OLARII - Lucian Blaga

OLARII Lucian Blaga

De veacuri ei isi au aci lacasul, de la inceputul

cel dintai, grotesti si tampi, gusatii fara grai.

Olari ei sunt, sortiti sa-nmoaie si sa coaca lutul.

Ca niste zmei intarziati si blanzi

cu fete prelungite in cimpoaie,

arhaici insi, isi poarta pe sub plai

un vis fragil prin zilele greoaie.

Se-nvarte roata, sfaraind, in orice casa.

De fata sunt, in inima, tiparele batrane.

Trudescu-se ca-n somn olarii, si mocnesc langa cuptoare.

Numai arar sunt cercetati

de vreo lumina si de zane.

In vaile sublimelor recolte

nu este sat cu duhuri mai incete,

dar nici alt sat in care sa se arda

ulcioare mai frumoase si mai zvelte,

cu mijlocul de pacatoase sfinte fete.