CONDUITA INTERSEXUALA; CARACTERIZARE GENERALA,FUNCTII SI ANALIZA FUNDAMENTELOR PSIHOSOCIALE ALE CONDUITEI SEXUALE

CONDUITA INTERSEXUALA; CARACTERIZARE GENERALA,FUNCTII SI ANALIZA FUNDAMENTELOR PSIHOSOCIALE ALE CONDUITEI SEXUALE

2. Conduita intersexuala

Sexualitatea reprezinta una dintre dimensiunile majore ale vietii individuale si sociale, cu profunde implicatii de ordin biologic, psihologic, social si cultural. Fiind nemijlocit legata de procesul perpetuarii speciei, conduitele sexuale sunt puternic conditionate atat genetic-instinctual, cat si socio-cultural. Chiar fara sa acceptam tezele exclusiviste ale pansexualismului, trebuie sa recunoastem faptul ca instinctele legate de sexualitate constituie infrastructura multora dintre procesele si fenomenele psihoindividuale - in special a celor afective si motivationale, intervenind totodata ca importante variabile independente in structurarea si desfasurarea raporturilor intersexuale.

Fundamentele psihosociale ale conduitei sexuale

Intr-un sens foarte general, prin sexualitate se intelege ansamblul proceselor si fenomenelor psihoindividuale si psihosociale legate de dinamica vietii sexuale. Pe linia deschisa de psihanaliza, trebuie sa facem distinctie intre genitalitate, care reprezinta ansamblul caracterelor legate nemijlocit de organele de copulatie si sexualitate, care are o semnificatie mult mai larga, prin referirea la sentimentele, motivatiile si raporturile interpersonale legate de realizarea functiei sexuale intr-un cadru social specific. Genitalul implica biologicul; Sexualitatea implica psihosocialul si socioculturalul (83, 262; 195, 153).

De aici rezulta ca un comportament genital (relatia strict fiziologica dintre doua persoane de sex opus) nu este in mod necesar si un comportament sexual, acesta fiind o functie si o expresie a intregii personalitati. In cursul evolutiei filogenetice, viata sexuala capata semnificatii noi fata de functia sa strict biologica, de reproducere. Pulsiunile sexuale suporta subtile metamorfoze sub incidenta factorilor sociale si culturale, devenind - prin sublimare, refulare si conversie- factori motivationali prin care biologicul este spiritualizat. Motivatiile relatiilor sexuale sunt de cele mai multe saturate in factori psihosociale si culturale. Dintre aceste ratiuni extragenitale ale raporturilor sexuale J. Marmor evidentiaza cateva care au cea mai mare relevanta (195, 162):

(a) Raporturile sexuale pot fi un mijloc de a obtine dragostea, ca o asigurare a faptului ca nu esti respins si nu esti singur;, mai ales femeile care nu sunt sigure de farmecul lor cedeaza acestui impuls, putand merge foarte departe pentru a se asigura ca totusi sunt dorite de barbati.

(b) Sexualitatea poate fi o modalitate de depasire a sentimentului de singuratate, substituind un surogat unei relatii umane autentice si durabile de care se duce lipsa; in acest caz actul sexual poate fi interpretat ca o incercare dramatica de a iesi din starea de profunda singuratate afectiva, substituindu-se unei relatii profunde si autentice.

(c) Manifestarea exacerbata a sexualitatii poate fi expresia incercarii de a depasi un sentiment de inferioritate sau de inadecvare, capatand forma complexului lui Don Juan; nevoia acuta de "performanta sexuala' poate fi semnalul atat a unui complex de inferioritate, cat si a unei manifestari narcisiste.

(d) Activitatea sexuala ostentativa poate exprima si dorinta de manifestare a puterii si capacitatii de dominare a partenerului; la limita, aceasta supracompensare generata de un complex de inferioritate poate capata forma unor acte de sadism sau chiar crime.

(e) In anumite situatii, practicarea actului sexual poate fi o manifestare a ostilitatii fata de partener, prin care se urmareste umilirea si devalorizarea acestuia. Este cazul unor forme de viol, prin care se urmareste in principal injosirea victimei.

(f) Sexualitatea poate constitui un remediu impotriva anxietatii si tensiunilor afective de orice natura; mai recent, se recomanda chiar ca remediu in anumite forme de tulburari psihice si dezechilibre afective.

(g) Actul sexual poate fi practicat ca o datorie conjugala sau sociala, ca urmare a convingerii ca este necesar sanatatii ambilor parteneri, sau cu intentia expresa de procreere.

(h) Uneori, raporturile sexuale sunt practicate ca o forma de bunavointa, gratitudine sau "atitudine filantropica" fata de o anumita persoana, a carei semnificatie nu este aceea de iubit.

(i) Actul sexual poate fi folosit si ca un mijloc de a obtine avantaje materiale sau sociale: bunuri, servicii, statut social, ascendenta asupra partenerului etc.

Desigur, motivatia unei relatii sexuale poate fi deosebit de complexa, incluzand mai multi dintre factorii mentionati mai sus. Ponderea si configuratia acestora depind de varsta, nivel de instructie, statut social si economic, sex, caracteristici ale spatiului cultural si chiar factori climaterici si demografici. De remarcat faptul ca normele culturale au o importanta majora in structurarea si manifestarea comportamentelor sexuale, diferentele in aceasta privinta putand fi considerabile de la o cultura la alta si de la o etapa istorica la alta (v. 28; 191).

Normele culturale stabilesc regulile constituirii cuplurilor sexuale si maritale, incepand cu o serie de criterii privind varsta partenerilor, statutul social si material al acestora, atributiile in cadrul familiei s.a., ajungandu-se pana la stabilirea ritualurilor nuptiale. Insa, in timp ce in spatiile culturii islamice - de exemplu, aceste reglementari culturale sunt foarte riguroase, cu traditii si tabuuri greu de depasit, in zona culturii occidentale aceste norme sunt foarte relative, fragile si fluide, evidentiind mai degraba valoarea instrumentala si juridica a raporturilor dintre parteneri.

In cele mai multe dintre culturile asiatice si africane, normele culturale sunt deosebit de riguroase in ceea ce priveste raporturile sexuale. Acestea sunt permise numai in urma casatoriei, orice abatere de la aceasta regula atragand sanctiuni publice foarte grave. Astfel, in multe tari islamice adulterul se pedepseste cu moartea, sotul avand drept absolut asupra soliei (sotiilor) sale. Tot in acest spatiu casatoria fetelor de 11-13 ani a fost multa vreme un fapt curent, alaturi de fenomenul poligamiei. Impunerea unor asemenea modele culturale a fost determinata si de anumiti factori climaterici si demografici: ritmurile dezvoltarii biologice fiind mult mai accelerate in aceste zone, iar ponderea femeilor a fost multa vreme mult mai _mare decat cea a barbatilor, uneori ajungandu-se la raporturi de 3/1.

Dezvoltarea culturii occidentale, avand ca suport revolutiile tehnologice si informationale . a ~ determinat aparitia unor modele egalitariste si utilitariste privind raporturile dintre parteneri, pe fondul unei accentuate "liberalizari' a relatiilor sexuale, modele aflate intr-o continua expansiune.