Gutuiul buclucas

Gutuiul buclucas

Paraschiv Marius

Clasa a III-a D

Coordonator: inst. IULIA DASCǍLU

Sc. cu cls. I-VIII, nr. 1- 1 Decembrie, jud. Ilfov

Era toamna. O toamna bogata ca mai toate toamnele de peste ani. Florile pomilor care au scapat din primavara, dupa o vara calduroasa, au ajuns fructe.

In curtea casei mele este un gutui care dainuie de mult. Acolo l-am pomenit. Am crescut odata cu el. Bunica mea imi povestea cum l-a sadit intr-o toamna. Acum este mare si eu la fel si dornic sa-I rasfoiesc frunzisul.

Vara imi placea sa ma ascund printer crengile lui. Acum are fructe grozav de frumoase, dar cam greu de cules. Am mai cules si au mai ramas cateva ascunse.

Dupa o ploaie mocaneasca de toamna care a tinut cateva zile a iesit in sfarsit soarele. Caldut, ne-a dezmortit.

-O activitate, o actiune, ce?

Ies din casa. Gutuiul din curte, cu frunzele plecate, inca ude de ploaie, a scos la iveala cateva fructe care imi fac cu ochiul.

Bunica imi urmareste privirea, ghicindu-mi gandurile. Ma sfatuieste sa mai am rabdare. Parca ii audsi acum vorbele:

Scoarta copacului este lucioasa si alunecoasa dupa ploaie. Daca

patesti ceva?

N-am bagat in seama cuvintele bunicii sic and a plecat m-am apucat de treaba. Hm..nu am putut insa sa imi duc la bun sfarsit planul.

Am incercat sa urc in copac. I-am prins trunciul cu mainile, am ridicat un picior, mi-a alunecat mana, am mai pus un picior, mi-am cautat mana.si am cazut! Munca grea urcatul asta in gutui!

M-am umplut de noroi, iar fructele ma priveau zambitoare.

La fel si bunica. Dar n-a zis nimic. Nici eu!