe, ca sa nu fie primiti/ Caci rusine Eterici a fi eu tigani uniti./ Caci luandu-se Elada, de vor fi si ei ostasi,/ Vor cere cu tot cuvantul si ei sa fie partasi'. Actiunea se petrece in 'locuinta lui Razvan intr-un orasel lesesc la marginea Moldovei' .Vulpoi si Razasul comenteaza faptele de vitejc ale lui Razvan, ascensiunea acestuia in oastea leseasca, dar dorul de Moldova le sfasie inimile si este mai puternic decat devotamentul fata de polcovnicul Razvan. Boierul Sbierea vine la Vidra eu intentia de a-i cumpara mosia, 'Patru sate, doua iazuri, mii de vite ramatoare/ Septe mori, o herghelie, s-o padure', deoarece unchiul sau murise. Mistuit si e! de dorul de tara, r Razvan respinge cu hotarare oferta lui Sbierea, ar vrea sa se intoarca in Moldova, mai ales ca aflase vestea ca lesii intrau in razboi cu moldovenii, ; iar lui ii este cu neputinta 'ca bratul meu sa izbeasca/' Un piept de roman? Saprinza o coliba romaneasca?'. Hatmanul incearca sa-1 convinga pe Razvan sa lupte impotriva romanilor 'caci patria ubi bene (tara este acolo unde-ti este bine) si nu mai esti moldovean', dar Razvan este ferm, indignat si revoltat: 'nu ma bat cu romaniinu; asta-i peste putinta!/ Nu, hatmane! Niciodata! Fie painea cat de rea./ Tot mai dulce mi se pare cand o stiu din tara mea!'. intrucat hatmanul e gata sa-i dea in casatorie pe fiica lui si crezand ca Vidra ii c sora, ii propune s-o marite cu nepotul sau, Piotrowski, Razvan isi dezvaluie trecutul de hot, apoi ii marturiseste ca 'Eu, eu sunt tigan', iar Vidra 'nu soru-mea, ci sotie'. Marele vataf moldovean Basota este trimis de domnitorul Aron-voda 'cu solie la polcovnicul Razvan,/ Ca sa-i spun ca-l cheama tara, dandu-i un loc in divan', adica functia de hatman in Tara Moldovei. Razvan mediteaza asupra rolului pe care Basota 1-a avut in ascensiunea lui ('Acest om, fara s-o stie, m-a radicai pan-aici'), pentru ca daca nu 'marunca-n robie', nu s-ar fi facut hot de codru, n-ar fi intalnit-o pe Vidra, care 1-a impins 'cuncetul la tinta cea mai inalta!'. Bucuroasa si incantata, dintr-un orgoliu nemasurat, Vidra-i spune lui Razvan ca mai are 'un singur pas' de facut in ascensiunea sa si anume 's-apuci cu fala scaunul lui Stefan cel Mare', idee care-1 cucereste definitiv: 'O, nepoata Iui Motoci/Sufletul meu fara tine n-ar fi cunoscut deloc/ Asta simtire ciudata ce-1 indeamna sa doreasca/ Jos la picioarele sale toata lumea sa priveasca! () Voiesc a fi mare'.

Cantul V se intituleaza 'Marirea' si are ca moto: 'Asa s-a platit si lui Razvan raul ce-i facuse si el Iui Aron-voda' (Miron Costin, cap.II). Actiunea se desfasoara la 'Palatul lui Razvan in lasi'. Tanase, Vulpoi si Razasul sunt acum capitani in armata moldoveneasca si se bucura de pacea incheiata pe cale diplomatica de catre trimisul lui Aron-voda, vataful Basota, cu armata leseasca. Poporul il aclama pe domnitor ('Sa traiasca Aron-voda'), dar acest fapt este unul trecator, pentru ca istoria a demonstrat- cum sustine Tanase -- ca uralele moldovenilor sunt urmate de caderea de pe tron a domnitorilor: 'Sa traiasca Lapusneanul, si-l viclenira urat;/ Despot-voda sa traiasca, s-apoi mi 1-au omorat/ Sa traiasca Stefan Tomsa, si-l gonira ca pe-un cane;/ () asa-i romanul din fire.' Razvan este hatman la Curtea Moldovei, dar nu-i mai ajunge 'marirea' si vrea sa devina domnitorul tarii, insa Tanase, desi ii recunoaste meritele, considera ca un tigan nu poate ajunge sa ocupe cea mai inalta functie in stat: 'Eu stiu ca-n tara Moldovei unul e Razvan, ma jur!/ Pacat ca-i tiganLa draculAsta-i singuru-i cusur!' Razvan este insa hotarat sa domneasca, 'Negresit, una din doua: sau moarte, ori sa domnesc!', desi, de aceasta data, Vidra, care este insarcinata, are 'o presimtire ciudata' si-1 sfatuieste sa astepte un moment mai potrivit. Razvan isi cheama capitanii si le spune sa organizeze inlaturarea de la tron a lui Aron-voda, prin manipularea poporului: 'S-apoi sa facem ca norodul sa se scoale,/ S-adunandu-se cu gloata, mic si mare pe maidan, sa zbiere dobitoceste: Traiasca voda Razvan'. Razvan devine domnitorul Moldovei, iar Hasdeu puncteaza aici cateva traditii stravechi privind inscaunarea, urarile pe care le primeste noul domnitor de la Soltuzul de Suceava, de la 'baiatul cel mai sarac', de la capitanii sai si de la Vidra, care-i ureaza 'domnie fericita' si sa ajunga imparat prin unirea tarilor romane, 'Tu sa legi intr-o cununa toate tarile romane,/ incat de la Marea Neagra pan'la falnicul

Carpat,/ Sa nu domnesti ca un voda, ci ca Razvan-imparat!' Razvan le promite tuturor ca 'La toti si la fiecare va da rasplata pe rand'.

Punctul culminant il constituie vestea ca tradatorul Basota a deschis portile si lesii au intrat in cetate, iar Razvan se arunca vitejeste in lupta, alaturi de capitanii sai, izbutind sa invinga pe dusmani, dar este grav

ranit.

Deznodamantul. Razvan, adus pe brate de Vulpoi si Razasul, rosteste cu glas slab: 'Am biruit si mor!', dandu-si seama abia acum cat ' de pretioasa este viata si cat de periculoasa este lacomia: 'Ce-mi foloseste domnia? () Nebuni, ce din lacomie () pentr-un ceas de mandrie,/ Necrutand nimica-n lume, nestiind nimica sfant,/ Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si mormant!' . Batranul Tanase murise aparandu-1 in lupta pe Razvan, care este in agonie si rosteste fatidic: 'Tigan! Tigan! Apa! Apa!'. Vidra este inmarmurita, 'n-a zis un singur cuvant,/ Nici o vorba, nici un tipet', iar Razasul o acuza ca este vinovata de moartea lui Razvan: 'Dar tu 1-ai ucis, ciocoaica! Tu la moarte 1-adusesi!'.

Mijloace stilistice.

Piesa 'Razvan si Vidra' este o drama romantica, apeland la o serie de conventii si teme specifice romantismului, pe care Hasdeu le introduce cu maiestrie artistica intr-un cadru de istorie adevarata. Temele sunt construite in maniera romantica prin situatiile aflate in antiteza (trecut-prezent, calitati-tare morale, realitate-aparenta): tema saracului imbogatit din intamplare care refuza bogatia (pierderea pungii cu galbeni a lui Sbierea si refuzul cersetorului Tanase de a o lua), a stapanului devenit robul robului sau (Sbierea este robul lesilor, al lui Razvan, fostul sau rob), a faptului de a rasplati raul cu binele (eliberarea lui Sbierea de catre Razvan), a ridicarii - prin merite proprii - a celui umilit si dispretuit (ascensiunea lui Razvan de la statutul de rob la cel de domnitor) etc.

Procedeele retorice sunt, in general, declamative si se bazeaza pe exagerari, pe o viziune hiperbolica a realitatii istorice, modalitati specifice romantismului.

Repetitia folosita de Hasdeu are accente ideatice si este utilizata cu o marc varietate de modalitati de constructie: repetitia unui cuvant ('caci tu, tu ai fost pricina'); repetitia unui cuvant prin sinonimele sale ('si-l intinde, si-l anina, si-l acata'); reluarea cuvantului de la finalul versului la inceputul versului urmator ('ba copiii m-a u lasat/ Te-au lasat?').

B.P.Hasdeu foloseste o gama larga de figuri de stil, cum ar fi interogatii poetice, hiperbole, metafore, comparatii, antiteze, care demonstreaza, o data in plus viziunea romantica a piesei.

Caracterizarea personaj elor.

In prefata dramei 'Razvan si Vidra', Bogdan Petriceicu Hasdeu prezinta succint trasaturile personajelor sale: 'caracterul infocat, generos, eroic si impresionabil al lui Razvan; caracterul ambitios, imperativ si orgolios al Vidrei; caracterul avar si las al lui Sbierea; doua caractere de taran romanesc, personificate in mos Tanase si in Razasul'.

Razvan este un erou romantic, un personaj exceptional care evolueaza in imprejurari exceptionale si care traieste emotii exceptionale de la bucuria maririi la amaraciunea si desertaciunea caderii.

Razvan este un tigan rob eliberat ('Sunt tigan iertat, jupane: tiganul lui Dumnezeu'), care urca treapta cu treapta scara ierarhiei sociale, de la capitan de haiduci in codrii Orheiului, la locotenent, capitan si poclovnic in oastea leseasca, pana la hatman si domn al Moldovei, care are calitati deosebite de luptator, evidentiate la inceput prin atitudinea de razvarit social, apoi prin vitejia eroica in armata leseasca si moldoveneasca.

La incepui, personajul este conturat in maniera populara, ca un erou legendar, aparator al celor asupriti, obiditi si amarati, razvratindu-se impotriva stapanirii si a boierilor hapsani:: 'Frunza verde de negara,/ Decat un domn de ocara,/ Iar boieri misei si hoti,/ Mai bine la dracu toti!'

Razvan este conturat, in marc masura, din perspectiva conditiei sale de tigan in antiteza cu generozitaea, inteligenta si stiinta de carte, surprinzatoare pentru orice roman: 'Ramai sanatos, baiete! Ce pacat ca esti tigan!' (Tanase). Monologul rostit de Razvan privitor la saracia in care se zbateau taranii, care compune un sugestiv tablou social si politic al Moldovei din secolul al XVl-lea ('Saracul taran ce-si pierde vitisoarele sau plugul,/ Robul osandit ce fuge blestemand biciul si jugul.'), ideile despre adevar, dreptate, libertate exprimate cu profunzime de gandire impresioneaza pe cei din jur: 'Sunt vorbe de sus, baiete, iar nu de-un om pamantean!/ O, Doamne, sa iasa tocmai dintr-o gura de tigan!'. El traieste, in primul rand, 'drama individului apasat de prejudecata publica' (G.Calinescu), de aceea starnesc uimire calitatile morale de exceptie, ca dorinta de libertate, demnitatea si constiinta propriei valori: 'Nu cata ca-ti pare searbad si parlit obrazul meu!/ Ca nici noaptea nu-i balana, dar pamantul odihneste;'.

Comportamentul si faptele lui Razvan dezvaluie insusiri alese: stiutor de carte intr-o vreme in care si hatmanul de la curtea domneasca abia silabisea ('Dintre mii de (iganime, stiut-am sa-nvat scrisoare,/ Sarbeasca si romaneasca, incat ajunsei de mic/in casa mitropoliei cel mai istet gramatic'), cinstit, sincer si corect cu cei din jur, ii marturiseste cersetorului Tanase faptul ca mama a fost romanca, dar tatal a fost tigan, ia apararea dascalului care citise pamfletul si recunoaste ca el este autorul ('El nu-i vinovat sarmanul; cantecul facut-am eu;/ L-am scris, 1-am lipit si pace!'), chiar daca risca sa fie spanzurat pentru asta. Ca orice om inteligent pretuieste libertatea ca pe o componenta esentiala a fiintei umane, de aceea prefera moartea in locul statutului de rob: 'Nu me-ti robi voi pe raine!Nu me-ti robi! Mai degraba/ Veti pune-n lanturi furtuna, cu tunete si cu ploi,/ Decat s-ajung eu vrodata rob la unul dintre voi!/ Jupane! Eu cer osanda. Spanzuraloarea m-asleapta./ () intins la spanzuratoare/ Omul om sa fie slobod; decat rob, mai bine moare/S-apoi moartea-i inviere pentru cel dispretuit!'.

Razvan este dominat de o noblete umana superioara, fapt ce reiese din replica in antiteza intre miselia lui Basota si generozitatea eroului: 'Dumneata mereu ne spanzuri s-astfel traiesti boiereste;/ () Eu n-as spanzura nici unul, ca sa pol ierta o mie'. Aceeasi trasatura este evidentiata si de atitudinea lui Razvan fata de acela pe care il ura cu toata puterea si pe care, in loc sa-1 omoare il iarta, redandu-i libertatea in ambele ocazii ivite pentru razbunare: 'Razbunarea cea mai cruda este cand dusmanul tau/ E silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau', ceea ce starneste admiratia Vidrei: 'Rob, tigan, haiduc, de-oriunde soartea sa te fi adus,/ Un suflet c-al dumitalc isi va face loc in sus!'.

Elementele romantice se impletesc eu elementele clasice, in construirea personajului Hasdeu reusind o structura unitara, echilibrata, armonizand admiratia si respectul de exceptie pe care le starneste Razvan in ochii celorlalti cu o permanenta compasiune provocata de prejudecata inflexibila a oamenilor, idee ce devine aproape un laitmotiv, autorul pledand astfel in favoarea demnitatii umane. Astfel, vataful Basota isi exprima pretuirea sa pentru Razvan: 'Sa-ti spui verde dumitale/ C-as avea si cu nevoie de-un tigan asa de rar./ Cam cutezator, cam tantos, dar destept si carturar'; Boierul Ganea este entuziasmat cand il cunoaste pe Razvan: 'Dumneata'.' Sa fie oare'.' Sabia cea de vapaie,/ De care tremura tara?', iar cand vede ca Vidra il admira pe Razvan: 'Dumneata sa stai la vorbace-josire!c-un talhar!'; Hatmanul lesesc ii admira vitejia si curajul in lupta, spunandu-i 'ostasul cel mai viteaz', caruia 'tara mea-ti datoreaza izbande stralucitoare', dar cand alia ca Razvan este tigan ramane uimit: 'O, Doamne! Tu tigan'? / Nu-mi place gluma!'.

Pentru calitatile sale de exceptie care contureaza un om generos, pasional, eroic, devotat, curajos, viguros, aparator al celor obiditi, Razvan a fost ales capitan de haiduci, luptand pentru valori morale superioare ca dreptatea, adevarul, ajutorarea celor umili, pe care-i ocroteste.

Razvan este un autentic patriot, iubeste Moldova cu toata fiinta lui, iar dorul de tara il cuprinde mistuitor, atunci cand este o vreme departe de ea: 'Nu, halmane! Niciodata!,.. Fie painea cat de rea,/ Tot mai dulce mi se pare, cand o stiu din (ara mea!' ii raspunde atunci cand leahul vrea sa-1 convinga sa lupte impotriva romanilor. Razvan este revoltat de aceasta idee: 'Dar nu ma bat cu romanii. ..nu; asta-i peste putinta!'

Sensibil, sentimental si om de onoare, Razvan este delicat si iubitor fata de'ideea de femeie ('Femeie! De cand pe dansa o facuse Dumnezeu,/ El nu mai face nimica, fermecat de lucrul sau,/ Si privind cu multumire la lumea cea zambitoare'), fata de Vidra: 'O, tu, femeie mareata! Tu un inger! Tu o zana!/ Tu, ivire minunata ce-mi rasai ca o lumina!', iar respectul si veneratia pe care Ie simte in legatura cu ideea de mama le exprima emotionant intr-un adevarat elogiu: 'Sarmana maica, ce poarta copilu-n sangele sau,/ Ca sa-i dea suflarea vietii, duce chinul cel mai greu,/ Cu cantecul ei ne-nvata, cu laptele-i ne nutreste;/ Cand plangem noi, ea, draguta, c-un zambet ne linisteste/ Si plange cu bucurie vazandu-ne ca zambim;/ Maica, cea dintai fiinta pe care noi o iubim,/ Cea dintai ce ne iubeste'.

Nu numai destinul, dar si firea lui Razvan se schimba dupa ce se indragosteste de Vidra, care-i inoculeaza cu fermitate patima maririi, fapt receptat si de celelalte personaje ale dramei: 'Dracul ne triinise-n cale pe nepoata lui Motoc!/ Sarmanul Razvan, acuma nu-i om, ci-i un naparstoc,/ ; Pe care Vidra mi-1 misca si-l intoarce Iara preget'. Ea este cea care sadeste . in Razvan 'setea de-a merge-nainte', dandu-i ca exemplu pe Sbierea, care este impatimit de bani si indura orice pentru a-i avea: 'O! daca si tu, | Razvane, ai simti asa de tare/ Mandra patima de-a creste tot mai mare si mai mare,/ Precum Sbierea mii de galbeni din nimic a secerat,/ Tu dintr-o capitanie ai ajunge imparat!'. Pe nesimtite, dorinta de marire ii cuprinde fiinta si, de la idealurile pure de dreptate si libertate de la inceputul dramei, el devine robul unor teluri egoiste, de autoritate si orgoliu nemasurat de marire, ajungand domn al Moldovei, incercand cu incapatanare sa-si depaseasca propria conditie umana, aceea de tigan, isi da seama prea tarziu de desertaciunea maririi, de faptul ca 'Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si mormant' si moare pe buze cu constientizarea originii sale: 'Tigan! Tigan! Apa! Apa!'. Moartea lui este o fatalitate, determinata de o tradare intmplatoare, Razvan fiind 'un paria imbracat in hainele efemere ale puterii, in.lupta cu un factor monstruos, de nedefinit, si in conditie cu atat mai tragica cu cat admiratia tuturor se amesteca cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil din tragedia greaca a fost inlocuit aici cu reaua nastere apasand asupra geniului.' (George Calinescu).

Vidra este nu numai eroina principala si de exceptie a dramei 'Razvan si Vidra', ci si un personaj de referinta din literatura romana.

Vidra este nepoata vornicului Motoc, 'acel groaznic barbat/ Care numai c-o-mbrancirc patru domni a rasturnat' si vorbeste cu mandrie de originea ei dinlr-un neam de boieri romani, al caror sange curge in venele ei: 'S-al caruia lainic sange clocoteste cu putere,/ Ca talazurile marii, in pieptul meu de muiere'.

Fascinata fiind de generozitatea nobila a capitanului de haiduci, Razvan, care-1 iarta pe dusmanul ce-l facuse rob 'pentr-un galben', boierul Sbierea, Vidra pune in inaltarea barbatului toata puterea, tenacitatea diabolica a femeii orgolioase, intreg arsenalul unei arte de marire, care sa-i inalte alesul, inflacarata admiratie pe care i-o trezeste Razvan o face sa treaca peslc deosebirea de rang social si de noblete dintre ei: 'As fi mandra, capitane, ca sa strang o mana care/ Nu voieste sa-si razbune decat numai prin iertare!', inca dinaintea aparitiei ei in piesa, aflam opinia celorlalte personaje despre Vidra; boierul Gane a indragit o '/afa de neam', care 'Din nenorocire, totusi, ea n-are mama, nici tata,/S-unchiu-sau vrea sa-i rapeasca mostenirea cea bogata,/ Luandu-si de gand s-o-nchi-za calugarita la un schit'; Hotul II o intalnise la vanatoare: 'Un fatoi ce calareste si-mpusca chiar, ca un zmeu/ intr-o zi am intalnit-o alergand la vanatoare/ E voinica, n-am ce zice! Si-i Inimoasa ca o floare'; Ciobanul comunica inca de la inceput ca Vidra este mandra, si orgolioasa: 'Vidra-i o fata scmeuta. bacsitii cu fudulie,/ Care n-o sa bage-n seama nici chiar pe sfantul llie!'.

Aparitia Vidrei exercita o putere fulgeratoare asupra lui Razvan, care este cuprins instantaneu de fiorul dragostei: 'Tu mi-ai dat o lume noua, mi-ai deschis o noua cale!/C-un cuvant, c-o vorba numai, cu suflarea gurii tale,/ Ca domnul Hristos pe Lazar tu din moarte m-ai sculat!'.

Personaj complex. Vidra este o prezenta feminina de exceptie, cu o puternica vointa, viguroasa, energica, clocotind de viata si foarte ambitioasa, insetata de marire, Vidra stimuleaza orgoliul si energia latenta a lui Razvan, folosind modalitati variate. Patima pentru bani care-1 stapaneste pe Sbierea este un exemplu pe care Vidra i-1 da lui Razvan, o pilda demna de urmat pentru evolutia personajului in drumul lui spre marire: 'Vezi! invata de la dansul patima ce vrea sa zica!/ O! daca si tu, Razvane. ai simti asa de tare/ Mandra patima de-a creste tot mai mare si mai mare'. Ca un adevarat strateg, Vidra adopta cele mai eficenle tactici de impulsionare si ambitionare spre marire a barbatului pe care-1 iubeste cu inflacarare; atunci cand Razvan este fericit ca a fost inaintat la gradul de capitan in oastea leseasca, ea isi manifesta dezamagirea, reprosandu-ica se multumeste numai cu atat ('Capitan? Ce mare treaba! Capitanu-i o furnica! o jucarie! E un covrig') si-1 dispretuieste pentru ca-i lipseste 'setea de-a merge-nainte', amenintandu-1 cu dispret: 'Fugi! Mi-e mila si mi-e jale! Mic, tot mic si iarasi mic/ () Eu te las! Te las, Razvane!'.

Vidra este o femeie viteaza, curajoasa si se arunca m lupta alaturi de Razvan fara a se teme de moarte, asa cum o descrie Hatmanul lesesc: 'Acea femeie viteaza/ Ce te-nsoteste-n razboaie, infrunta moartea, vegheaza/ Pe campul de batalie, in rand cu ostasii mei,/ Pe care-ades ii intreceMinune dintre femei!'.

Ambitia si setea ei de marire n-au limite si atunci cand-Razvan ajunge domnitorul Moldovei, ea ii ureaza entuziasmata: 'Tu sa legi intr-o cununa toate tarile romane,/ incat de la Marea Neagra pan-la falnicul Carpat/ Sa nu domnesti ca un Voda, ci ca Razvan-imparat!'.

Energica, vulcanica, ferma si iubitoare, cu o vointa si o tenacitate iesite din comun, Vidra a fost asemanata cu eroinele antice pentru echilibrul interior si discretia cu care-si suporta suferinta, reiesite din scena mortii barbatului pe care 1-a iubit cu toata fiinta ei: 'Nu vezi ca-i moarta si Vidra? N-a zis un singur cuvant/ Nici o vorba, nici un tipat privind pe Razvan ca moare !' (Vulpoi).

Referindu-se la acest personaj feminin incarcat de forta si energie, Eugen Lovinescii vede in Vidra o eroina 'manata de ambitie: o femeie ce-si face din barbat un brat, pentru a-si realiza nesatul stapanirii si spiritul de initiativa, amestec din Doamna Chiajna si din Lady Macbeth'.