ABORDAREA EXPERIMENTALA A ATENTIEI

1. Introducere

Un reputat profesor si psiholog roman definea atentia ca pe un proces reflectoriu fara un continut propriu ( P.Popescu-Neveanu, 1976). Nu discutam aici universalitatea principiului reflectarii in psihologie, ci un adevar pe care psihometricienii l-au constatat demult in practica, anume corelatiile nesemnificative intre diferitele teste de atentie, fapt care poate fi explicat prin faptul ca atentia tinde sa imprumute continuturile proceselor sau activitatilor psihice pe care le sustine. Acesta este un motiv in plus ca in experimentele pe care le vom prezenta in continuare sa avem mereu in minte faptul ca putem vorbi de o atentie senzoriala, de o atentie perceptiva si de ce nu chiar de o atentie mnemica atunci cand activarea psihica este focalizata pe retinerea sau actualizarea unor informatii. La fel de evidenta este conduita atenta in rezolvarea unor situatii problematice care angajeaza operatiile gandirii. Fara selectarea informatiei si fara focalizarea (concentrarea pe datele relevante ale problemei) solutia ar aparea cu dificultate.

2. Experimente bazate pe auditiile dihotomice

Experimentele de acest tip au testat fiecare una dintre urmatoarele trei ipoteze cu privire la faptul ca selectivitatea atentiei s-ar datora unui filtru care functioneaza: 1) la capatul incipient (senzorial) al lantului procesarilor cognitive; 2) ca capatul terminal al proceselor cognitiei si 3) intermediar (filtre atenuate).

2.1. Ipoteza filtrajului senzorial. Broadbent (1958) a elaborat primul model al atentiei selective. Autorul considera ca informatia senzoriala, inainte de a fi procesata si stocata in memoria de lunga durata, este mai intai depozitata in memoria de scurta durata si filtrata de o serie de filtre senzoriale. Aceste filtre blocheaza unele informatii si dau prioritate altora deoarece exista de fapt un singur canal de procesare. Datele care au confirmat acest model provin dintr-un model experimental de ascultare dihotomica. Subiectii de experiment primesc, simultan, sau la intervale foarte scurte de timp, mesaje diferite la o ureche si la cealalta. O ureche primeste mesajul tinta pe care este focalizata atentia. Conform instructajului initial dat de experimentator, subiectul va trebui sa reproduca acest mesaj nontinta. Chiar daca o fraza nontinta, de exemplu, este repetata de 30 de ori, aceasta nu va fi retinuta.

Astfel intr-un experiment subiectilor le-au fost prezentate dihotomic trei perechi de cifre, astfel:

Urechea stanga Urechea dreapta

7 6

4 8

8 9

Subiectii isi aminteau cu mai mare usurinta cele trei cifre prezentate la o ureche sau la cealalta, adica 7,4,8, sau 6,8,9 decat perechile, respectiv 76, 48, 89.

Interpretarea data de Broadbent acestor rezultate se bazeaza pe ipoteza filtrului senzorial selectiv care ar stabili prioritatea in procesarea mesajelor deoarece sistemul de procesare dispune de un singur canal. Aceasta prioritate se realizeaza functie de ordinea semnalelor (primul) de inaltimea sunetului si de intonatie. Mesajele sunt stocate mai intai in memoria de scurta durata, dupa care mesajul selectat de catre filtru senzorial este transmis canalului unic de procesare si de aici catre memoria de lunga durata.

Faptul ca in experimentele de ascultare dihotomica, din mesajele ignorate nu se retin decat caracteristicile fizice, a condus la concluzia ca selectia informatiei se produce inainte de a fi stocata in memoria de scurta durata. Rezultatul ca doar informatia tinta poate fi retinuta ar dovedi ca doar ei i s-a dat acces in MSD. Potrivit acestui model atentia selectiva ar functiona dupa principiul tot sau nimic.

2.2. Ipoteza filtrelor tarzii. Totusi un astfel de model nu poate explica fenomenul "coktail-party" studiat de Cherry (1953): in conditii normale, la o petrecere, in ciuda vacarmului putem sa ne concentram asupra unei conversatii; in conditii experimentale de stimulare auditiva dihotomica subiectii nu retin din mesajele de la urechea cu mesaje nontinta decat caracteristicile fizice privind vocea (feminina-masculina, intensitatea si intonatia vocii). Pare mai degraba plauzibil ca exista totusi mai multe nivele de selectare in virtutea carora este posibil ca urmarind un mesaj tinta subiectul sa retina la cealalta ureche un nume. T Malim (1999) mentioneaza urmatoarele variabile care in dizainuri experimentale ca acela mentionat mai sus pot influenta performantele atentiei selective: experienta anterioara in experimente cu auditie dihotomica, lipsa similaritatii informatiilor transmise la o ureche si la cealalta.

Allport si colaboratorii (197 ) au efectuat urmatorul experiment pentru a demonstra rolul facilitant al retinerii a doua materiale diferite: Subiectii, muzicieni care aveau sarcina sa retina un discurs verbal in timp ce interpretau o partitura muzicala, au realizat ambele activitati fara ca interpretarea sa interfereze cu urmarirea discursului.

Mai mult, o serie de alte experimente au relevat faptul ca interpretarea mesajului tinta se realizeaza cu aportul mesajului neutru. De exemplu interpretarea unui mesaj tinta ambiguu " George se apropie de banca" uztilizeaza informatia neutra a mesajului nontinta de la cealalta ureche " scoala" sau " CEC" (Miclea, 1999). De asemenea mesajele tinta receptionate constient se realizeaza pe seama unor informatii receptionate inconstient la cealalta ureche: Gray si Weddburn (1960) au realizat urmatorul experiment cu auditie dihotomica care furnizeaza date concludente in legatura cu faptul in discutie: Ei au prezentat subiectilor urmatoarele mesaje:

Urechea stanga urechea dreapta

Cine 6

8 merge

acolo 7

Subiectii au reactualizat mesajele coerente " Cine merge acolo" si 687.

De asemenea, in alte experimente autorii prezentau un mesaj cu sens la o ureche si un mesaj fara sens la cealalta ureche. Desi, conform instructajului subiectii isi focalizau atentia pe mesajul tinta relatau ulterior mesaje hibride, adica combinatii cu sens ale mesajelor receptionate la ambele urechi.

Von Wright si colab. au confirmat aceste rezultate prin urmatorul experiment desfasurat in doua faze: Mai intai subiectiilor li se prezenta un cuvant care era insotit de un soc electric de mica intensitate. In a doua faza a experimentului odata cu mesajul tinta subiectii primeau la cealata ureche un mesaj neutru in care era inclus cuvantul ce fusese conditionat la socul electric. Prezenta acestui cuvant determina modificarea reactiei electrogalvanice, raspunsul emotional fiind un indiciu al procesarii semantice inconstiente.

Toate aceste rezultate experimentale dovedesc ca mesajele ignorate pot fi prelucrate semantic chiar daca nu au intrat in campul atentiei ceea ce inseamna ca filtrajul se petrece dupa aceasta etapa.

Pe aceasta baza Norman (1968) a propus modelul filtrajului tarziu. Potrivit acestui model filtrul s-ar situa mai aproape de capatul final al sistemului procesarii. Mesajele sunt procesate d.p.d.v. al caracteristicilor lor fizice de o maniera nesegregationista. Ulterior pe lantul procesarilor cognitive, la nivelul procesarii semantice vor fi facilitate si retinute acele informatii care se vor fi dovedit relevante in virtutea unor mecanisme de pertinenta. De aceea acest model se mai numeste si modelul pertinentei.

Principala limita a acestui model consta in faptul ca postuleaza efectuarea selectiei doar la nivel semantic. Consecinta logica ar fi ca n-ar trebui sa intampinam nici o dificultate in a discrimina, la aceeasi ureche, sub aspectul caracteristicilor fizice (intensitate, frecventa sau care ureche) doua mesaje diferite.

2.3. Ipoteza filtrelor atenuate. Pornind de la limitele celor doua modele cercetatoarea americana A. Treisman (1964, 1988) propune modelul filtrelor atenuate. Potrivit acestor mesaje filtru nu blocheaza mesajele neselectate ci doar le atenueaza din intensitate pentru a putea fi prelucrate informatiile relevante. Urmatorul experiment a determinat-o pe cercetatoare sa considere, contrar modelului filtrajului tarziu, ca selectia informatiei este totusi posibila inca la nivelul combinarii caracteristicilor fizice ale stimulilor deci contrar modelului filtrului tarziu. Totusi spre deosebire de modelul filtrului timpuriu autoarea postuleaza caracterul preatentional, deci automat, al procesarilor trasaturilor stimulilor. Aceasta s-ar realiza pe baza detectorilor de trasaturi despre care am vorbit in capitolul despre perceptie. Odata cu acest experiment ne familiarizam cu un alt design experimental utilizat in studiul atentiei vizuale

Subiectilor le erau prezentate pe monitor, pe durata a catorva sutimi de secunda o serie de configuratii formate din figuri geometrice dispuse aleatoriu (patrate si triunghiuri albe sau negre). Subiectii trebuiau sa raspunda prin apasarea unei taste ori de cate ori considerau ca au vazut un anumit stimul tinta, de exemplu un triunghi. Intr-o alta faza a experimentului subiectii trebuiau sa retina prezenta in configuratie a unui stimul precizat prin doua caracteristici: patrat de culoare alba. S-au obtinut timpi de raspuns mai mari in a doua situatie experimentala decat in prima, ceea ce confirma ca daca procesarea unei singure trasaturi este preatentionala, automata, procesarea a doua sau mai multe trasaturi este un proces atentional care implica decizia. Concluzia este ca atentia selectiva nu procedeaza dupa modelul tot sau nimic ci printr-o succesiune de procesari care au loc la niveluri diferite. Asa cum remarca Miclea (1999) modelul filtrelor atenuate ajunge sa nege ideea insasi de filtrare a informatiei deoarece intregul sistem cognitiv devine un mecanism de filtrare a informatiei.

3. Experimente neoconexioniste privind nivelurile de procesare. Aceste experimente sustin un model al atentiei bazat pe resurse. Potrivit acestui model selectivitatea atentiei nu se bazeaza pe filtrari ci pe gestionarea resurselor limitate ale sistemului cognitiv, comparativ cu amploarea informatiilor care ne parvin din mediu intern si extern. Aceasta gestionare consta in alocarea preferentiala a unor resurse de tratare cognitiva a unor informatii cu mai mare semnificatie sau valoare adaptativa. Selectia informatiei s-ar realiza la diferite niveluri de adancime a procesarii cognitive. Se vor folosi cu atat mai multe resurse cu cat nivelul este mai profund adica cu cat angajeaza procese cognitive mai complexe.

Jonhston si Heinz care au propus acest model in 1978 au realizat urmatorul experiment de confirmare: Subiectii primeau la ambele urechi atat cuvinte tinta cat si cuvinte neutre in doua situatii experimentale diferite: a) cuvintele erau rostite de aceeasi voce masculina ceea ce echivala cu discriminare scazuta; subiectii discriminau cuvintele doar pe baza informatiilor semantice. In situatia b) cuvintele tinta erau rostite de o voce feminina iar cuvintele neutre de o voce masculina. In acest caz subiectii aveau informatii senzoriale suplimentare. Cuvintele nontinta au fost mai bine reamintite in situatia a) decat in situatia b), deoarece discriminarea era mai simpla si erau angajate mai putine resurse cognitive.

Intr-un alt experiment Johnston si Wilson au obtinut alte dovezi privind selectivitatea atentiei ca o functie a gestionarii resurselor de tratare a informatiei. Ei au prezentat subiectilor la ambele urechi cuvinte tinta insotite de cuvinte neutre care exprimau fie o caracteristica proprie fie una neutra sau improprie cuvantului tinta ( ex. urs - brun; urs - suferind), in cadrul a doua situatii experimentale: 1) fara specificarea urechii la care va fi auzit cuvantul tinta ceea ce echivaleaza cu o sarcina de atentie generalizata. 2) cu specificarea urechii receptoare a cuvantului tinta. In situatia de atentie generalizata detectarea cuvintelor tinta devenea dificila daca erau insotite de cuvinte neutre si foarte dificila pentru cuvintele improprii asociate cuvantului tinta. Dificultatea procesarii in atentia generalizata, care in alte modalitati experimentale conduce la cresterea timpului de latenta, este indiciul unui nivel de procesare mai complex care dupa Malim (1999) este semantic , pe cand atentia focalizata din a a doua modalitate experimentala ar angaja un nivel inferior, functie de factori fizici (vocile diferite).

4. Modele experimentale in studiul vigilentei

Comportamentul vigilent a fost definit si cercetat in legatura cu aspectul monoton al sarcinii, caracteristica proprie unor activitati unde frecventa stimulilor si gradul de precizare al cadrului spatio-temporal de producere al acestora sunt reduse (radar, camerele de comanda, etc.)

Primele cercetari au fost intreprinse de Makworth in 1940. El a utilizat ca situatii experimentale: 1) testul radar: pe un ecran semnalele relevante apareau in conditii de "zgomot" vizual.

2) testul de auditie a sunetelor cu durata de 2,5 secunde, care apareau la intervale de 18 sec.

3) testul ceasului. Subiectul trebuia sa sesizeze momentele in care aratatorul mare sarea uneori doua gradatii, sau cand isi incetinea sau isi accelera mersul. Variabila independenta era reprezentata de: latenta raspunsurilor, rata erorilor, potentialele evocate ale EEG.

In tara noastra un institut de cercetari al Ministerului Muncii a realizat in deceniile trecute un aparat numit "Cronovigimetru" care reprezinta o materializare a modelului lui Makworth.

Concluziile cercetarii intreprinse de autorul citat au fost ca performanta in sarcini de vigilenta este influentata de: 1) caracteristicile semnalelor tinta ( intensitate, frecventa, prezentare, durata, locatie.;

2) Cunoasterea rezultatelor obtinute.

3) Nivelul de stimulare (aparitia unor semnale care intretin nivelul de activare neuropsihica)

4) Administrarea de amfetamine sporeste performanta

5) Tipul de personalitate; introvertitii sunt mai eficienti.

Mackworth a explicat rezultatele cercetarilor pe baza teoriei conditionarii clasice.

Eysenck se bizuie in explicatiile sale pe ipoteza confirmata partial a unei activitati mai intense a sistemului limbic. Performantele la sarcinile de vigilenta se depreciaza in timp datorita fenomenului de stingere care are loc pe scoarta datorita caracterului neregulat si aleatoriu al aparitiei semnalelor relevante.

Mai valabile par a fi explicatiile care se bazeaza pe teoria nivelurilor de activare sau de alerta senzoriala (excitabilitatea). Excitabilitatea este o caracteristica tipologica. Ea se exprima prin inlocuirea in sarcini de vigilenta a undei cerebrale alpha cu undele beta. Intre excitabilitate si performanta este o relatie exprimata printr-un "U" inversat: performanta vigila este maxima pentru un nivel de activare mediu (optim de activare).

Pe aceasta baza sunt utilizati ca indicatori ai excitabilitatii; raspunsul galvanic, frecventa cardiaca, diametrul pupilar, potentialul de actiune.