SCRIE UN ESEU DE 2 - 3 PAGINI, DESPRE IDEOLOGIA PROMOVATA DE DACIA LITERARA, ASA CUM SE REFLECTA ACEASTA INTR-O OPERA LITERARA STUDIATA

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre ideologia promovata de Dacia literara, asa cum se reflecta aceasta intr-o opera literara studiata. In elaborarea eseului, vei avea in vedere:

- descrierea contextului istoric in care a aparut revista Dacia literara;

- prezentarea a patru trasaturi ale ideologiei literare promovate in studiul Introductie;

- stabilirea unei relatii intre ideile identificate in programul revistei si o opera literara studiata ( text narativ sau text poetic );

- exprimarea unei opinii argumentate despre importanta ideologiei promovate de revista Dacia literara pentru literatura romana a secolului al XIX-lea.

Secolul al XIX-lea se defineste in Europa ca "Secol al natiunilor", datorita procesului de formare a statelor nationale. Natiunile moderne sunt o constructie ideologica si culturala care implica diferite componente materiale si simbolice: o limba acceptata, cunoscuta si vorbita de toti, o istorie legitimata de continuitatea cu inaintasii, eroi exemplari pentru calitatile unei natiuni, folclor intrat din circulatia orala in cea scrisa, peisaje definitorii pentru natura tinuturilor, elemente pitoresti etc. Pasoptismul romanesc, avand ca nucleu revolutia de la 1848, implica o perioada mai indelungata de pregatiri si una de consecinte,    delimitata intre 1830 si 1860. Ca miscare politica si culturala, pasoptismul are un rol decisiv in procesul de modernizare a societatii romane. Pasoptistii din tarile romane aveau origini sociale, formare si studii diferite, insa ii unea constiinta misiunii lor istorice. Prima generatie are meritul de a crea climatul cultural, publicand primele ziare in limba romana, cu suplimente culturale. Primele publicatii in limba romana - Curierul romanesci ( condus de Ion Heliade Radulescu ), Albina romaneasca ( editat de Gheorghe Asachi ), Gazeta de Transilvania ( editata de George Baritiu ) - au o dubla functie: educativa, prin completarea instructiei oferite de un invatamant in faza inceputurilor; culturala, prin promovarea literaturii, fie traduceri, fie creatii originale. Miza pe termen lung este formarea unei literaturi si a unei limbi comune pentru toti romanii. A doua generatie se compune din personalitati provenite din familii boieresti sau burgheze, cu studii in Franta, unde dobandesc idei noi, progresiste, pe care le aplica in diverse domenii, dupa intoarcerea in tara.

Pasoptismul nu a fost un curent literar in sens strict estetic, ci unul cultural-literar, exprimand o aspiratie colectiva spre creatie si cultura, grefata pe un program ce urmarea dezvoltarea nationala. Pasoptismul literar coincide cu inceputul romantismului romanesc.

Programul pasoptismului este cuprins in articolul Introductie, aparut in revista Dacia literara, condusa de Mihail Kogalniceanu, in 1840, la Iasi. Programul nu a functionat ca instrument al unei anumite autoritati, ci ca un mod de a gandi al tuturor pasoptistilor care credeau in aceleasi idei: realizarea unei literaturi originale, pentru ca "traductiile nu fac o literatura si sunt o manie ucigatoare a gustului original, insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi" si pentru ca "dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa care omoara in noi duhul national"; pentru implinirea acestui deziderat, Mihail Kogalniceanu recomanda scriitorilor sa se inspire din realitatile nationale: "Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii" ( altfel spus, temele de inspiratie recomandate sunt istoria, folclorul si frumusetile patriei ); critica va fi obiectiva, nu partinitoare: "Vom critica cartea, iar nu persoana"; telul suprem proclamat este acela ca toti romanii trebuie "sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti".

Literatura romantica pasoptista va avea trasaturi specifice, care, particularizand-o in Europa, ii vor asigura originalitatea. Acestea vor fi exemplificate prin operele scriitorilor acestei perioade.

Interesul pentru istorie este deosebit in epoca, trecutul fascinandu-i pe scriitori; in acest sens, pot fi amintiti Dimitrie Bolintineanu, cu Legendele istorice, Grigore Alexandrescu ( Anul 1840, Mormintele. La Dragasani ), Vasile Alecsandri ( Dumbrava Rosie, Dan, capitan de plai ). Istoria este vazuta in legatura cu motivul ruinelor, al mormintelor, al noptii, integrate in specificul romanesc.

Costache Negruzzi publica nuvela Alexandru Lapusneanul in 1840, in primul numar al revistei Dacia literara, inaugurand seria operelor de inspiratie istorica in literatura romana. Sub influenta programului romantismului romanesc, sintetizat in articolul Introductie, al lui Mihail Kogalniceanu, C. Negruzzi valorifica informatiile cuprinse in cronicile moldovene intr-o creatie clasica prin sobrietatea constructiei, pregnanta caracterelor si vigoarea conflictelor.

Autorul a indicat ca sursa a scrierii sale cronica lui Miron Costin. In realitate, Grigore Ureche a consemnat, in Letopisetul Tarii Moldovei, fapte din cele doua domnii ale lui Alexandru Lapusneanu (1552-1561, 1564-1568). De la Grigore Ureche sunt preluate informatiile despre a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu: intrarea domnitorului in tara, cu ajutor turcesc; respingerea lui de catre solia marilor boieri; politica externa si interna (distrugerea cetatilor ceruta de turci, intelegerea cu craiul polonez, fuga boierilor in Polonia); moartea domnitorului, suspectata ca ucidere prin inselatorie. Fidelitatea fata de cronica in ceea ce priveste evenimentele majore este necesara pentru obtinerea veridicitatii atmosferei. In privinta celorlalte personaje, C. Negruzzi a ignorat consemnarile cronicii. Astfel, in realitate, domnitorul Tomsa fuge in Polonia, la Liov, insotit de Motoc vornicul, Veverita postelnicul si Spancioc spatarul. Aici sunt decapitati, din ordinul "craiului" lesilor, in urma interventiei lui Lapusneanu prin intermediul turcilor. Sfarsitul atribuit in nuvela lui Motoc este, de fapt, acela al boierului moldovean Batiste Veveli, ucis de o multime de tarani, din cauza lasitatii domnitorului Alexandru Ilias, care il indeparteaza de langa el (evenimentul este descris in cronica lui Miron Costin). Modificarile aduse modelului cronicaresc sunt explicabile prin finalitatea urmarita: cronicarii urmaresc consemnarea faptelor si evenimentelor istorice cat mai fidel; C. Negruzzi este creator de literatura, iar aceasta presupune metamorfozarea personalitatilor reale, atestate de cronica, in personaje literare, in conformitate cu obiectivele programului Daciei literare ( creare unei literaturi originale ). In nuvela, exista scene si episoade care apartin in totalitate fictiunii ( uciderea lui Lapusneanu prin interventia Ruxandei, a lui Spancioc si Stroici, invitatia la ospat printr-o "desantata cuvantare", amenintarea cu moartea adresata tuturor celor prezenti in scena calugaririi, decapitarea boierilor ucisi si asezarea capetelor intr-o piramida, in conformitate cu rangul detinut etc.).

Ca structura compozitionala, nuvela este alcatuita din patru parti, fiecare precedata de cate un moto semnificativ. Fiecare parte este structurata printr-o inlantuire de episoade, care urmaresc un conflict concentrat in jurul personajului principal. Toate evenimentele care alcatuiesc subiectul operei urmaresc crearea unei atmosfere de epoca. Expozitiunea prezinta reintoarcerea lui Lapusneanu in Moldova, cu ajutor strain. Intors in Moldova cu ajutor strain, Alexandru Lapusneanu este intampinat la hotar de patru boieri - Spancioc, Stroici, Veverita si Motoc - , care il informeaza ca "norodul" nu il vrea si ii cer sa se intoarca de unde a venit. Afirmandu-si hotararea de a-si recapata tronul, Lapusneanu da dovada de fermitate si de tarie de caracter. Un fragment al acestei replici devine motoul primei parti a nuvelei: " Daca voi nu ma vreti, eu va vreu.".

Personajele sunt particularizate prin atitudini, gesturi, limbaj. Daca in cronica relatarea si prezentarea sunt facute in stil indirect, in nuvela stilul direct contribuie decisiv la fixarea caracterelor. Chiar daca naratorul obiectiv si omniscient prezinta scena dintr-o perspectiva supraordonata, interventiile directe ale personajelor sunt cele care contribuie la fixarea scenei in memoria cititorului.

Intalnirea lui Lapusneanu cu boierii constituie, de fapt, intriga nuvelei. Intors la domnie, Lapusneanu ia masuri energice impotriva boierilor care l-au tradat: pune sa fie arse cetatile, ca sa elimine posibilitatea de a complota, taie capete, pe care le atarna in fata palatului ca exemplu , confisca averile. Setea de razbunare il domina, iar varsarea de sange ii mangaie orgoliul ranit. Una dintre jupanesele boierilor ucisi o asteapta pe doamna Ruxanda in fata palatului si o roaga sa intervina pe langa domnitor pentru a inceta cu omorurile, amenintand-o ca va fi responsabila in fata lui Dumnezeu pentru crimele sotului ei :"Ai sa dai sama, doamna!"

Interventia domnitei, personaj prezentat in antiteza cu domnitorul, procedeul romantic avand rolul de a sublinia caracterul tiranic al lui Lapusneanu, este timida si determina o reactie violenta a sotului. Domnitorul ii promite un "leac de frica". Sarbatoarea Sf. Ioan este prilejul folosit de voievod pentru a-i invita pe boierii adunati la biserica la un ospat de reconciliere. Imbracat in tinuta de gala, voievodul tine o cuvantare impresionanta, dar cu totul nesincera. La palat, cei 47 de boieri sunt masacrati de slujitorii pregatiti pentru acest eveniment. Motoc asista, obligat de domnitor, la scena masacrului, fara a sti care ii este soarta. Cativa fugari dau de stire in afara zidurilor palatului despre macel, ceea ce contribuie la adunarea unei multimi dezlantuite in fata portilor ferecate. Naratiunea atinge punctul culminant in acest moment, strigatul multimii devenind motoul partii a treia a nuvelei. Motoc este sacrificat, domnitorul indeplinindu-si promisiunea initiala. Bun cunoscator al reactiilor umane, Lapusnenu il sacrifica pe Motoc pentru a potoli furia "norodului" adunat in fata palatului. "Leacul de frica" ii este administrat doamnei Ruxanda fara menajamente: Lapusneanu insusi construieste piramida celor 47 de capete. Masacrul boierilor este urmat de alte pedepse, dar promisiunea facuta doamnei Ruxanda este respectata: celor ramasi in viata nu li se mai taie capetele.

Lapusneanu se retrage in cetatea Hotin, pentru a fi mai aproape de hotare, nelinistit de fuga lui Spancioc si Stroici, care au reusit sa scape de urmarirea oamenilor domniei. Imbolnavindu-se de friguri, el cere sa fie calugarit, dar, cand isi revine din lesin, ii ameninta cu moartea pe toti cei prezenti, printre care se afla chiar fiul sau. Spancioc si Stroici se intorc in Moldova, si ii propun doamnei Ruxanda sa-l otraveasca pe domnitor pentru a-si salva viata. Doamna ezita si cere sfatul mitropolitului Teofan. Interventia acestui personaj episodic este hotaratoare pentru fixarea destinului domnitorului. Ipocrit si disimulat, mitropolitul o sfatuieste indirect pe doamna Ruxanda sa-si ucida sotul, lasandu-i impresia ca a absolvit-o de vina.

Ultima amenintare a domnitorului - "De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu" - ramane fara finalizare, ilustrand furia neputincioasa a unui personaj care a dominat totul. Deznodamantul actiunii nu coincide cu finalul operei. Acesta concentreaza artificial intregul si ii apartine naratorului omniscient, care face legatura dintre timpul cronicii si timpul cititorului (timpul diegezei si timpul relatarii ): " Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldovei. La manastirea Slatina, zidita de el, unde e ingropat, se vede si astazi portretul lui si al familiei sale".

Perspectiva asupra evenimentelor relatate este aceea a naratorului obiectiv si omniscient. Culoarea de epoca se obtine prin reconstituirea fidela a obiceiurilor, a vestimentatiei si a relatiilor dintre personaje. Verosimilitatea relatarii este sustinuta de imbinarea dintre elementul real, preluat din cronica si elementul fictiv, rod al imaginatiei scriitorului care nu este cronicar, ci creator de literatura. Cronologia este liniara, succesiunea faptelor este previzibila, intrucat intre evenimente se stabilesc relatii de cauzalitate si consecutivitate.

Toate firele narative sunt sustinute de evolutia personajului principal, al carui caracter se construieste pe parcursul actiunii. Limbajul, atitudinile care ii sunt atribuite il particularizeaza ca personaj literar, realizand trecerea de la cronica la literatura, prin fictiune.

Nuvela lui Costache Negruzzi ilustreaza ideile despre literatura promovate de Mihail Kogalniceanu si include elemente specifice romantismului, recreand, din perspectiva literara, imaginea unei epoci istorice, pentru a demonstra ca "istoria noastra" poate furniza "sujeturi de scris". Se poate afirma, asadar, ca romantismul patruzecioptist este punctul de plecare al literaturii romane moderne; nuvela lui Costache Negruzzi este un prim pas facut in aceasta directie.