"MOROMETII" - MARIN PREDA

"MOROMETII" - MARIN PREDA

Marin Preda s-a nascut in 1922 la Silistea Guesti, in judetul Teleorman, intr-o familie de tarani. A debutat un volum de nuvele intitulat "Intalnirea din pamanturi" in 1948, dar a devenit un scriitor renumit datorita romanelor sale: "Morometii" - primul volum aparut in 1955 si al doilea in 1967, "Intrusul", "Marele singuratic", "Delirul", "Cel mai iubit dintre pamanteni", precum si romanul autobiografic, "Viata ca o prada".

Opera lui Preda imbina prezentarea obiectiva a realitatii cu sondajul analititc. Romanele sale folosesc o tehnica a introspectiei, precum si o tehnica a pluralitatili unghiurilor de vedere.

Romanul "Morometii" ofera imaginea artistica a satului romanesc dintr-o anumita perioada si zona geografica, ceea ce-i confera un aspect de originalitate in cadul problematicii rurale din literatura noastra.

Compozitia romanului este simetrica, el debutand cu o idee originala: "se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii" si se incheie cu constatarea: "timpul nu mai avea rabdare". Timpul si spatiul epic sunt sugerate in mod realist inca din prima fraza a romanului: "in Campia Dunarii cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii si viata se scurgea fara conflicte mari!"

Romanul descrie viata unei familii de arani de la campie, familia Moromete. Elementele monografice apar descrise prin viziunea lui Ilie Moromete, personajul principal, care contempla viata, lumea si relatiile cu semenii sai.

Romanul nu are o actiune liniara, fiind alcatuit din mai multe scene de viata ce pot fi desprinse fiecare de restul continutului datorita faptului ca au compozitie de sine statatoare. Totusi, nu se poate spune ca nu ar fi o opera unitara. Unitatea romanului este data de personajul principal, Ilie Moromete, toate actiunile romanului fiind descrise prin prisma intelegerii sale.

Ca o caracteristica fundamentala a romanului este si comprimarea actiunilor, majoritatea evenimentelor descrise desfasurandu-se in intervalul de timp de sambata pana duminica seara. Scena cinei, care se repeta de-a lungul romanului, este poate cea mai semnificativa. Locurile personajelor la masa semnifica de fapt intreaga ierarhie a familiei: "copiii se asezasera cu vremea unul langa altul dupa fire si neam", cei trei frati mai mari Nila, Achim si Paraschiv stateau pe partea din afara tindei ca si cand ar fi fost gata sa plece oricand, apoi fetele (Tita si Ilinca) si cu Niculae, mezinul familiei, stateau de cealalata parte a mesei alaturi de mama lor, Catrina Moromete, al carei loc era bine stabilit langa vatra. Ilie Moromete isi avea locul pe pragul din interior, deasupra tuturor, dominandu-i pe toti cu privirea. Acest loc semnifica autoritatea stapanului casei, statornicia familiei si a vietii.

O alta scena simbolica a romanului este scena taierii salcamului, care sugereaza destramarea familiei. Salcamul reprezinta mandria Morometilor, dar si a intregului sat. Prin taierea lui, intregul echilibru este zguduit, iar vaietul prelung ce se aude in urma caderii semnifica golul ramas in sufletul familiei si presimtirea destramarii ei ulterioare.

"Salcamul se clatina, se impotrivi, balabanindu-se cateva clipe, ca si cand n-ar fi vrut sa paraseasca cerul, apoi deodata porni spre pamant, staruind linistea diminetii ca o vijelie, se prabusi si imbratisa gradina cu un zgomot asurzitor". Bocetul ce se aude din cimitir in timpul cat Moromete si Nila taie salcamul este un fel de preludiu al intamplarilor ce-l vor coplesi pe Moromete: fuga baietilor mari cu oile, caii si banii, "fonciirea" si datoria la banca. Bocetul este un element de folclor ce face parte din monografia satului romanesc si este singurul element de acst fel prezent la Marin Preda care, spre deosebire de Sadoveanu sau Rebreanu, nu pune accent in opera sa pe descrierea evenimentelor majore ale vietii omenesti - nasterea, nunta si moartea. Cu toate acestea, Marin Preda realizeaza o descriere amanuntita a acestui obicei popular.

O alta scena importanta este cea a adunarilor de duminica dimineata de la fieraria lui Ilie Iocan. Aceste adunari constituie scene largi, deschise, in care taranii simt cu adevarat libertatea gandului. Placerea acestor intruniri consta in discutiile politice de pe marginea articolelor din ziarele pe care Moromete le citea tuturor.

"Adunarile cele mai zgomotoase aveau loc pe Poiana Fierariei, mai ales duminica dimineata, dar daca de la ele lipsea Moromete si Cocosla, acestea nu erau prea reusite." Pentru aceste adunari si, in special pentru ziua de duminica, taraniise imbacau de sarbatoare, fiecare cu ce avea mai bun. Unii dintre ei, care nu aveau posibilitati, isi periau simplu palaria proaspat cu apa, dar semnul de sarbatoare pe care-l puteau citi pe fetele tuturor era faptul ca toti erau proaspat rasi.

Paralel cu viata familiei Moromete, este prezentata si viata altor familii din sat, ca de exemplu fam. Botoghina, care are un destin tragic: tatal este grav bolnav si din aceasta cauza este nevoit sa vanda cate o bucata din pamant pentru a-si putea plati medicamentele si spitalizarea. Cei 2 copii ai sai, Irina si Vatica sunt astfel nevoiti sa iasa la seceris in locul tatalui lor, desi Irina nu avea decat 10 ani, iar Vatica 13 ani.

Un alt element al monografiei, specific satului de campie, este descrierea danului popular "calusarii", un dans deosebit atat prin hainele purtate de dansatori, cat si prin scenele de dans propriu-zis care-l compun. Jocul era condus de un personaj ce se intitula "mut" care avea, de fapt, rolul unui regizor. Un astfel de personaj era cel mai greu de gasit pentru ca doar putini puteau sa tina minte ordinea figurilor, calusarii fiind unul dintre cele mai complicate, dar si lungi dansuri romanesti. In acel an calusul s-a dansat intreg in ograda lui Tudor Balosu. Aceasta insemna o mare cinste pentru el, deoarece erau foarte putini cei care-si permiteau sa plateasca jucatorii pentru tot dansul si sa aiba o ograda atat de mare incat sa poata fi dansat calusul in voie. Acest lucru dovedeste faptul ca Tudor Balosu era foarte bogat, dar in acelasi timp se dovedeste a fi si increzut, deoarece ii facea placere orice prilej de a se putea fali in fata oricarui fapt. Totusi Balosu da dovada ca este un zgarcit fara pereche, facandu-se de rusinea intregului sat atunci cand refuza sa-i dea unicei sale fiice, Polina, pamant de zestre doar pentru motivul ca aceasta nu se maritase cu cine a vrut el.

Daca in romanul "Ion" al lui Rebreanu taranul se confrunta cu lipsa pamantului si lupta pentru a-l obtine, in "Morometii" taranul are pamant, dar lupta pentru a-l putea pastra. Faptul ca are pamant genereaza un alt tip de taran cu alte preocupari date de libertatea pe care o are, cu indeletniciri mai apropiate de intelectualitate; un taran ce poate sta linistit de vorba cu prietenii, care este capabil sa filozofeze (ba chiar are o filosofie proprie despre prostia omeneasca), un taran care stie si caruia chiar "ii face placere sa citesca ziarele si nu in ultimul rand, este preocupat de politica.

Romanul "Morometii" nu este doar un roman de creatie, ci si de analiza psihologica, trasatura evidentiata in caracterizarea personajului principal. Ilie Moromete este un personaj tipic, tipul taranului cu carte care stie sa citeasca, poate face filozofie si care este foarte sociabil, una dintre marile sale placeri ale vietii fiind vorbitul cu oamenii si-n special cu prietenii sai, Nae si Cocosila.

Moromete pare fi un personaj neinteles. El este condamnat de familie si mai ales de fiii cei mari si este chiar _____________ de tot satul ca nu se poate descurca desi are pamant si ca nu stia sa faca comert. In realitate, insa, Moromete stia foarte bine sa faca acest lucru, dar nu avea disponibilitatea sufleteasca de a-si incalca propriile principii pentru a proceda asemeni lui Tudor Balosu si a se putea astfel imbogati si el. In realitare el nu se poate descurca din cauza principiilor sale de viata sanatoase peste care nu poate trece, dand astfel dovada de tarie de carcter.

Moromete este un om plin de griji: se gandeste la cele 2 fete, Tita si Ilinca, carora trebuie sa le dea pamant de zestre ca sa le poata marita in randul lumii; se gandeste si la cei 3 baieti mai mari, Paraschiv, Achim si Nila, care munceau din greu la camp dar tot zdrentarosi imblau si se gandea si la Niculaie, mezinul, care dorea cu orice pret sa mearga in continuare la scoala. De asemenea, mai avea pe cap grija platii fonciiri si a datoriei la banca. Desi este in aparenta un om linistit si calm, Moromete este in permanenta preocupat si apasat de ganduri. Se gandeste tot timpul cum sA-si imparta banii ca sa-si poata plati datoriile, sa-i poata multumi pe toti si nici sa nu fie nevoit sa vanda vreo bucata de pamant.

Trasatura principala care-l carcterizeaza pe Moromete este disimularea. Aceasta este evidenta in discutia pe care o are cu Balosu in scena cand refuza initial sa taie salcamul. La intrebarea lui Balosu cat cere pe salcam, Moromete spune ca va ploua, ceea ce-l enerveaza la culme pe Balosu care nu se poate ridica niciodata la nivelul inteligentei lui Moromete si faptul ca este pus in situatia cand se simte inferior acestuia in ciuda averii sale, il il enerveaza la culme. Totusi, raspunsul lui Moromete se dovedeste a fi logic pentru ca dac4 va ploua, graul se va face din belsug, astfel ca va putea vinde suficient de mult din el, va avea destui bani si nu va mai fi nevoit sa taie salcamul. De asemenea, scena cu perceptorii reliefeaza inca o data talentul lui Moromete de disimulator. El se face ca nu-i vede, o striga apoi pe Catrina, desi stia foarte bine ca aceasat nu este acasa si-n cele din urma le va spune simplu: "N-am". De fapt, din punctul sau de vedere, ___________ lui Moromete ii fac placere ______________ cu perceptorii, repcum si faptul ca trage mereu de timp pentru a-si amana platirea taxelor. La inceput chiar ii face placere acest joc, considerand o victorie personala fiecare amanare obtinuta. Cu timpul insa realizeaza cu amaraciune ca jocul initial devine din ce in ce mai mult realitate si-ncepe sa fie constient de gravitatea situatiei.

Momentul culminant al framantarilor sale il reprezinta fuga baietilor cei mari de acasa cu banii, caii si oile pusa la cale de sora lui Moromete, Maria. Acesta este momentul in care Moromete face o criz4 de constiinta, se duce pe camp, se aseaza pe o piatra de hotar si ramanand singur, se gandeste si analizeaza totul inca o data: "Moroemte se aseza pe piatra alba luandu-si capul in maini, era cu desavarsire singur fugise de singuratatea de acasa si din sat tocmai pentru a gasi aici o liniste si o singuratate desavarsita". In cele din urma, concluzia la care ajunge este ca lumea in care este nevoit sa traiasca este principala vinovata pentru tot ce i se intamplase si hotaraste ca el nu-si poate schimba principiile de viata.

Stilul folosit de Marin Preda in acest roman este unul simplu, fara prea multe podoabe artistice si cu putine descrieri artistice de natura. Romanul da totusi dovada de oralitate prin folosirea din abundenta a dialogului, a expresiilor populare si a unui limbaj autentic specific zonei pe care o descrie. Arta lui Preda consta insa in crearea unor scene autentice de viata ce alcatuiesc un tablou complex care are-n mijloc personalitatea puternica a eroului principal, Ilie Moromete, figura tipica a taranului roman din Campia Dunarii in perioada interbelica.