Realizeaza un eseu structurat, de 2-3 pagini, in care sa prezentati tipurile de comic din comedia studiata

Realizeaza un eseu structurat, de 2-3 pagini, in care sa prezentati tipurile de comic din comedia studiata. in redactarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

conceptele operationale: comic, comedie;

prezentarea tipurilor de comic;

exemplificari;

folosirea citatelor sugestive;

relevarea originalitatii autorului in realizarea comicului.

Comedia este o specie a genului dramatic cu actiune si deznodamant vesele. Acest gen de reprezentare dramatica este foarte veche (dateaza din antichitate) si foarte raspandita atat in literatura culta, cat si in cea populara.

Caragiale a mai elaborat si alte comedii, O noapte furtunoasa, D-ale carnavalului, Conu Leonida fata cu reactiunea, in care sunt surprinse aspecte din viata sociala, politica si familiala a vremii. Prin comedie autorul ironizeaza, satirizeaza, persifleaza elemente negative, moravuri, defecte, trasaturi de caracter, actiuni care sunt contrare comportamentului moral si normal al omului.

Piesa O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri, inspirata din atmosfera alegerilor de deputati, cand sunt etalate forte si interese de partid, orgolii, scopuri meschine.

Comediile lui Caragiale demonstreaza ca autorul este un mare artist comic, dar si un observator remarcabil al societatii, ceea ce l-a ajutat in crearea unor tipologii care au valabilitate in orice timp si in oricare societate.

Comicul este o categorie estetica bazata pe o serie de opozitii: aparenta-esenta, frumos-urat, din care poate rezulta atitudinea critica, ironica a autorului; comicul din aceasta piesa deriva din mai multe surse si cunoaste forme variate: de situatie, de intentie, de caracter, de limbaj, de nume.

Comicul de situatie rezulta din actiunile unor personaje, din aparitiile surpriza ale unor eroi, din confuzii sau din substituirea (quiproquoul) unui personaj cu altul. in opera lui Caragiale aproape fiecare scena este comica, data fiind multitudinea de aspecte reprezentate pe scena, precum si gama larga a intentionalitatii autorului.

Comice sunt secventele in care se pierde si se gaseste succesiv scrisoarea "de amor' a lui Tipatescu adresata Zoei Trahanache. Aceasta epistola este, mai intai la Cetateanul turmentat, apoi este furata de Catavencu, acesta o pierde, o gaseste din nou Cetateanul turmentat care o inmaneaza Zoei, adica " andrisantului cunoscut', fapt ce starneste receptorului rasul, starea de voie buna.

Aparitiile Cetateanului turmentat care sughite, se clatina, este confuz, intra in dialog aberant pentru ca este debusolat de alegeri, creeaza situatii comice.

Numirea "de la centru' a lui Agamita Dandanache complica actiunea, tensioneaza, dar si da un contur comic situatiei. Acesta este senil, il confunda pe Trahanache cu Tipatescu, apare in piesa ca o "dandana', este ridicol, starnind rasul.

Adunarile electorale sunt comice, perntru ca se evidentiaza ceea ce dorea Caragiale: "discrepanta dintre aparenta si esenta'.

in ceea ce priveste comicul de intentie se poate arata ca autorul vrea sa-si faca eroii ridicoli, ii pune in situatii care sa le demonstreze trasaturile de caracter, ii ironizeaza, ii satirizeaza cu scopul de a releva aspectele negative din societate.

Comicul de caracter rezulta din modul cum isi prezinta fiecare personaj felul sau de a fi. Caragiale a creat tipologii care inseamna caractere ce reprezinta categorii sociale. Personajele care evolueaza in piesa au o trasatura comuna: ele vor sa para altfel decat sunt in realitate. Catavencu vrea sa fie un patriot, plange cand pronunta cuvantul "tara' sau "Romania', dar este un santajist, un om care vrea sa fie deputat pentru a-si indeplini interese meschine.

Zaharia Trahanache se doreste un "venerabil' respectat, dar este un sot incornorat, un naiv viclean, un remolit care reproduce mecanic sintagme receptate de la fiul sau sau de la altii.

Agamita Dandanache se dovedeste a fi un santajist perpetuu, el nu vrea sa inapoieze scrisoarea " becherului', pentru ca s-ar putea sa mai aiba nevoie pentru alta functie politica.

Farfuridi este tipul "prostului fudul', incoerent, lipsit de cultura, iar Pristanda este omul slugarnic, gata oricand sa faca pe placul celui puternic, influent, bogat.

Cel mai bine reprezentat este comicul de limbaj, vorbirea fiind o modalitate esentiala de caracterizare a personajelor.

Caragiale ironizeaza, persifleaza in primul rand lipsa de cultura, prostia, dorinta unor politicieni de a epata. La nivelul limbajului se poate observa tot ceea ce reprezinta un personaj. Vorbirea eroilor evidentiaza cel mai bine contrastul intre ceea ce vor sa fie si ceea ce sunt ei in realitate. Toti vor sa para culti, emancipati, patrioti, devotati unei cauze sau partidului din care fac parte, insa, in realitate, totul este golit de sens, totul este o mascarada in spatele careia se ascund cele mai urate interese.

Dramaturgul, atent la modul de a vorbi al oamenilor, si-a creat cateva tipologii: prostul, santajistul, slugarnicul, senilul, falsul patriot etc. Personajele ajung sa se prezinte singure, se autocaracterizeaza prin propriile lor replici, prin discursuri, prin ticuri verbale.

Comicul de limbaj este savuros (susceptibil de receptori cu o anumita cultura) pentru ca se au in vedere, in primul rand, greselile de vocabular, depistabile in pronuntarea gresita a unor termeni: "famelie', renumerafie' (Pristanda), sau utilizarea improprie a unor cuvinte: "capitalisti', "faliti' (Catavencu).

Comicul rezulta, in special, din ruperea logicii expunerii in care Catavencu exceleaza: "Industria romana e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire. Satietatea noastra dar, noi, ce aclamam? Noi aclamam munca, travaliul, care nu se face de loc in tara noastra!'; " Dupa lupte seculare, care au durat apropae treizeci de ani, iata visul nostru implinit!'.

Incoerenta, anacolutul sunt prezente si in expunerile lui Farfuridi si chiar in replicile lui Agamita Dandanache.

Pline de umor sunt si ticurile verbale ale personajelor, singurul care nu are in vorbire asemenea elemente este Stefan Tipatescu. Politaiul orasului, Ghita Pristanda, are ca tic verbal cu vantul "curat' care reflecta slugarnicia si versalitatea acestui om. El ajunge sa emita sintagmaoximoronica: "Curat murdar'.

Zaharia Trahanache repeta la infinit: "Ai putintica rabdare', expresie a tendintei sale de a tergiversa lucrurile, fapt specific varstei sale inaintate, a ramolismentului.

Agamita Dandanache, sasait si senil, repeta cuvintele: "neicusorule', "puicusorule', familiarisme aplicate oricand si oricui, dovezi ale inculturii si incompatibilitatii sale cu activitatea politica.

Cetateanul turmentat, alegatorul onest, omul corect, permanent in stare de ebrietate, simbolizeaza dezorientarea masei de oameni care se prezentau la vot si care alegeau, in totala necunostinta de cauza. Este urmarit de intrebarea "Eu cu cine votez? ' si de expresia "Nu ma-mpinge c-ametesc'.

Comicul rezulta si din numele personajelor, prin intermediul carora autorul le caracterizeaza. Tipatescu provine de la cuvantul " tip ', el fiind un curtezan, un Don Juan, cuceritor, frumos si tanar, amantul Zoei Trahanache.

Agamita Dandanache are un prenume care este diminutivul numelui marelui erou legendar Agamemnon. Diminutivarea reprezinta lipsa de eroism, de demnitate a personajului care este un santajist notoriu. Caragiale

il caracteriza: " Mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu '. Numele provine de la regionalismul "dandana' care sugereaza faptul ca apare in piesa numai pentru a complica si tensiona actiunea.

Nae Catavencu are un prenume care il plaseaza in randul insignifiantilor, numele provine de la regionalismul "cata', un instrument metalic cu care ciobanii prind oile si le dirijeaza in staul. Acest lucru sugereaza tendinta de parvenire a personajului. "Cata' este si un termen care desemneaza o persoana care vorbeste mult si fara sens. Numele lui Catavencu poate proveni si de la substantivul "cataveica', o haina din blana de vulpe, acest animal este simbolul consacrat al sireteniei, vicleniei, ipocriziei.

Pristanda are un nume care sugereaza slugarnicia, iar Farfuridi si Branzovenescu, prin aluziile culinare, reprezinta prostia. Zaharia Trahanache are un prenume care ar putea sugera zaharisirea, ramolismentul, iar numele provine de la "trahanaua' care inseamna o coca moale, usor de modelat. Verbul "a trahana' este sinonim cu a amana, a tergiversa, care reprezinta tendinta personajului de a lua hotarari mai incet, mai tarziu. El este batran, are o sotie tanara, este presedinte al mai multor "comitii si comite' pe care nu le mai tine minte si nu poate sa ia rapid o hotarare sau sa raspunda spontan. Este un "naiv siret', stie de relatia Zoei cu Tipatescu, dar acest lucru nu-l deranjeaza pentru ca are nevoie de prietenia prefectului.

Singurul fara nume propriu este Cetateanul turmentat care reprezinta masa de alegatori etem manipulati, mintiti, desconsiderati de cei care isi impart functiile politice.