Delimitare conceptuala a termenilor de etica si deontologie profesionala

Delimitare conceptuala a termenilor de etica si deontologie profesionala

Ce este etica?

'Dictionarul explicativ al limbii romane', prin editia sa din 1975 defineste etica ca fiind: 'stiinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorica, cu continutul lor de clasa si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare unei anumite clase sau societati'

DEX, 1998, etic inseamna stiinta care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor si conditiei umane din perspective principiilor morale si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare unei enumite profesii sau situatii de viata sociala.

Ce este deontologia?

DEONTOLOGE parte eticii care se ocupa cu studiul normelor si obligatiilor specifice unei activitati profesionale. 2. Ansamblu al normelor de conduita si de obligatiuni pe care trebuie sa le respecte un profesor (medic, patron, etc.).

DEX, 1998, deontologie - doctrina privitoare la normele de conduita si la obligatiile etice ale unei profesiuni. Termenul poate fi adaptat la orice profesie. Pana in prezent era folosit cu precadere in medicina, insa, se regaseste cu success in (aproape) toate profesiile, indifferent de nivelulul de pregatire al indivizilor (muncitori, ingineri, avocati, profesori, cu adaptarile de rigoare).

Etica este o disciplina intelectuala care se refera disciplinelor umaniste.

Prin etica sau etic se intelege o valoare recunoscuta ca universala sau calitatea unei actiuni de a fi acceptabila in raport cu anumite valori universale. In limbajul comun, insa etica consta in modalitatea de rationament asupra legitimitatii actiunii umane, fiind vorba de clasificarea actelor umane - un set de norme si valori care definesc comportamentele sociale.

Demersul etic se raporteaza la valoarea de bine. Aceasta se prezinta ca un domeniu al reflectiei avansate, cu caracter tehnic, care nu include domeniul judecatilor despre ce este bine si rau in comportamentul uman, precum si un set de reguli de comportament, de principii si valori, afirmate implicit sau explicit, care au drept finalitate nu atat o definitie tehnica a binelui cat mai ales evitarea practica a raului. De aici si posibila distinctie dintre etica si morala, intelese uneori ca fiind sinonime. Astefel, prin etica se desemneaza adesea teoria ca atare, in timp ce prin morala este evidentiata reflectia spontana, anonima, transmisa cultural.

Etica nu este doar o disciplina intelectuala, care se ocupa de probleme de ordin teoretic, ci este un demers destinat practicii. Punctul sau de plecare este de a prescrie ce este raul si care sunt mijloacele prin care se evita consecintele acestuia. Etica nu este doar un instrument de analiza. Functionarea oricarui sistem etic determina functionarea societatii in general.

Astfel, constiinta etica este prezenta in toate raporturile sociale. Este in firea omului de a se comporta drept (Immanuel Kant), asta insemnand ca omul este bun. Dar, cum se naste raul? Care este relatia dintre reflectia etico-morala si norme?

Reflectia etica nu ofera un set de reguli universal acceptate. Facultatea de a distinge binele de rau nu se naste spontan si nici nu se transmite genetic. Dobandita pe cale culturala, prin sistemul educativ, aceasta trebuie cultivata ca pe o profesie in sine. In acelasi timp etica nu inspira obligatoriu sisteme normative, dar niciun fel de normativitate nu poate fi conceputa inafara reflectiei etice. Constiinta etica este cel mai bun mijloc de configurare a unei constiinte de sine ca vocatie si corp profesional, caci induce profesorii (oamenii) intr-o logica a responsabilitatii sociale.

Istoria eticii nu este foarte bogata, fertila si dinamica precum alte domenii, ea ramanand dependenta de gandirea a doi filosofi: Aristotel si Immanuel Kant. Se spune ca toate problematizarile etice s-au revendicat de la contributiile acestora de o maniera sau alta.

Obiectul eticii: incercarea de a defini binele precum si felul in care acesta ar putea sa devina norma universala a actiunii umane.

Odata cu multiplicarea cautarilor si raspunsurilor la aceste intrebari, etica poate fi separata in mai multe categorii sau domenii de cercetare:

etica descriptiva - care se ocupa cu studiul factual al standardelor etice sau a principiilor unui grup sau traditie;

etica normativa - care se ocupa cu dezvoltarea teoriilor prin care se definesc sistematic actiunile drepte sau rele;

etici aplicate - al caror domeniu de studiu ar fi posibilitatea utilizarii teoriilor etice in formarea judecatilor privind cazurile practice de conflict etic;

meta-etica - domeniu care se ocupa cu analiza sistematica a intelesului si justificarii exigentelor etice.

Putem sublinia ca domeniul eticii este cel al reflectiei sistematice cu privire la evaluarea comportamentelor umane si posibilitatea normarii acestora. Dupa cum sublinia Nicola Hartmann, "etica nu se invata direct ceea ce urmeaza sa se petreaca aici si acum, in situatia data, ci, in general ne arata cum este alcatuit ceea ce urmeaza sa se intample".

Etica este "stiinta sa despre bine si rau", dar nu stiinta despre bine si rau. Ne spune ce ar trebui sa facem, dar ne vorbeste si despre valorile la care ar trebui sa aderam si pe care ar trebui sa le cultivam.

Virtutea, dupa Platon este o valoare sociala, adica o valoare comportamentala in raport cu membrii propriei comunitati.

O intelegere a eticii este critica pentru noi ca indivizi, pentru ca o etica sanatoasa reprezinta insasi esenta unei societati civilizate. Etica este fundatia pe care sunt cladite toate relatiile noastre. Ea inseamna ansamblul nostru de a relationa fata de pacient, fata de angajati, de colegi, de clienti, de subordonati, de furnizori, fata de comunitatea in care ne aflam si unii fata de altii. Etica nu se refera la legaturile pe care le avem cu alte persoane - toti avem legaturi unii fata de altii - ci la calitatea acestor legaturi.(Exemple.)

De ce este necesara etica profesionala?

Membrii Federatiei Educatiei Nationale au adoptat, la ultima sedinta a Consiliului National Extraordinar, o declaratie cu privire la eticile profesionale, care a fost propusa si adoptata de Internationala Educatiei a carei membra fondatoare este. Declaratia reprezinta un angajament individual si colectiv al profesorilor si al intregului personal din educatie, dupa cum se arata in preambulul documentului. 'Este complementara legilor, statutelor, regulamentelor si programelor care definesc practica profesionala. Este de asemenea un mijloc de ajutor pentru profesori si personalul din educatie de a raspunde problemelor ridicate de exercitarea profesiei si in acelasi timp problemelor ce apar in relatiile cu ceilalti actori ai sistemului educational'. In primul articol al Declaratiei se arata ca personalul din educatie, din obligatie fata de profesie, 'trebuie sa merite increderea si confidenta publica si sa creasca stima fata de profesie prin asigurarea unei educatii de calitate pentru toti elevii'. De asemenea, trebuie sa asigure permanenta innoire si imbogatire a cunostintelor profesionale, 'sa determine ca natura, formatul si programarea perfectionarii profesionale sa fie o expresie esentiala a profesionalismului lor' si sa declare toate informatiile relevante cu privire la competenta si calificare. In ce priveste relatia cu elevii, personalul din educatie trebuie sa respecte dreptul tuturor copiilor de a beneficia de toate prevederile din Conventia Drepturilor Copilului a Natiunilor Unite si in mod special a celor aplicabile in educatie. Totodata, sa mentina relatii profesionale cu elevii, sa apere si sa promoveze interesele si binele elevilor si sa faca orice efort pentru a proteja elevii de abuzuri fizice sau psihice si sa faca toti pasii posibili pentru a proteja elevii de abuzuri sexuale.

Etica si deontologia profesionala se realizeaza prin intermediul formarii profesionale de baza, adica acumularea unor notiuni generale specifice profesiei cat si notiuni specializate (aprofundate), avand ca scop utilizarea eficienta a informatiilor profesionale insusite, in functie de situatia ceruta, adaptand metodele insusite la nivelul de varsta si de pregatire al elevilor.