Suflete tari de Camil Petrescu

Suflete tari

de Camil Petrescu

Andrei Pietraru si Ioana Boiu sunt structuri dilematice, personaje inflexibile, cu o vointa de fier, pentru care deciziile au caracter irevocabil.

Apartinand unor clase sociale diferite, eroii traiesc revelatii de constiinta dureroase, astfel    se explica apartenenta lor la categoria "sufletelor tari".

In actul I descoperim punctul de plecare al dramei, romanul "Rosu si negru" de Stendhal.

Andrei Pietraru, fiu de tarani, intelectual cu mari perspective in lumea universitara, si-a irosit viata si a renuntat le aspiratiile sale pentru a putea trai in apropierea Ioanei Boiu.

Personajul este un timid, incapabil, in cei sase ani de cand este biblioitecar in casa lui Matei Boiu, sa-i marturiseasca femeii dragostea sa.

Intr-un tarziu el se confeseaza bunului sau prieten Culai Dani, care il viziteaza cu scopul de a-l readuce pe meleagurile sale natale.

Andrei se simte insultat de gestul lui Basil Serban care ii cere mana Ioanei Boiu si il provoaca la duel. Ioana intervine si spune ca un print nu se poate bate cu un servitor. Andrei interpreteaza gestul ei ca fiind un gest de afectiune si hotaraste ca pana la miezul noptii sa-i sarute mana sau sa se impuste.

In actul II are loc confruntarea celor doi eroi principali; emotionat de prezenta ei, andrei isi declara sentimentele. Ioana este insa rece, sarcastica, chiar batjocoritoare.

Idealul eroului se prabuseste, el descopera stupefiat marginirea spirituala si afectiva a fiintei iubite. Sosirea neasteptata a lui matei Boiu in camera fiicei sale schimba insa radical comportamentul acesteia. Discutand cu tatal ei ea are revelatia calitatilor lui Andrei si ii accepta dragostea.

In ultimul act al piesei, pentru ca Ioana nu mai vrea sa tainuiasca legatura ei cu Andrei, acesta ii dezvaluie totul lui Matei Boiu.

Dialogul reprezinta punctul culminant al dramei. Eroul, la inceput sovaitor, apoi autoritar, puternic, iese pana la urma infrant. Dupa moartea unicului sau fiu, Matei Boiu crezuse ca fata lui se va putea casatori cu un print, pastrand astfel prestigiul istoric al familiei. De aceea il respinge categoric pe Andrei Pietraru, simtindu-se ranit de o asemenea alianta.

Deznodamantul nu se produce in acel moment. Surprinzandu-l pe Andrei in timp ce isi lua ramas bun de la Elena, fosta lui iubita, Ioana banuieste ca este inselata. Pentru a-i dovedi ca nu are dreptate barbatul se impusca, ranindu-se grav, dar ucigand in el pe cel indragostit de un vis.

Tehnica teatrala folosita de Camil Petrescu este isbeniana. Indicatiile de regie complexe, abundente amintesc de vocatia de romancier a autorului. De-a lungul celor trei acte apar observatii psihologice, sugestii de miscare, detalii scenografice; prin ele se obtine o foarte buna caracterizare a personajelor: "Ioana - cu tresariri de mandrie ce sunt acele zbateri brusce de animal ranit care moare; Andrei indurerat, cald ca o lava, caci in el e o miscare, o rascolire, ca impletiri de suvoaie de suflet."

"Piesa se inscrie in problematica literaturii lui Camil Petrescu, aduce pe scena un intelectual posedat de ideea absolutului. Pentru Andrei Pietreanu, Ioana Boiu e totul. Din splendoarea ei inaccesibila, eroul isi face tinta suprema a existentei sale.