TU MOI.SI-APOI ALBE

TU MOI.SI-APOI ALBE

Te vad strecurandu-te printer pleoape

Printer mii de stele maruntecurate

Te chem. Dintre nori, din vis sa cobori

Te chem, langa mine, te chem, ca sa mori.

Pamantul ce-l calci, suspina intr-una,

Adancul din ape alina furtuna.

Furtuna ce-mi seaca faptura de dor,

Furtuna ce lasa in urma un gol.

Pietrisul trosneste cand geru-I cumplit

Si visu-mi sfarseste cu fulgi de argint

Frunzisul padurii s-a stins fara glas

Iubirea din mine imi pare un ceas.

Doar vuietul noptii pastreaza in san

Cuvinte pe care le rostea un strain.

Franturi de poveste traiau amandoi

Tu moi..si-apoi albe,

Eu..negre si moi.

Uniti de un dor ce poarta un nume

Plecam visatori, dar nici nu stiu unde.

Cuvinte se aud, aproape de noi

Traqim in trecut, traim fara noi..

Eu ochii-am sa-nchid

Si-atunci am sa vad,

Doi ochi mari albastrii

Doi ochi visatori.

De tine m-apropii

Sa-ti spun ca mi-e dor

Cersind ne-ncetat doar trupul tau gol

Cersind clipa-n care cu tine-am sa mor.

Cersesc o secunda la poarta iubirii

Pacate trupesti, pacatele firi.

Cersesc o iubire ce n-o pot avea

Cersesc pan' la moarte doar inima ta.