ELEGIE IN AMURG de Vasile Voiculescu

ELEGIE IN AMURG de Vasile Voiculescu

Vast chihlimbar, amurgul a prins in el colina

Licaritoare umbre incremenesc piezis;

Adanca nestemata incheaga-n zari lumina

Pe pasari incrustate si limpede frunzis.

Ce straveziu e timpul si atata de departe

In miez de piatra scumpa tinutul s-a inchis,

Afara din viata si neatins de moarte

Cu-ntunecari inalte aluneca in vis.

Cum amurgesti, iubito, nimic nu te framanta,

Cu sloiul amintirii treci tarmul celalalt,

Abia-ti zaresc o mana ce-a-nghetat, stand franta

Alaturi de o foaie cazuta din inalt.

Te-afunzi si nu e cine nici mana sa-ti ridice,

Nici gatul sa-ti indoaie sub jug de sarutari.

Si nu cutez din urma sa strig Euridice,

Inchisa chihlimbarul cu negre aratari.