Toamna de Ion Pillat

Toamna

Ion Pillat

Au vuit prelung ca vantul pasarile migratoare

Peste casa parinteasca unde ieri m-am regasit

Singur cu lumina care galbena venea din soare

In odaia de-altadata sa-mi ureze bun sosit.

Toamna, iata-ne-mpreuna, gospodina ce porti cheia

Ruginita ca o frunza, a trecutului meu mort.

Toamna, iata-ne alaturi, noi cu visul, pe aleea

Nucilor ce ancoreaza pentru iarna-n al tau port.

Precum seara pe campie cand fisii se prinde ceata

Tot auzi sunand vecernii si nu stii de unde vin,

Sub frunzarele rarite amintirea cheama viata,

Dar trecutul ii raspunde ca un clopot in declin.

Zile albe, zile negre ce straine, ce departe,

Buclele in care dorul meu de cer l-am ingropat

Toamna, lasa-ma sa mangai parul tau de frunze moarte.

Parul tau de aur rosu si de soare intrupat.