Compozitia, structura si functionarea grupului terapeutic

Compozitia, structura si functionarea grupului terapeutic

Compozitia, structurarea, ca si functionarea grupului terapeutic sunt stabilite de psihoterapeutul care isi organizeaza grupul.

Compozitia grupului terapeutic are in vedere numarul, varsta, sexul si nivelul socio-cultural si intelectual al membrilor.

Numarul pacientilor din grupul terapeutic va fi in functie de evantaiul nosografic al tulburarilor psihice, ca si de amploarea manifestarilor clinice. Majoritatea psihoterapeutilor considera ca cifra optima este de 6-10 membri, aceste limite fiind determinate de gradul extraversiei sau expansivitatii membrilor. Într-un grup restrans, sub 6 membri, pacientii se vor simti dominati de autoritatea terapeutului, ceea ce va limita dezvoltarea tensiuni afective si a vietii de grup. Dimpotriva, intr-un grup extins, cu peste 10 membri, psihoterapeutul va mentine cu greu controlul grupului, existand tendinta de creare a unor subgrupuri care vor submina autoritatea liderului ca si a grupului. De aceea, se considera ca cifra medie a membrilor grupului este de 8, avandu-se in vedere un numar mai mare in cazul pacientilor schizoizi (pentru a creste nivelul interactiunilor) si un numar redus in cazul pacientilor expansivi (spre a nu monopoliza discutia si a nu slabi controlul terapeutului). Totusi, mai important decat numarul in sine al membrilor, este mentinerea constanta a acestui numar.

Varsta pacientilor din grupul terapeutic are in vedere mai ales diferentele    de varsta care constituie, de asemenea, un element important in dezvoltarea dinamicii de grup. În general, se admite ca varsta pacientilor din grup, poate fi cuprinsa intre 20 si 60 de ani, recomandandu-se grupuri omogene speciale pentru adolescenti si pentru varstnici. Exista terapeuti care considera ca divizarea adultilor in grupuri de pacienti tineri (20-40 ani) si de varsta mijlocie (40-60 ani), ar favoriza o experienta constructiva. În astfel de grupuri, cu o relativa omogenitate de varsta, pacientii si-ar exprima intr-un mod mai autentic sentimentele lor fata de figura autoritara reprezentata de terapeut, gasind totodata un suport sporit la copacienti. La randul lor, adolescenti, care prezinta in mod frecvent "conflicte cu autoritatea", devin mai inhibati in grupurile cu adulti, unde le creste anxietatea.

Pe de alta parte, diferentele de varsta pot facilita dezvoltarea modelelor parinte - copil, pacientii avand astfel prilejul de a releva si reconsidera probleme interpersonale parentale care pana atunci pareau insurmontabile. Se considera atfel ca prezenta pacientilor de varsta diferita sporeste dinamismul grupului, cei tineri proiectand asupra varstnicilor conflictele lor cu parintii, iar cei in varsta adoptand fata de cei tineri cliseul conduitei fata de proprii lor copii.

În acelasi timp, nu se recomanda o proportie prea mare de tineri sau de batrani in grup, fiind necesara o echilibrare a diferentelor de varsta.

Este contraindicat sa existe singularizari in grup, respectiv un membru de varsta extrema, acesta fiind mai greu tolerat, existand riscul de a fi marginalizat.

Sexul pacientilor din grupul terapeutic este controversat atat sub aspectul raportului, cat si al omogenitatii grupului. În afara grupurilor omogene in functie de sex, exista grupuri mixte intr-o reprezentare a sexelor de aprox. 50%.

Unele argumente pledeaza pentru grupuri omogene in functie de sex, intrucat in grup apar multe probleme intime care pot fi mai autentic dezbatute intre membrii de acelasi sex. Alti terapeuti recomanda ca barbatii si femeile sa fie plasati in acelasi grup, astfel incat atitudinile referitoare la problemele sexuale sa poata fi examinate mai eficient.

Nivelul socio-cultural si intelectual al membrilor grupului poate fi diferit, acest fapt fiind acreditat cu efecte salutare, favorizand cresterea "gradului de constientizare" al membrilor grupului. Totodata, diferentele socio-culturale maresc activismul grupului, evita stagnarile sau alunecarile in discutii sterile si inautentice. Nivelul cultural sau intelectual redus constituie o contraindicatie    pentru participarea la grup a pacientului respectiv.

Structura grupului terapeutic are in vedere gradul de omogenitate a grupului si dinamica participarii membrilor. În functie de gradul omogenitatii grupului    se distinge grupul heterogen, omogen, intermediar si special.

Grupul heterogen este alcatuit din pacienti diferiti sub aspectul varstei, sexului, diagnosticului sau formei de manifestare a simptomelor. Desi reprezinta un mozaic de stari si conduite, se considera ca aceasta forma de organizare realizeaza cel mai inalt spirit de grup creat din jocul dialectic al fortelor antagoniste. Numai un grup suficient de heterogen poate asigura o interactiune maxima in grup, fiecare membru primind o stimulare mai mare prin care poate fi testata capacitatea sa de a tolera diferentele. Gradul de heterogenitate insa, nu poate fi extins peste limitele rezonabile fara riscul perturbarii procesului terapeutic. Din acest grup nu vor face parte pacienti varstnici cu deteriorare cognitiva alaturi de tineri cu stare expansiva sau adolescente cu persoane ce prezinta deviatii sexuale. Prezenta in grup a unor pacienti cu entitati nosografice extreme sau indepartate de media grupului constituie un factor anticoeziv si destructiv in dinamica grupului.

Heterogenitatea clinica si organizarea dinamica a grupului.

Organizarea eficienta a grupului se bazeaza in primul rand pe cunoasterea psihodinamicii pacientului. Astfel pacientul schizotipal sau cu schizofrenie in stadiu remisional poate fi plasat alaturi de nevrotic, oferindu-i acestuia stimularea necesara depasirii barierelor represive.

La randul sau, nevroticul poate oferi schizofrenicului un grad mai mare de testare a realitatii si suport in mecanismele de aparare a Eului. În grup pot fi plasati si pacienti cu acelasi diagnostic (ex. depresie), insa cu forme psihodinamice diferite (pierdere reala prin deces, pierdere prin separare sau pierdere imaginara prin teama de a fi parasit de persoana iubita), ceea ce va determina o crestere a potentialului interactional si sanogenetic al grupului.