ROMANUL MODERN DE DUPA AL DOILEA RAZBOI MONDIAL - MARIN PREDA - MOROMETII

ROMANUL MODERN DE DUPA AL DOILEA RAZBOI MONDIAL MARIN PREDA MOROMETII

Context literar. Morometii este un roman obiectiv. Din punctul de vedere al continutului, faptele sunt prezentate cronologic, in cauzalitatea lor, naratiunea fiind astfel una liniara. Ca element de tehnica literara, trebuie mentionat ca naratorul unui roman obiectiv este omniscient si omniprezent.

Romanul a aparut in doua volume, primul in 1955, al doilea in 1967. iar in 1973 ambele volume au aparut compact, intr-o editie revazuta si adaugita.

Cartea se inscrie in proza de observatie sociala, in linia romanului Ion (1920) al lui Liviu Rebreanu, dar aduce o perspectiva inedita asupra temei prezentate.

Specificul speciei. Morometii este un roman de inspiratie rurala, fundamental pentru literatura romana contemporana. Are caracter monografic, alcatuind imaginea satului din Campia Dunarii inaintea celui de-al doilea razboi mondial. Ca tehnica narativa, romanul lui Marin Preda imbina observatia sociala obiectiva cu analiza psihologica.

Titlul indica numele unei familii de tip patriarhal, este deci o saga, care aminteste de romane ca Forsyte Saga al lui Galsworthy sau Les Thibaults a lui Roger Martin du Gard.

Intentia scriitorului de a alcatui romanul unei familii este evidenta: primul volum il prezinta pe Ilie Moromete, al doilea este dominat de figura lui Niculae, fiul sau cel mic.

De altfel, dupa marturisirea autorului, avand in vedere timpul actiunii si destinul unor personaje, cartea s-ar putea dispune intr-o tetralogie narativa, care sa cuprinda, in ordine: Morometii I, Delirul, Morometii II, Marele singuratic.

Tema romanului o constituie impactul istoriei asupra omului.

Rezumat

Primul volum se deschide clasic, cu precizarea timpului si a locului actiunii (" In Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial'), cand timpul era "foarte rabdator cu oamenii'.

Este prezentata familia Moromete. care se intorsese de la camp. Alcatuita din cei doi parinti, llie si Catrina, si sase copii (Paraschiv, Nila si Achim', copiii lui Moromete dintr-o casatorie anterioara; Tita, Ilinca, Niculae - copiii amandurora), familia Moromete este reprezentativa pentru structura satului romanesc interbelic.

Viata se scurgea, spune autorul, "fara conflicte mari'. Sunt narate intamplari din viata familiei Moromete, dar si altele reprezentative pentru viata satului.

Este descrisa cina, prilej cu care se discuta problemele familiei: plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti si dorinta lui Niculae de a merge la scoala.

Pentru a face rost de bani, Moromete, ajutat de Nila, taie salcamul si-l vinde apoi lui Tudor Balosu, vecinul lui. Taierea salcamului este una dintre scenele esentiale ale romanului. Salcamul simbolizeaza: unitatea familiala, legatura lui Moromete cu lumea, locul lui in lume, un loc central (deoarece salcamul este un axis muncii, o axa a lumii, care face legatura dintre pamant si cer), demnitatea de barbat si de tata de familie a lui Ilie Moromete. Taierea salcamului are, in roman, o functie anticipatoare (de mise en abyme, punere in abis, procedeu prin care se sugereaza ce va urma). Ea simbolizeaza pierderea autoritatii paterne, inceputul dezechilibrului interior al lui Ilie Moromete, destramarea familiei si a gospodariei patriarhale.

Fiind duminica, Moromete merge la fieraria lui Iocan, unde discuta politica cu Dumitru lui Nae, Tugurlan, Cocosila si altii.

O scena tipica din viata satului este plata fonciirei. Chemat de una dintre fete de la fierarie, Moromete ii plateste agentului o mie de lei, reprezentand o parte din arenda pentru pamantul pe care-l primise dupa razboi.

Un taran bolnav, Vasile Botoghina, se hotaraste sa-i vanda o parte din pamant lui Tudor Balosu, pentru a merge la sanatoriu.

In capitolul XXVIII este descris jocul calusarilor, moment traditional din preajma Rusaliilor, asupra caruia se concentreaza atentia intregului sat.

Polina, fata lui Balosu, fuge cu Birica, un taran sarac. Dupa ce il bate pe pandarul mosiei Marica, Achim pleaca cu oile la Bucuresti, urmand ca in toamna sa trimita banii familiei. Pentru a avea bani de fonciire, Moromete ii imprumuta de la Aristide, primarul satului.

La indemnul Mariei, sora lui Moromete, Nila si Paraschiv iau caii si vor sa fuga la Bucuresti, dar se intorc pentru a nu-si lasa tatal singur in vremea secerisului. Niculae ia premiul intai la scoala.

in mai multe capitole este descrisa scena secerisului, care aduna la un loc intregul sat. incercand sa vanda din grane, Moromete nu obtine pretul dorit.

Dupa fuga lui Paraschiv si Nila cu caii si toti banii pe care-i gasisera, Ilie Moromete ii vinde lui Tudor Balosu o parte din pamantul familiei. Cu banii primiti, el isi plateste fonciirea, rata anuala la banca, datoria lui Aristide si taxele de internat ale lui Niculae "ramanand ca necunoscuta solutia acestor probleme pentru viitor'.

Trei ani .mai tarziu izbucnea al doilea razboi mondial.

Volumul al doilea prezinta satul romanesc marcat de doua evenimente istorice: reforma agrara din 1945 si transformarea socialista a agriculturii inceputa in 1,949.

Moromete isi reface averea, dar il retrage pe Niculae de la scoala, pentru ca ,,/iu-i aduce nici un beneficiu'. Merge la Bucuresti sa-si aduca fiii acasa, dar nu reuseste.

Deoarece Moromete amana sa-i treaca pamantul si casa pe nume, Catrina il paraseste si se duce sa locuiasca la fiica ei din prima casatorie.

In sat apar figuri noi: Zdroncan, notarul, Bila, Isosica, Adam Fantana, Plotoaga si altii.

increzator in noua ordine, Niculae Moromete, ajuns activist de partid, este trimis in sat sa asiste la predarea cotelor. Moromete are lungi discutii cu fiul sau despre "noua religie'. care duce la disparitia clasei taranesti.

Ultimele capitole prezinta sfarsitul lui Ilie Moromete, care, batran si cazut la pat, isi rezuma existenta in aceste cuvinte: "Domnule, eu totdeauna am dus o viata independenta!'.

Structura - compozitie. Ca si Liviu RebreUnu, Marin Preda este adeptul unei compozitii clasice, simetrice.

Volumul I debuteaza sub semnul unui timp care parea sa aiba "o nesfarsita rabdare', pentru a se incheia sub semnul timpului care "nu mai avea rabdare^.

De aceea, la inceput, actiunea inainteaza incet, rabdator, un sfert din materia primului volum relatand evenimente de sambata seara pana duminica noaptea, intr-un fel de dilatare a timpului. Pe masura ce evenimentele se precipita, si asupra familiei taranesti se abat incercarile istoriei, ritmul devine alert.

in ambele volume, subiectul este alcatuit din secvente narative care au o anumita autonomie.

Exista mai multe planuri concentrice in roman, care pot presupune o compozitie sferica: taranul (Ilie Moromete), familia Iui, comunitatea satului, lumea de dincolo de ea.

Dizolvarea familiei traditionale si implicit a satului patriarhal se face sub presiunea timpului si a istoriei.

Instantele comunicarii (autor, narator, personaj). in romanul traditional, autorul este inlocuit cu o voce narativa. Situat in afara

evenimentelor narate, povestitorul foloseste in acest roman naratiunea la persoana a IlI-a, ca marca a obiectivitatii. Totusi, in Morometii. Marin Preda renunta partial la omniscienta naratorului. El este mai degraba un narator-martor care, asemenea lui Ilie Moromete, personajul principal, nu stie ce se va intampla cu satul romanesc.

Perspectiva de ansamblu apare in roman accidental, la inceputul si la sfarsitul primului volum, cand tema timpului, ca principiu compozitional, indica vocea auctoriala. Altfel, naratorul urmareste si el, ca orice personaj, evolutia comunitatii rurale. Lucrul acesta se observa si prin folosirea stilului indirect liber.

Caracterizarea personajelor. Tipuri si relatiile dintre ele Personajele romanului Morometii pot fi clasificate in felul urmator:

principale (Ilie Moromete);

secundare (Catrina, Nila, Paraschiv, Niculae, Achim, Ilinca, Tita, Cocosila, Tugurlan, Tudor Balosu etc.);

episodice (Scamosu, Jupuitu s.a.).

Cel mai interesant personaj este Ilie Moromete, figura reprezentativa pentru momentul istoric ilustrat in roman, improprietarit prin reforma agrara de dupa primul razboi mondial, Moromete nu mai are obsesia obtinerii pamantului. Singura problema e pentru el mentinerea integralitatii lui, capacitatea de a nu-l instraina, egala cu pastrarea independentei sociale.

De aceea, Ilie Moromete are o alta structura sufleteasca, deosebita de a lui Ion, personajul lui Rebreanu. E inteligent, ironic, sociabil, iubitor de discutii cu prietenii, contemplativ si insingurat, atent insa la spectacolul lumii.

Comportamentul sau autoritar mentine, pana la un punct, unitatea familiei. Taierea salcamului marcheaza insa momentul in care incepe dezbinarea ei. Avand o bogata viata interioara, Moromete avea darul de a patrunde dincolo de semnificatia aparenta a lucrurilor. Mergand la munte cu Balosu sa vanda porumb, Moromete isi verifica vecinul interesat doar de castig. Povestind apoi calatoria, la intoarcere, faptele devin interesante, extraordinare si starnesc admiratia celor prezenti.

Luat intr-o calatorie asemanatoare, mai tarziu, Niculae ramane dezamagit, nu se intampla nimic extraordinar. ,, Tatal - precizeaza naratorul - avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scapau, pe care ei nu le vedeau '..

Moromete are capacitatea de a-si ascunde gandurile, de a se disimula, ca un adevarat actor. Sa amintim numai scena discutiei cu Tudor Balosu despre taierea salcamului sau plata fonciirei, in care eroul mimeaza, pe rand, indiferenta, naivitatea, ironia sau furia.

in timpul liber, Moromete parcurge ziarul, se intalneste cu prietenii sau asculta cu placere povestile citite de Niculae.

Desi isi iubeste copiii si le vrea binele, el isi cenzureaza orice atitudine calda fata de ei. Cand Niculae ia premiul intai, Moromete este emotionat si parca speriat, induiosat de drama copilului care tocmai avea o criza de friguri.

Prabusirea familiei se petrece si din cauza ca Moromete traieste intr-o permanenta iluzie. Copiii sunt mai realisti, ei sunt interesati de bani, nu de pamant, si cand pot parasesc familia, se desprind de sub influenta tatalui.

Drama lui Ilie Moromete este drama modului de viata patriarhal. Risipirea familiei, dupa plecarea baietilor si mutarea Catrinei la fiica ei, duce la prabusirea echilibrului sau interior. Glasul ii devine "tulbure si insingurat', semn ca in el s-a schimbat ceva. Scena in care, la marginea lotului sau de pamant, Moromete judeca lumea care i-a distrus traiul tihnit, e plina de dramatism: "S-au luat [baietii] dupa hune, nu s-au luat dupa mine! Si daca lumea e asa cum zic si nu e asa cum zic eu, ce mai ramane de facut? N-au decat sa se scufunde! intai lumea si pe urma si ei cu ea, '

Disparitia eroului, la sfarsitul volumului doi. sugereaza disparitia unei lumi.

Particularitati stilistice. Proza de creatie, dar si de analiza, romanul se bazeaza pe naratiune, dar incorporeaza firesc dialogul si monologul. Combinatiile dintre stilul direct, cel indirect si cel indirect liber evidentiaza calitatile romancierului. in discutia dintre Nila si Paraschiv, autorul transcrie gandurile lui Paraschiv, dar nu cu propriile lui cuvinte, ci cu acelea ale personajului:

"- Cum ce-o sa faverrr?-^ Iti spun eu ce-o sa facem! raspunse Paraschiv mirat ca Nila nu intelesese pana acum ce aveau ei sa faca la Bucuresti.

intai si intai se vor intalni cu Achim si vor imparti banii pe care el ii facuse cu oile.

Stilul scriitorului este dominat de oralitate. Forme ale limbii vorbite sunt: formulele de adresare {fa, ma, ba), formulele si cuvintele populare {apa la plamani, toala), elementele regionale {balul), fonetismele specifice {vaz), expresiile si locutiunile (nu se avea bine, se asezara dupa fire si neam, schimba vorba, nu-i trecuse prin cap, se aseza turceste), exclamatiile, interogatiile etc.

Receptare critica

,.Morotnetii oglindeste, asadar, doua tranzitii sociale: un sat intrat in circuitul relatiilor capitaliste [] si un sat pe calea socializarii' (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe)

"Politica lui Moromete este aproape un pretext, ironia,l,U:ijer|djetasata. Povestind, el transforma povestirea in spectacol '    _fjj| ,. r

(Vasile Popovici, Marin Preda - Timpul dialogului)

Fragment semnificativ comentat

,,in campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii; viata se scurgea aici fara conflicte mari.[]

In urmatorii ani gospodaria taraneasca continua sa se ruineze. Moromete intra intr-o lunga stare depresiva din care n-avea sa fie scos decat de marile zguduiri care se apropiau. Peste trei ani izbucnea cel de-al doilea razboi mondial: timpul nu mai avea rabdare. '

Una din temele romanului este problema timpului. Prima fraza a romanului arata ca timpul "era rabdator cu oamenii'-.

Aceasta dilatare a timpului are implicatii asupra compozitiei. Evenimentele se scurg lent, actiunea treneaza si jumatate din primul volum se petrece in 24 de ore, de sambata seara pana duminica noaptea.

in satul din campia Dunarii, ..viata se scurgea fara conflicte mari'. Timpul "rabdator' nu este insa decat un subterfugiu al istoriei, o amagire a ei, pe care evenimentele o vor contrazice.

Finalul primului volum al romanului reia problema timpului din alt unghi. "Timpul nu mai avea rabdare' si sub presiunea unor evenimente care se apropiau (al doilea razboi mondial), gospodaria taraneasca intra intr-un proces de ruinare.

Punand problema relatiei dintre individ si istorie, scriitorul noteaza ca Moromete insusi,, intra intr-o lunga stare depresiva din care n-avea sa fie scos decat de marile zguduiri care se apropiau'. (G.A.)