Stirea

Stirea

Dictionarul limbii romane ne "avertizeaza" ca stirea este veste, informatie, noutate, cunoastere, cunostinta.

"Daca dorim sa intelegem stirile, este de parere John Hartley, trebuie sa luam in considerare cei doi determinanti majori: (1) limbajul (sistemul de semne) in care sunt codificate si (2) fortele sociale care determina felul in care sunt produse si "citite" mesajele lor"1.

La randul sau, Daniel Defoe a intuit valoarea sociala vitala a stirilor prezentandu-le ca fiind "o adevarata hrana si sprijin pentru societatea omeneasca".

Inaintea ziarelor, inaintea postei, cu mult inaintea telegrafului electric, stirile constau de fapt in relatarile calatorilor; astfel ca despre multe evenimente importante nu se afla timp de saptamani si chiar luni. Un exemplu din multe altele: in Anglia stirile despre Blenheim (localitate in Bavaria unde in 1704, armata engleza a repurtat o stralucita victorie asupra celei franceze) au ajuns abia dupa opt zile.

In prefata la revista "Gentleman Magazine", din 1740, Ben Johnson dadea o imagine interesanta "despre Acta Diurna ale vechilor romani", adaugand ca "Trebuie sa fim de acord cu totii ca ziarele noastre (si celelalte colectii de informatii publicate periodic) prin materialele pe care le ofera pentru conversatie si meditatie, contribuie foarte mult la folosul societatii".

In perioada victoriana un scriitor descrie ziaristica in "Cornhill Magazine" din 1862, ca fiind produsul cel mai caracteristic al epocii. "Ziarele, scrie el, sunt alcatuite din doua parti principale: materialul original si stirile. Cotidianele contin mai ales stiri, iar saptamanalele mai ales materiale originale. Stirile se impart in doua categorii: informatii si barfe. Cu toate ca articolele de fond constituie probabil partea cea mai importanta si cea mai caracteristica a unui ziar, succesul comercial depinde, totusi, in mai mare masura, de calitatea stirilor sale".

Iata si o alta opinie: "Functia ziaristicii, spunea Wickham Steed, este sa stranga, sa faca cunoscute si sa interpreteze stirile de interes publicEsenta stirilor consta intr-un semnal dat la timp despre lucruri care s-au intamplat sau care se pot intampla"

Plecand de la aceste consideratii generale firesc ne intrebam: ce sunt stirile?

Au fost date si raspunsuri simple si scurte: "Stirea este tot ceea ce iese din comun"; "Ceea ce publicul vrea sa citeasca"; "Ceea ce scrie un ziar capabil" si asa mai departe. Ele insa ocolesc intrebarea, lasa totul pe seama analizelor si parerilor. Putem afirma ca stirea este ceea ce publicul vrea sa afle si ceea ce il intereseaza. Pentru a avea caracterul unei stiri, ceea ce se relateaza trebuie sa fie: actual, in curs, la zi si important, semnificativ sau neobisnuit. De aceea valoarea stirilor difera foarte mult. Cele mai reusite sunt stirile care au un efect asupra tuturor oamenilor, cele care provoaca cele mai adanci emotii si ating interesele cele mai profunde.

Poate ca cea mai buna definitie a stirii se afla in cuvantul care ar desemna aceeasi sfera in limba engleza: news. Si el provine de la ziarul Weekly Newes, aparut in 1622 la Londra (cu timpul litera e a disparut si a ramas NEWS) si care s-ar traduce in romaneste: stire, informatie, actualitate. Daca am schematiza am putea spune ca stirea trebuie desprinsa din realitate. Ori pentru aceasta e nevoie sa gasim faptele; gasind faptele putem desprinde semnificatii. Dar a evidentia prea multe semnificatii inseamna a nega informatia, a o inabusi. De aceea informatia trebuie sa aduca in prim plan un eveniment, o idee, o problema si sa reprezinte, asa cum spuneam, AZI si ACUM.

Un element care nu trebuie pierdut din vedere este ca stirea, spre deosebire poate de alte genuri publicistice, trebuie sa aiba darul de a starni prin "ceva" interesul celor mai largi categorii de oameni. Multi cred ca stirile zilei sunt cele care se refera la nenorociri, crime, dezastre, la oameni care au esuat in batalia vietii. Exista un sambure de adevar in aceasta afirmatie, in sensul ca majoritatea fiintelor umane duc o viata normala si fara incidente si de aceea exceptiile indeplinesc conditia ceruta pentru o stire: aceea de a fi neobisnuita. Aceasta insa este o simplificare dusa la absurd deoarece intotdeauna este loc intr-un ziar pentru lucruri placute, hazlii si reconfortante. Escaladarea Everestului, sfarsitul unei greve, succesul neasteptat al unui actor sau cantaret necunoscut, cresterea dobanzilor la credite, obtinerea unor succese deosebite ale unor elevi olimpici sau sportivi de frunte, infiintarea de noi trasee aeriene, reusita unor experiente efectuate de mai multi ani, o "traznaie" a unui om prin care se usureaza munca intr-un domeniu si multe altele intra in categoria stirilor importante fara sa aiba o substanta sordida sau criminala. Ele contin totusi elementul surpriza: sunt neobisnuite, chiar spectaculoase si intereseaza foarte multa lume.

La formularea unei definitii a stirii ar putea fi luata in discutie si diferentierea informatiilor care poate fi reala sau aparenta. Nu avem voie sa uitam ca trebuie sa declansam interesul omului chiar pentru, sau poate in primul rand, pentru chestiunile care reprezinta preocupari permanente, devenite intr-un fel banale, prin repetitie si ca pentru aceasta este necesar sa cautam semnificatii.

Delimitand stirea ca gen sa vedem ce forme poate ea sa imbrace. Exista doua tipuri de stiri:

cele asteptate (prevazute)

cele neasteptate (neprevazute)

Stirile asteptate cuprind rezultatele intrecerilor sportive, relatari despre ceremonii publice, despre prezentarea oamenilor la alegeri, despre manifestari teatrale si altele, evenimentele ce au loc potrivit unui program dinainte stabilit.

Stirile neasteptate cuprind toate evenimentele sau intamplarile care se produc subit, fara a fi pregatite sau fara vreo informatie prealabila: un accident rutier, un cutremur, un incendiu, o eruptie de vulcan etc.

Trebuie insa retinut ca si prevazutul poate contine ceva neprevazut, astfel, de pilda, in cursul unei intreceri sportive poate interveni un scandal, intr-o sectie de votare se inregistreaza o incercare de fraudare a voturilor sau la un spectacol un actor face un infarct.

Iata cateva din grupele principale in care pot fi clasificate stirile:

Stiri banale, care se refera la lucruri comune. Ele devin interesante printr-o manuire abila cand faptele sunt tratate de asa maniera incat pot trezi un interes general. Exemplu: programarea unei sedinte.

Interpretative si selective

Multe din stirile greoaie si plicticoase contin adevarate giuvaeruri care intereseaza publicul, daca exista cine sa le gaseasca si sa le descrie in mod inteligent. A face ca cercetarile savantilor, rapoartele unor institutii, asociatii, datele statistice si in general materialele etichetate ca aride sa atraga pe cititori si sa fie asimilabile de catre acestia este o calitate esentiala pentru un ziarist talentat.

Stiri de rutina. Majoritatea materialelor din ziare intra in aceasta categorie si o mare parte din munca ziaristilor din provincie consta in redactarea lor. De exemplu anunturi de interes pur personal, sedintele consiliilor locale cu aceeasi succesiune de subiecte ce vin mereu in discutie, adunari generale care sunt identice de la an la an si asa mai departe. De multe ori se fac eforturi pentru a insufla viata acestui conglomerat dar e foarte dificil. Merita insa pentru ca pentru cititorii locali ele sunt esentiale.

Stiri periculoase. Ceea ce noi denumim stiri riscante in general prezinta mult interes pentru public. Cand o autoritate locala sau un alt organ tine o sedinta secreta este aproape sigur ca se discuta subiecte importante sau poate delicate. In urmarirea acestor evenimente este nevoie de multa atentie. O intalnire dintre sefii a doua partide fara presa poate da de inteles ca se pune ceva la cale. Pentru realizarea unor stiri de la astfel de evenimente trebuie depuse multe eforturi si folosite mai multe surse. Zvonurile sunt riscante, nu neaparat din cauza pericolelor juridice (in ultima perioada s-au inmultit procesele ziaristilor), ci si din motive de exactitate.

Stiri de interes omenesc. Aceasta categorie include o gama larga de subiecte si se suprapune cu alte categorii de informatii deoarece se depune un efort permanent de a prezenta stirile obisnuite sub forma "intamplarii omenesti". Ziaristii cu experienta se straduiesc sa extraga asemenea informatii din domenii ca: moda, arte, odihna, mancaruri, sanatate, turism, sport etc. In spatele partii conventionale a stirii se cauta intotdeauna episodul romantic personal: o actrita cunoscuta se imbolnaveste de gripa si dublura ei preia rolul cu succes; un om de stat in varsta tine un discurs de adio; un fotbalist se accidenteaza si in locul lui intra o rezerva care joaca exceptional si aduce victoria echipei sale, un politician cunoscut este vazut in compania unui model.

Ziarele de "moda veche" vor reproduce numai ceea ce se vede imediat, evitand orice artificiu pentru a produce emotii. Ziarele moderne fac proba unei adevarate ingeniozitati pentru a scoate la iveala sau a introduce elemente de drama, comedie, mister chiar daca efectul poate fi obtinut numai prin "fortarea" faptelor. Cateodata, in cursul acestui proces stirea reala este maltratata si vreun aspect sau "unghi" fara importanta este amplificat cu mult peste proportia sa reala, in detrimentul informatiei insasi. Valoarea cea mai mare o au stirile care combina importanta intrinseca cu elementul surpriza si ea este data, dupa John Hartley, de urmatoarele elemente2:

frecventa (perioada de desfasurare a unui eveniment),

pragul (amploarea unui eveniment),

claritatea (lipsa de ambiguitate a unui eveniment),

capacitatea de semnificare (depinde de proximitatea culturala si de relevanta),

consonanta (masura in care evenimentul este dorit sau asteptat),

neprevazutul (caracterul impredictibil al unui eveniment),

continuitatea (evenimentul in desfasurare),

compozitia (mixarea diferitelor tipuri de evenimente),

referirea la notiuni de elita (alegeri, razboaie, dezastre),

trimiterea la persoane de elita (actiunile lor au mai multe consecinte),

personalizarea (evenimentele ca actiuni ale unor indivizi),

negativismul (vestile proaste asigura stiri de calitate).

Se pune insa intrebarea: care sunt sursele stirilor si cum sunt tratate stirile in practica? O mare parte din stiri parvin la redactie prin serviciile agentiilor de presa, altele sosesc din strainatate prin telefon, fax, telegrama, tren, posta, internet. Dar multe stiri, in special cele locale, sunt colectate de echipele de reporteri ale ziarelor. Munca lor cere un bun discernamant cu privire la importanta informatiilor, pentru a fi selectate doar acelea care intereseaza cercurile cele mai largi de cititori. Stirile neprevazute se pot obtine prin doua metode: sondajele telefonice curente (la primarii, politie, spitale, pompieri, vama, aeroporturi, diverse alte institutii) si contactele pe toata intinderea razei de actiune a ziarului respectiv.

Fiecare ziar isi are traditia, caracterul, "personalitatea" si politica sa, publicul sau tinta, ceea ce inseamna ca stirile sunt vazute din diferite unghiuri si ca selectia, tratarea si accentele trebuie sa tina cont de toate acestea. De aceea in alegerea stirii principale vom observa contraste curioase. Pentru un tanar ziarist care doreste sa faca un studiu al stirilor si al modului lor de prezentare ar fi folositor sa urmareasca indeaproape un numar de ziare de diferite genuri si sa observe felul in care sunt oglindite evenimentele in ceea ce priveste stilul, subiectul si caracterele tipografice.

Iata de altfel cateva pareri in acest sens:

The Times: "A fi primul dar nu cel mai grabit cu stirile; a fi serios fara a fi plictisitor sau solemn; a convinge si a nu dezamagi; a avea emfaza fara a fi isteric; a fi grav fara senzatie; a reproduce stirea si a respinge "acrobatia"; a nu omite nimic amuzant si a pastra o proportie in privinta banalitatilor; a da stirile in mod cinstit si in intregime fara a accentua partea "cea mai rea" a naturii omenesti".

The Daily Telegraph: "A prezenta stirile zilei in intregime dar intr-o forma luminoasa si usor asimilabila, fara partinire si fara denaturari. A da toate stirile reale".

Cum sunt aceste conceptii realizate in practica ?

Cititorul ziarului The Times va observa atentia acordata politicii (locale, nationale, Commonwealth-ului), finantelor, treburilor diplomatice si de politica externa, subiectelor istorice, invatamantului.

The Daily Telegraph prefera stirile care prezinta un mare interes uman larg, problemele politice si de drept care se adreseaza unor paturi largi, finantele si afacerile, o mare varietate de articole, istorisiri cu o tenta romantica.

Iata un exemplu de tratare diferentiata a unei stiri. Un procuror a fost gasit mort si concluzia organelor de ancheta a fost: "Sinucidere intr-un moment de tulburare mintala". Unul din ziare a publicat cateva randuri cu caractere mici, cu un titlu pe o singura coloana, iar un altul a relatat acelasi eveniment cu un titlu pe patru coloane si aproape o coloana de text. De ce aceasta diferenta ? Raspunsul ni-l da politica diferita in tratarea stirilor. Primul ziar estompeaza in mod constant stiri de acest gen pentru ca nu le considera ca fiind materialul sau de baza, dar si pentru ca doreste sa descurajeze tendinta psihologica de a imita sinuciderea. De cealalta parte se sustine ca asemenea cazuri prezinta "interes omenesc" profund si publicul are dreptul sa cunoasca amanuntele.

Cateodata stirea prezinta un interes atat de larg, incat motivele suprimarii sunt abandonate si stirea trebuie sa fie data.

Intr-o lucrare publicata la Londra, in 1959, Frank Candlin afirma ca pentru realizarea corecta a stirilor trebuie respectate cateva conditii:

1. Sa se mentina o legatura permanenta cu redactia, din teren, pentru aflarea si comunicarea tuturor amanuntelor.

Stirile sa se refere in primul rand la oameni si nu la lucruri. De aceea trebuie notate numele, adresele daca se poate si varsta, iar relatarea sa cuprinda si declaratii ale interlocutorilor.

Raza de actiune sa fie bine cunoscuta. Cu cat este cunoscuta mai multa lume cu atat mai mult se va intelege cum gandesc si reactioneaza oamenii.

Sa se procedeze cu bun simt. Cand reporterul va uita mai mult de el insusi, cu cat va ramane mai mult in umbra cu atat vor putea fi culese mai multe informatii.

Sa se dezvolte flerul pentru stiri, astfel incat sa se recunoasca din primul moment ceea ce este proaspat si original intr-un discurs sau eveniment si poate forma subiectul unei stiri.

Informatiile sa fie urmarite pana la capat. Ziaristul trebuie sa fie cu un pas inaintea stirilor, anticipand implicatiile posibile ale evenimentelor si cautand sa fie prezent la fata locului pentru a le prinde.

Sa se procedeze cu prudenta. Trebuie actionat conform principiului "Ceea ce este indoielnic trebuie omis". Nu trebuie incalcata niciodata o confidenta. Ziaristul este depozitarul unei duble increderi: este pazitor al interesului public dar tine in mainile sale si bunul renume al acelora despre care scrie. Incalcarea acestei conventii se poate solda cu pierderea unor surse importante.

Se pune intrebarea: este sau nu necesara utilitatea cunoasterii valorii stirilor pentru autor?

In lucrarea "New Survey of Journalism", Douglas Wood Miller sublinia ca la strangerea si scrierea informatiilor, cunoasterea si aprecierea valorii lor serveste atat celui nou intrat in aceasta munca cat si veteranului obisnuit cu ea. Ceea ce il ajuta pe reporter:

Sa stie unde sa mearga dupa fapte.

Sa recunoasca stirile cand le intalneste.

Sa aleaga fazele importante ale informatiei pentru a le accentua din primul paragraf.

Sa omita materialul nesemnificativ.

Calitati ce ii vor fi utile gazetarului si dupa ce va avea o munca de conducere in redactie pentru ca ii va da posibilitatea:

a.      Sa imbunatateasca scrierea stirilor de catre altii,

b.     Sa determine dimensiunile relatarilor si marimea titlurilor,

c.     Sa judece valoarea relatarilor in tehnoredactarea paginilor.

Interesul cititorului pentru orice relatare este determinat de:

- actualitatea acesteia ("Stirea este prima relatare a evenimentelor semnificative care prezinta interes pentru public", spunea fostul redactor de la "Cleveland Plair Dealer", Eric C. Hopwood).

- locul de unde vine ("Stirea poate fi definita ca o relatare precisa, impartiala a faptelor semnificative ale unei intamplari de actualitate care este interesanta pentru cititorii ziarului unde se publica relatarea", remarca William S. Maulsby in "Getting the News").

- continutul sau ("Stirea este orice comunicare facuta la momentul oportun, aleasa de colectivul redactional deoarece este interesanta si semnificativa pentru cititori"- Willard G. Bleyer, in "Newspaper Writing and Eding").

Pentru a capta interesul sau atentia cititorului este esential ca faptele sa fie recente, proximitatea temporala fiind unul din factorii evaluativi. Daca in urma cu cateva secole actualitatea stirii se interpreta la saptamani sau chiar luni astazi ea este in functie de minute. Atractia pe care o exercita actualitatea este specifica omenirii si ea poate fi observata in multe domenii ale vietii. Actualitatea neintrerupta este un alt factor care stimuleaza interesul cititorului. Ea se realizeaza diferentiat ca forma: de pilda in campaniile politice sau in perioada de pregatiri pentru intrecerile sportive.

Locul unde s-au petrecut cele relatate si locul unde sunt publicate aceste informatii fixeaza interesul cititorului. Distantarea sau dimpotriva apropierea cititorului de locul unde s-au petrecut cele relatate sunt determinante pentru gradul si limitele interesului manifestat de cititor.

Stirea locala, publicata chiar in zona unde au avut loc evenimentele, sporeste atentia cititorului. Interesul scade in raport direct cu cresterea distantei dintre locul unde s-au petrecut faptele respective si locul unde se publica. Dar nu numai distanta ci si raportarea la o anumita situatie are un impact diferit. Intr-un oras cu echipa in divizia nationala de hochei o relatare privind acest sport este mai atractiva decat in orasele cu prea putin interes pentru jocul cu puc.

Pentru a trezi interesul, continutul unei relatari trebuie sa fie in masura sa starneasca gandirea sau emotiile cititorului, sa-l faca pe acesta partas la cele intamplate. Omul acorda atentie in primul rand acelor lucruri care il privesc direct, care-i influenteaza viata intr-un fel sau altul. John M. Siddall, atunci cand era redactor la "American Magazine", a exprimat bine acest fapt: "Ce ii intereseaza pe oameni ? Un singur lucru intereseaza pe toti oamenii intotdeauna si acesta este omul insusi. Subiectele strans legate de cititor sunt cele mai in masura sa-i trezeasca interesul".

Neobisnuitul este baza pentru o mare parte din ceea ce noi numim stire. Schimbarile, indepartarea de situatii obisnuite starnesc interesul sau amuza. Cititorul da imediat atentie informatiilor de actualitate care privesc persoane sau locuri cunoscute. Un incident neobisnuit este o stire, dar un astfel de incident in care este implicata o personalitate cunoscuta de cititorii unei publicatii este mult mai atractiva.

O informatie stimuleaza gandirea nu atat prin ea insasi ci datorita semnificatiei si consecintelor sale probabile. Alegerea unui presedinte de stat atrage dupa sine interesul datorita numelor de prestigiu implicate si elementului de disputa politica continut dar produce un si mai mare interes in randul cititorilor prin largile sale semnificatii sociale asa cum s-a intamplat, de pilda, cu recenta alegere a lui Arnold Schwarzenegger ca guvernator al Californiei sau cu decernarea premiului Nobel pentru pace pe 2003 iraniencei Shirin Ebadi.

Relatiile mai putin incarcate de semnificatie sau lipsite de nume celebre care sa atraga atentia sunt deseori apreciate de public datorita asa numitelor valori de interes uman. Omul are o simpatie fireasca pentru alte fiinte ca el. Pe masura ce el citeste despre bucuriile sau supararile altora acestea tind sa devina ale sale. Pentru asigurarea interesului cititorului sunt esentiale atat continutul relatarii cat si prezentarea adecvata in pagina.

Relatarea stirilor conventionale, dupa Douglass Wood Miller, are doua parti:

introducerea in tema,

continutul.

Aceasta situatie este valabila chiar daca relatarile stirilor pot fi organizate dupa mai multe modele. Autorul amintit este de parere ca introducerea in tema rezuma relatarea. Ea indeplineste trei functii:

Raspunde intrebarilor: cum, ce, cand, unde, de ce, cum?

Subliniaza caracterul de stire al relatarii.

Permite identificarea rapida a persoanelor, locurilor si evenimentelor care este necesara intelegerii relatarii.

Continutul este o redactare minutioasa a introducerii in tema.

Atunci cand faptele sunt clare si bine organizate, continutul va dezvolta fiecare din punctele incluse in introducere in aceeasi ordine in care au fost enuntate. Acest plan de organizare poate fi urmat foarte precis atunci cand relatarea se ocupa in special de materialul descriptiv. Detaliile care nu sunt incluse in introducere pot fi prezentate in ordinea interesului pe care il prezinta, acelea care au mai mare valoare fiind relatate mai intai si acelea care prezinta cel mai mic interes fiind folosite ultimele.

Cand faptele relatarii includ elemente puternice de naratie, se pot folosi trei metode pentru organizarea continutului relatarii:

Materialul nararii este prezentat in ordine cronologica si poate precede prezentarea faptelor care nu tin de naratiune.

Faptele care nu sunt legate de naratiune pot fi prezentate in primul rand fiind urmate de relatarea cronologica.

Materialul ce prezinta o mai mare importanta si care nu este legat de naratiune poate fi urmat imediat de relatarea cronologica si, in cele din urma de materialul mai putin important de asemenea, nelegat de naratiune.

De regula reporterul poate pregati doua relatari: una foarte condensata din paragraful de rezumat si cealalta mai detaliata, prezentata in materialul propriu-zis. Paragrafele de rezumat permit cititorilor grabiti sa parcurga rapid toate stirile zilei in cateva minute. Relatarile mai complete sunt de folos cititorilor care doresc detalii.

Exista numeroase modalitati de a prezenta o relatare, insa arta prezentarii poate fi insusita numai prin practica. Metodele cele mai obisnuite de prezentare a unei relatari sunt metoda de narare directa (relatarea este directa) si metoda indirecta (in care naratiunea se face dintr-un anumit punct de vedere pentru a-i conferi mai mult interes sau o nota personala). Ca regula generala se prefera prima metoda in care faptele au valoare de stire prin ele insele, metoda indirecta fiind rezervata acelor naratiuni al caror interes depinde de modul in care sunt privite sau prezentate faptele. Relatarile directe sunt de obicei enuntate faptic, in doua sau trei paragrafe maximum, primul impanzit cu raspunsuri la intrebarile cine?, cand?, unde?, ce?, cum?, de ce?, al doilea cuprinzand unele detalii ale cazului, iar al treilea format din declaratia personala a unui martor ocular sau a altei persoane direct interesate. Acest stil de relatare directa este "painea" zilnica a unui ziarist si trebuie stapanit cu precizie. Se intampla totusi uneori ca o persoana abila in ce priveste valorile stirilor, sa vada o informatie intr-un incident sau o situatie banala si care nu merita in sine sa fie relatata. Relatarea nu consta in evenimentul ca atare ci in imprejurarile sau in legatura cu oamenii care au legatura cu evenimentul. Accidentele de circulatie, intrunirile publice, activitatile guvernamentale, vizitele unor celebritati, reprezentatiile publice, expozitiile, aspectele vietii cotidiene ale unui oras pot oferi material pentru o relatare "personala" de acest fel. Naratiunea va fi scrisa din unghiul care ii confera interes si va incepe cu acel incident, aspect sau persoana asupra caruia ziaristul doreste sa concentreze atentia cititorului: altercatia dintre doua grupuri parlamentare, cearta dintre doi vecini sau schimbul violent de replici dintre antrenorul unei echipe si arbitrul unui meci de fotbal.

O fraza scrisa intr-un limbaj simplu, direct, poate scoate din rutina o relatare faptica, conferindu-i interes, oferindu-i cititorului posibilitatea sa o inteleaga mai usor si sa aprecieze cu mai multa claritate ce s-a intamplat. Un adevarat simt al limbii si adaptarea stilului la necesitatile momentului sunt conditii esentiale ca o stire sa aiba priza la public.

Daca metoda obisnuita in relatarea stirilor consta in prezentarea faptelor mai deosebite in primul paragraf, urmata de acele detalii pe care redactorul de presa doreste sa le includa, uneori pentru a asigura elementul surpriza, este permis sa se schimbe ordinea. Scopul principal este de a starni interesul cititorului prin intermediul suspansului. Dar aceasta metoda poate fi adoptata numai atunci cand relatarea intereseaza mai mult pentru sfarsitul ei neasteptat, decat pentru valoarea de noutate in sine a evenimentelor narate.

Viata moderna a devenit atat de complexa, iar sfera de probleme care ne intereseaza atat de vasta, incat nimeni nu poate spera azi "sa-si insuseasca toate cunostintele in domeniul sau", este de parere Frank Candlin. Acest lucru este valabil si pentru presa. De aceea fiecare tanar ziarist la inceputul carierei sale trebuie sa caute un domeniu sau mai multe domenii in care ar intentiona sa se specializeze, tinand cont de propriile sale preferinte si inclinatii. Dar numai prin specializare nu poate deveni nimeni un bun ziarist. Este nevoie de bogate cunostinte, de o pregatire la cel mai inalt nivel, astfel incat, un ziarist la nevoie, sa poata scrie si o informatie buna si o relatare si un articol pe o problema de specialitate. El trebuie sa fie in valtoarea evenimentelor, in miezul lucrurilor si al informatiilor de care are nevoie si pe care le cauta cititorii sai. Ceea ce inseamna ca a invatat arta de a lua contact cu oamenii si are darul sa explice si sa "prezinte" informatiile pe intelesul tuturor. Lucrurile nu trebuie sa se opreasca aici. Ziaristul trebuie sa tina mereu pasul cu noutatile din domeniul sau de actiune participand la cursuri de perfectionare, sau schimburi de experienta, studiind cotidiane si periodice importante din sfera sa de preocupari, participand la conferinte, intruniri, manifestari sociale, spectacole publice, evenimente sportive si dupa caz, discutand cu persoanele renumite ca experti in domeniul ce intereseaza, citind ultimele carti aparute, judecand personal si formandu-si propriile sale idei. Cand va ajunge in situatia ca oamenii vor veni sa se consulte cu el se poate considera deja un expert in domeniul ales.