Ciocoii vechi si noi - caracterizarea lui Dinu Paturica

Ciocoii vechi si noi - caracterizarea lui Dinu Paturica

Figura lui Dinu Paturica e menita a intruchipa in concretul textului ciocoimea, acea patura sociala fata de care autorul isi manifesta o nedisimulata antipatie. "Straluciti luceferi ai vicielor", ciocoii sunt "putrajunea si mucegaiul ce sapa din temelii si rastoarna imparatiile si domniile".

O fiziologie concentrata a tipului social dupa care este modelat diabolical Paturica intalnim in prolog: "Ciocoiul este totdeauna si in orice tara un om venal, ipocrit, las, orgolios, lacom, brutal pana la barbarie si dotat de o ambitiune nemarginita, care eclata ca o bomba pe data ce si-a atins tinta aspiratiunilor sale". Toata aceasta caracterizare se potriveste perfect cu persoana lui Dinu Paturica, intrucat el este un ambitios viclean, brutal si grosolan in actiunile sale, obsedat de ascensiunea sociala in slujba careia pune o imaginatie diabolica. Dar si o ipocrizie si inteligenta pe masura. Portretul personajului central este realizat prin caracterizare directa, la nivelul fizionomiei si al vestimentatiei.

Din fizionomie, naratorul comenteaza acele elemente, care indica viclenia, ambitia si prefacatoria lui Dinu: "ochi negri plini de viclenie.fata oachesa.nas cu varful cam ridicat in sus ce indica ambitiunea si mandria grosolana". Vestimentatia cu particularitati orientale denota saracia maxima a personajului, imbracat mai mult in zdrente si petice, cu lucruri vechi si decolorate.

Primit in casa postelnicului in funtia de ciubucciu, ambitiosul fiu de fost "opincar" adopta masca supuseniei si a umilintei, simuland atat de bine devotamentul, incat in scurta vreme Tuzluc ii acorda toata increderea, destinandu-l supravegherii "amantei" sale, Chera Duduca. Si daca, o data cu admiterea sa in slujba fanariotului, Paturica se simte "proprietar pe prima litera a alfabetului fortunei", din momentul in care frumoasa si depravata Duduca ii devine amanta si complice el este sigur ca"a invatat pe dinafara alfabetului norocului". Initierea in viata mediului social fata de care Paturica nu este deocamdata decat un umil, dar tenace aspirant este dublata de educatie, de invatarea limbii grecesti si asimilarea unor modele livresti, instructive si formative pentru parcurgerea drumului spre marire. Dand dovada de o silinta extraordinara in cititul cartilor, el isi canalizeaza fara ezitare interesul spre acele texte care sa-I subtieze mintea, care-l pot ajuta "spre a deveni perfect in arta ipocriziei si a perfidiei". Maestru al disimularii, paturica isi ascunde cu o extraordinara stapanire de sine adevaratele intentii, facandu-se iubit si pretuit de naivul si credulul sau stapan care il promoveaza vataf de curte, in locul lui Gheorghe, vinovat de prea mult devotement si cinste. Impreuna cu Chera Duduca si Kir Costea Chiorul, il ruineaza pe postelnicul Andronache Tuzluc, mosiile sale trecand, rand pe rand, in proprietatea noului sau vataf. Compasiunea, mustrarea de constiinta si mila sunt sentimente necunoscute ciocoiului. Cinstea, o stare morala inexistenta. Caracterul lui Paturica exclude afirmarea oricaror simtaminte positive. Casatoria sa cu Chera Duduca nu e urmarea dragostei, ci a calculului economic. Intrat in gratiile domnitorului, el primeste slujbe importante, care ii permit sa acumuleze o avere imensa, printr-un jaf sistematic, exercitat asupra taranilor.

Ciocoiul isi asociaza un veritabil calau, un individ sinistru numit Neagu-Rupe-Piele, acesta tortureaza oamenii si datornicii prin metode de o cruzime dementa, pentru a-I face sa achite birurile. Rolul lui Dinu Paturica in evenimentele legate de revolutia lui Tudor Vladimirescu este obscure, dar se sugereaza ca Dinu l-ar fi tradat pe Tudor, facilitand grecilor uciderea acestuia. Cariera personajului se incheie printr-o cadere spectaculoasa, in spirit romantic. Primul domnitor roman de dupa epoca fanariota permite venirea la curte a taranilor, care reclamau nedreptatile fostilor arendasi. Impresionat, domnitorul Ghica ordona imediat arestarea ispravnicului, care va fi trimis in ocnele de sare de la Telega, iar averea lui confiscate va fi redistribuita taranilor. Romanul are un sfarsit moralizator, dovedind ca lumea aceasta are un sigur principiu: 'dupa fapta si rasplata'. Dinu moare odata cu Andronache, iar cortegiile lor funerare se intalnesc pe drum, in momentul promovarii crediniosului Gheorghe, si amandoua trec prin fata pravaliei lui Chir Costea Chiorul care este pedepsit, fiind tintuit cu urechea de stalp. Demonic si negative prin definitie, Dinu Paturica este un personaj a carui iesire din scena se face in buna traditie a scrierilor cu teza subterana si caracter moralizator explicit.