IOAN ES. POP: lumina cu vene aurii si groasa ca funia

IOAN ES. POP

lumina cu vene aurii si groasa ca funia,

pe cind stateam pe oltetului n-ai venit

si nici in pantelimon nu m-ai vizitat vreodata,

desi te-am asteptat acolo sapte ani.

ai aparut acum, in 2007, in strada prevederii.

dar esti tu oare cea la care am rivnit atita?

atirni din tavan groasa ca funia

si cu o bucla la capat, dar nu cobori

atit de jos incit sa te pot ajunge de pe dusumea.

ce ma fac, galbioaro, ca n-am scaun sa urc

sa-ti incerc metalul si impletitura?

o sora a ta lumineaza strada ziua-ntreaga

si pina pe la patru dupa-amiaza li se da tuturor,

chiar si acum cind decembrie e pe sfirsite.

insa tu nu iesi in strada si nu apui

odata cu soarele. dar ce, parca eu ies?

cum sa ies cind tu vii dupa atitia ani?

nu, mai bine stau cu tine,

zgribulit in pat, dar cu tine deasupra.

da, da, clatina-te si alinta-te

si nu cobori mai jos astea doua-trei zile

cit sint liber de anul nou. miine

o sa-ncerc s-ajung la tine de pe pat.

dar numai dupa ce ma barbieresc si ma fac frumos.

pssst! bat colindatori la usa, dar

nu vreau sa te vada. asa ca

n-o sa descui. insa miine nu va mai

bate nimeni. miine, dupa ce

ma barbieresc si ma fac frumos,

ma ridic din pat pe virfuri

si ne-ntilnim acolo. in sfirsit.

bucla ta blonda, incheiata cu un nod

cit toate zilele, se va-ntuneca putin,

pentru ca trupul este plin de zemuri,

dar tu esti lumina, ce dumnezeu,

odata ce-o sa-l infasori ca lumea,

toate lichidele din el se vor aprinde

ca becurile de pe bradul de craciun din piata unirii.

ce zici? sa las crapata putin usa, sa ne vada

tot blocul? tot cartierul? tot orasul?

sigur ca da. sigur ca da. sigur ca da.