REZUMATUL

REZUMATUL

Compozitia prin care se transpune continutul unui text literar sau nonliterar intr-un spatiu redus ; rezumatul nu contine detalii, citate din text sau continand aprecieri ale unor    critici literari, observatii de ordin personal sau alte date privind textul de baza.

*evitati formulari ca : "autorul povesteste.", in povestire este vorba despre."

*nu folositi arhaisme, regionalisme, expresii argotice, alte abateri de limba chiar daca acestea sunt folosite in textul pe care il rezumati

*nu faceti caracterizari sau aprecieri privind personajele, stilul, apartenenta la curent literar s.a.

*alegeti formula cea mai scurta pentru exprimarea unei idei din text

*evitati repetarea unor elemente de relatie, a unor cuvinte si expresii care afecteaza eleganta si coerenta exprimarii scrise

Varianta :

textul de baza :

I. L. Caragiale, "D.l Goe."

Ca sa nu mai ramaie repetent si anul aceata, mam'mare, mamitica si tanti Mita au promis tanarului Goe sa-l duca la Bucuresti de 10 Mai.

Putin ne importa daca aceste trei dame se hotarasc a parasi locul lor spre a veni in capitala numai de hatarul fiului si nepotelului lor. Destul ca foarte de dimineata, dumnealor, frumos gatite, impreuna cu tanarul Goe, asteapta cu multa nerabdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuia sa le duca la Bucuresti. Adevarul e ca, daca se hotaraste cineva sa asiste la o sarbatoare nationala asa de importanta, trebuie sa o ia de dimineata. Trenul in care se vor sui ajunge la Gara de Nord la opt fara zece a.m. D. Goe este foarte impacient si, cu un ton de comanda, zice incruntat :

- Mam'mare ! de ce nu mai vine ? Eu vreau sa vie !

- Vine, vine acum puisorul mamii ! raspunde cucoana.

Si saruta pe nepotel, apoi ii potriveste palaria.

Tanarul Goe poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie, cu inscriptia pe panglica : Le formidable, si sub panglica biletul de calatorie infipt de tanti Mita, ca "asa tin barbatii biletul"

- Vezi ce bine-i sade lui - zice mam'mare - cu costumul de marinel ?

- Mamito, nu ti-am spus ca nu se zice marinel ?

- Dar cum ?

- Marinal.

- Ei ! ziceti voi cum stiti ; eu zic cum am apucat. Asa se zicea pe vremea mea, cand a iesit intai moda asta la copii - marinel.

- Vezi ca sunteti proaste amandoua ? intrerupe tanarul Goe. Nu se zice nici marinal, nici marinel.

- Dar cum, pricopsitule ? intreba tanti Mita cu un zambet simpatic.

- Mariner.

- Apoi de ! n-a invatat toata lumea carte ca d-ta ! zice mam'mare si iar saruta pe nepotel si iar ii potriveste palaria de mariner.

Dar nu este vreme de discutii filologice : soseste trenul - si nu sta mult.

Trenul este plin. dar cu multa bunavointa din partea unor tineri politicosi, care merg pana la o statie apropiata, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat. Mam'mare isi face cruce, apoi aprinde o tigara. Goe nu vrea sa intre in cupeu ; vrea sa sada in coridorul vagonului cu barbatii.

- Nu !. Nu e voie sa scoti capul pe fereastra, mititelule ! zice unul dintre tineri lui d. Goe, si-l trage putin inapoi.

- Ce treaba ai tu, uratule ? zice mititelul smucindu-se.

Si dupa ce se stamba la uratul, se spanzura iar cu amandoua mainile de vergeaua de alama si scoate iar capul. Dar n-apuca sa raspunza ceva uratul, si mititelul isi trage ingrozit capul gol inauntru si-ncepe sa zbiere.

- Mamitoo ! mam'mare ! tantii !

- Ce e ? Ce e ? sar cucoanele.

- Sa opreasca ! zbiara si mai tare Goe, batand din picioare. Mi-a zburat palaria ! sa opreascaaa !!!

Tot intr-un timp, iacata conductorul intra sa vaza cine s-a suit de la statia din urma.

- Biletele, domnilor !

Cucoanele arata biletele dumnealor, explicand d-lui conductor de ce nu poate si Goe sa faca acelasi lucru : fiindca biletul era in pamblica palariei, si, daca a zbburat palaria, fireste c-a zburat cu panglica si cu bilet cu tot. Dar avea bilet.

- Parol ! chiar au l-am cumparat, zice tanti Mita.

Conductorul insa nu intelege, pretinde bilet ; daca nu, la statia apropiata, trebuie sa-l dea jos pe d. Goe. Asa scrie regulamentul : daca un pasager n-are bilet si nu declara ca n-are bilet, i se ia o amenda de 7 lei si 50 de bani, si-l da jos din tren la orice statie.

- Dar noi n-am declaratara ? striga mamita.

- Ce e vinovat baiatul daca i-a zburat palaria ? zice mam'mare.

- De ce-a scos capul pe fereastra ? eu i-am spus sa nu scoata capul pe fereastra ! zice cu pica uratul.

- Nu-i treaba dumitale ! ce te-amesteci d-ta ? zice tanti Mita uratului.

- Uite ce e, cucoana - zice conductorul - trebuie sa platiti un bilet.

- Sa mai platim ? n-am platitara o data ?

- Si pe dasupra un leu si 25 de bani.

- Si pe dasupra ?

- Vezi, daca nu te-astamperi ? zice mamita, si-l zguduie pe Goe de mana.

- Ce faci, soro ? esti nebuna ? nu stii ce simtitor e ? zice mam'mare.

Si apucandu-l de mana cealalta, il smuceste de la mamita lui, tocmai cand trenul, clantanind pe roate, trece la un macaz. Din smucitura lu' mam'mare intr-un sens, combinata cu clatinatura vagonului in alt sens, rezulta ca Goe isi pierde un moment centrul de gravitate si se reazama in nas de clanta usii de la cupeu. Goe incepe sa urle. In sfarsit, n-au ce sa faca. Trebuie sa se hotarasca a plati biletul, pe care are sa-l taie conductorul din carnetul lui. Pacat insa de palarie !. Ce-o sa faca d. Goe la Bucuresti cu capul gol ? si toate pravaliile inchise !. s-ar intreba oricine, care nu stie cata grija are mam'mare si cata prevedere. Cum era sa plece baiatul numai cu palaria de paie ? Daca se intampla sa ploua, ori racoare ? Si mam'mare scoate din saculetul ei un beret tot din uniforma canonierii le Formidable.

- Te mai doare nasul, puisorule ? intreba mam'mare.

- Nu. raspunde Goe.

- Sa moara mam'mare ?

- Sa moara !

- Ad' sa-l pupe mam'mare, ca trece !

Si-l pupa in varful nasului ; apoi asezandu-i frumos beretul .

- Parca-i sade mai bine cu beretul !. zice mam'mare scuipandu-l sa nu-l deoache, apoi il saruta dulce.

- Cu ce nu-i sade lui bine ? adauga tanti Mita, si-l scuipa si dumneaei si-l saruta.

- Lasa-l incolo ! ca prea e nu stiu cum !. Auzi d-ta ! palarie noua si biletul ! zice mamita prefacandu-se foarte suparata.

- Sa fie el sanatos, sa poarte mai buna ! zice mam'mare.

Dar mamita adaoga :

- Da', pe mamitica n-o pupi ?

- Pe tine nu vreau ! zice Goe cu umor.

- Asa ? zice mamita. Lasa !. si-si acopere ochii cu mainile si se face ca plange.

- Las' ca stiu eu ca te prefaci ! zice Goe

- Ti-ai gasit pe cine sa inseli ! zice mam'mare.

Mamita incepe sa raza ; scoate din saculetceva si zice :

- Cine ma pupa. uite ! ciucalata !

Mamita pupa pe Goe, Goe pe mamita si, luand bucata de ciucalata, iese pe coridor.

- Puisorule, nu mai scoate capul pe fereastra !. E lucru mare, cat e de destept ! zice mam'mare.

- E ceva de speriat, parol ! adaoga tanti Mita.

Pe cand Goe isi mananca afara ciucalata, cocoanele se dau in vorba de una, de alta. Trenul alearga acum catre Peris.

- Ia mai vezi ce face baiatul afara, mamito ! zice mamita catre mam'mare.

Mam'mare se ridica batraneste si se duce in coridor :

- Goe ! puisorule ! Goe ! Goe !

Goe nicaieri.

_ Vai de mine ! tipa cucoana, nu-i baiatul ! Unde e baiatul ! s-a prapadit baiatul !

Si toate cucoanele sar.

- A cazut din tren baiatul ! Tato, mor !

Dar deodata, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri in usa compartimentului unde nu intra decat o persoana.

- Goe ! maica ! acolo esti ?

- Da !

- Aide ! zice mam'mare, iesi odata ! ne-ai speriat.

- Nu pot ! zbiara Goe dinauntru.

- De ce ?. te doare la inima ?

- Nu, nu pot.

- E incuiat ! zice mam'mare, vrand sa deschida pe dinafara.

Nu pot deschide ! zbiara Goe disperat.

- Vai de mine ! ii vine rau baiatului inauntru !

In sfarsit, iacata conductorul cu biletul : primeste paralele si libereaza pe captiv, pe care toate trei cucoanele il saruta dulce, ca si cum l-ar revedea dupa o indelungata absenta. Si mam'mare se hotaraste sa stea pe coridor, pe un geamantan strain, sa pazeasca pe Goe, sa nu se mai intample ceva puisorului. Puisorul vede o linie de metal in coltul coridorului, care are la capatul de sus o masina cu maner. Se suie-n picioare pe geamantan, pune mana pe manerul masinii si incepe sa-l traga.

- Sezi binisor, puisorule ! sa nu strici ceva ! zice mam' mare.

Trenul isi urmeaza drumul de la peris catre Buftea cu mare viteza. Dar la mijlocul kilometrului 24, deodata s-aude un suier, apoi semnalul de alarma, trei fluiere scurte, si trenul se opreste pe loc, producand o zguduitura puternica.

"Ce e ? Ce e?." Toti pasagerii sar inspaimantati la ferestre, la usi, pe scari.

- Goe, puisorule ! Goe " striga tanti Mita si se repede afara din compartiment.

Goe este pe coridor. De ce s-a oprit trenul ?

Cineva, nu se stie din ce vagon, a tras semnalul de alarma. Din ce vagon ?. Asta e usor de constatat ; manivela semnalului nu de poate trage decat rupandu-se ata innodata si cu nodul plumbuit. Personalul trenului umbla forfota, examinand roatele tamponate cu toata presiunea, asa de tamponate cpa-i trebuie vreo zece minute mecanicului sa incarce iar pompa de aer comprimat si sa poata urni trenul din loc. In toata vremea asta, conductorii si seful trenului alearga din vagon in vagon si cerceteaza aparatele semnalelor de alarma.

Cine poate ghici in ce vagon era rupta ata plumbuita si rasturnata manivela ? Ciudat ! tocmai in vagonul de unde zburase mai adineori palaria marinerului ! Cine ? cine a tras manivela ? Mam'mare doarme in fundul cupeului cu puisorul in brate. Nu se poate sti cine a tras manivela.

Trenul se porneste in sfarsit, si ajunge la Bucuresti cu o intarziere de cateva minute. Toata lumea coboara. Mam'mare asaza frumusel beretul lui Goe, il scuipa pe puisor sa nu-l deoache, il intreba daca-l mai doare nasul si-l saruta dulce.

Apoi cucoanele se suie cu puisorul in trasura si pornesc in oras :

- La bulivar, birjar ! la bulivar !

Rezumat :

Mam'mare, mamitica si tanti Mita promit lui Goe ca-l duc la Bucuresti de 10 Mai, ca sa nu mai ramana un an repetent. Pana la venirea trenului, Goe se arata a fi nerabdator. Mam'mare il linisteste si ii admira costumul de marinar. Goe le admonesteaza pe mam'mare si pa mamita care numesc costumul "mariner" si, respectiv, "marinal" spunand ca forma corecta este "mariner". Cei patru urca in tren si niste tineri le ofera locuri in compartiment. Goe, ramas pe coridor, scoate capul pe fereastra, in ciuda avertismentului unui calator si curentul i-a luat palaria in pamblica ei aflandu-se biletul de calatorie.

Femeile sunt nevoite sa plateasca amenda si pretul altui bilet.

Dezechilibrandu-se la trecerea trenului la macaz, Goe se loveste la nas iar cucoanele il saruta pentru a-i alina durerea. Primind o ciocolata de la mamita in schimbul unui sarut, Goe iese pa coridor, de unde intra in compartimentul pentru o singura persoana in care se blocheaza. Conductorul il elibereaza dupa o adevarata criza de isterie din partea femeilor speriate de disparitia baiatului.

Mam'mare hotaraste sa-l pazeasca pe Goe pe coridor dar acesta se agata cu amandoua mainile de semnalul de alarma si opreste trenul. In ciuda cautarii celui care a tras semnalul, seful de tren si conductorul nu gaseste vinovatul deoarece in vagonul unde era rupt sigiliul, mam'mare si Goe dormeau in fundul compartimentului lor.

Trenul ajunge cu intarziere de cateva minute la Bucuresti iar cei patru calatori pleaca cu o birja, la bulevard.