CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre conflictul / conflictele dintr-un roman psihologic studiat, apartinand perioadei interbelice, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmatie critica: "Intr-o masura oarecare, analiza psihologica se afla indaratul tuturor creatiilor epice. Odata insa cu maturizarea literaturii noastre, sunt scriitori ce au adancit analiza pana la reconstituirea intregii plase de actiuni si reactiuni sufletesti din dosul faptelor." ( E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane )
Conflictul dintr-o opera epica sau dramatica se defineste ca un dezacord, o disputa, o lupta intre doua sau mai multe personaje, fiind un factor care poate orienta desfasurarea actiunii unei opere literare. Este factorul determinant in desfasurarea actiunii unei opere literare epice sau dramatice. Poate fi: exterior, manifestat prin confruntarea deschisa ori mocnita dintre personaje ( sau grupuri de personaje ) avand interese sau conceptii diferite, contradictia dintre un personaje si mediul ostil afirmarii sale ca personalitate; interior, constand in tensiunea care decurge din sentimentele, optiunile contradictorii ale unuia si aceluiasi personaj.
Din perspectiva momentelor subiectului, izbucnirea conflictului se suprapune cu intriga, maxima tensiune cu punctul culminant, iar solutionarea conflictului cu deznodamantul.
In proza realista, predominante sunt conflictele exterioare, in timp ce in proza de analiza predomina mai ales conflictele interioare, pentru ca "Intr-o masura oarecare, analiza psihologica se afla indaratul tuturor creatiilor epice. Odata insa cu maturizarea literaturii noastre, sunt scriitori ce au adancit analiza pana la reconstituirea intregii plase de actiuni si reactiuni sufletesti din dosul faptelor." ( E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane )
In cazul romanului modern de analiza psihologcia, autorul isi propune sa "absoarba" lumea in interiorul constiintei, anulandu-i omogenitatea si epicul, dar conferindu-i dimensiuni metafizice; nu mai este demiurg in lumea imaginarului, ci descopera limitele conditiei umane; are o perspectiva limitata si subiectiva, completata adesea cu opinii programatice despre literatura (autorul devine teoretician ).
In ceea ce priveste opera, personajul - narator inlocuieste naratorul omniscient, ceea ce potenteaza drama de constiinta, conferindu-i autenticitate; optiunea pentru conventiile epice favorizeaza analiza (jurnalul intim, corespondenta privata, memoriile, autobiografia ); principiile cauzalitatii si coerentei nu mai sunt respectate (cronologia este inlocuita cu acronia ); sunt alese evenimente din planul constiintei, iar din exterior sunt preferate faptele banale, lipsite de semnificatii majore, fara sa fie refuzate insertiile in planul social; modelul narativ al analizei psihologice este impus pe plan european de opera lui Marcel Proust.
Cititorul se identifica cu personajul - narator, alaturi de care investigheaza interioritatea aflata in centrul interesului; are acces la intimitatea personajului - narator ( mai ales atunci cand ii poate "citi" jurnalul de creatie).
Aparut in 1930,
Alcatuit din doua parti care n-au intre ele decat o legatura accidentala ( in opinia lui George Calinescu), acest volum inedit ca structura narativa in peisajul epocii este - dupa opinia lui Perpessicius - , romanul "unui razboi pe doua fronturi": cel al iubirii conjugale si cel al razboiului propriu-zis, ceea ce-i pricinuieste eroului "un neintrerupt mars, tot mai adanc in constiinta" ( Perpessicius )
Optiunea autorului pentru naratiunea la persoana I, a carei consecinta imediata este limitarea perspectivei narative la un punct de vedere strict subiectiv si, deci, renuntarea la privilegiul omniscientei, marcheaza inceputul unei noi ere in istoria romanului romanesc. Alcatuit din doua parti care n-au intre ele decat o legatura accidentala ( in opinia lui George Calinescu), acest volum inedit ca structura narativa in peisajul epocii este - dupa opinia lui Perpessicius - , romanul "unui razboi pe doua fronturi": cel al iubirii conjugale si cel al razboiului propriu-zis, ceea ce-i pricinuieste eroului "un neintrerupt mars, tot mai adanc in constiinta" ( Perpessicius )
Actiunea, complexa, se
desfasoara pe doua coordonate temporale - una trecuta ( a rememorarii
relatiei personajului - narator cu Ela ) si una in desfasurare ( a experientei
de pe front a lui Stefan Gheorghidiu ). Momentul in care Stefan Gheorghidiu
scrie despre sine si despre relatia sa cu Ela nu poate fi precizat. Impresia
cititorului este ca Gheorghidiu incepe sa-si noteze dubla experienta in
perioada concentrarii
Centrul de interes al conflictului principal al romanului se deplaseaza de la exteriorul evenimentelor plasate in preajma si in timpul Primului Razboi Mondial la explorarea interioritatii personajului principal, prins in mirajul propriilor iluzii despre dragoste, despre casatorie si despre femeia ideala.
Experienta iubirii, care da substanta primei parti a romanului, este actualizata prin rememorarea relatiei lui Stefan Gheorghidiu cu Ela. A doua parte creeaza iluzia temporalitatii in desfasurare, prin consemnarea evenimentelor care se petrec pe front. Artificiul compozitional din incipitul romanului - discutia de la popota ofiterilor referitoare la un fapt divers din presa vremii ( un sot care si-a ucis sotia infidela a fost achitat ) - permite aducerea in prim plan a unei dintre temele principale ale romanului - problematica iubirii.
Discutia de la popota
este pretextul unei ample digresiuni, pe parcursul careia Stefan rememoreaza
etapele evolutiei sentimentului care l-a unit cu Ela. Toate faptele si evenimentele din roman sunt prezentate dintr-o
perspectiva unica, subiectiva: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o
colega de
Iubirea celor doi ia
nastere sub semnul orgoliului. Chiar daca la inceput Ela nu ii placea, Stefan
se simte, treptat, magulit de interesul pe care i-l arata "una dintre cele mai
frumoase studente de
Mostenirea de la unchiul Tache schimba cercul relatiilor celor doi. Lumea mondena, in care Ela se va integra perfect, este, pentru Stefan, prilejul de a trai suferinte intense, provocate de gelozie. Daca in prima parte a relatiei lor iubirea sta sub semnul orgoliului, treptat, sentimentul care domina devine gelozia.
Relatiile dintre cei doi
soti se modifica radical, iar tensiunile, despartirile si impacarile devin un
mod de existenta cotidian, transferand conflictul interior al eroului in plan
exterior, pulverizandu-l intr-o suma de conflicte
exterioare ( Ela se muta la matusa ei, revine acasa, cei doi soti se cearta
din nou ). Totul continua pana cand Stefan este concentrat, in preajma intrarii
Romaniei in razboi. Ela se muta
Confruntat cu
experienta-limita a razboiului care redimensioneaza orice relatie umana, Stefan
Gheorghidiu isi analizeaza retrospectiv si critic intreaga existenta. Drama
erotica este reevaluata din perspectiva experientei razboiului. Intors in prima
linie dupa cele cateva zile petrecute
Personajul-narator relateaza fapte in care a fost implicat ca protagonist. Este narator necreditabil pentru ca, intentionat sau involuntar, ofera o perspectiva subiectiva asupra celor relatate. Eroul este definit si se individualizeaza mai ales prin intermediul conflictelor interioare. Conflictele exterioare au importanta in masura in care potenteaza drama de constiinta si ii largesc substratul cognitiv.
Spre deosebire de finalul din romanele de tip obiectiv - realist, finalul din romanul subiectiv de analiza psihologica nu marcheaza rezolvarea tuturor conflictelor. Finalul deschis ii ofera cititorului inca un prilej de a se regasi in experienta personajului - narator. Incertitudinea planeaza atat asupra portretului Elei, cat si asupra evolutiei personajului principal (intr-o nota de subsol din romanul Patul lui Procust se ofera informatia ca Stefan Gheorghidiu a ajuns in fata Curtii Martiale ). Autorul adopta aceasta conventie narativa pentru a sustine modernitatea constructiei romanesti. Stefan Gheorghidiu devine parte integranta in viata cititorului, care il simte aproape, avand aceleasi experiente si trairi ca si personajul care traieste in interiorul universului imaginar. In acest fel, ilustrand "reconstituirea intregii plase de actiuni si reactiuni sufletesti din dosul faptelor.", romanul lui Camil Petrescu reuseste sa-l implice afectiv pe cititor, caruia ii deschide o perspectiva noua si originala asupra interioritatii unui personaj.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2407
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved