Elemente de PSIHOLOGIE ORGANIZATIONALA SI A MUNCII

= ramura a psihologiei care s-a dezvoltat pe masura ce societatea s-a implicat tot mai mult in industrializarea mediului inconjurator, in gasirea de noi resurse si mijloace de subzistenta, prin care sa-si satisfaca trebuintele materiale si spirituale. Psihologia organizationala si a muncii a devenit o profesiune si este practicata de un grup de psihologi specializati in aceasta ramura de activitate.

Acestia au in vedere doua aspecte majore:

- in primul rand, locul de munca detinut de o persoana si toate aspectele la care acesta se refera in legatura cu persoanele care il deservesc si,

- in al doilea rand, descoperirea si experimentarea unor metode de optimizare a activitatilor organizationale, astfel incat acestea sa devina tot mai competitive vizavi de cerintele social-economice si tehnice contemporane.

In linii generale, psihologia organizationala si a muncii are in vedere doua preocupari majore:

(1) Psihologia organizationala si a muncii este o stiinta in a carei sfera de preocupari intra conditia umana a muncii. Ea este strans legata de o serie de alte domenii de interes ale psihologiei cum ar fi cel experimental si social.

(2) Psihologia organizationala si a muncii este responsabila de aplicarea stiintifica a principiilor psihologice in organizatii si la nivelul posturilor de munca.

Campul de actiune al psihologiei organizationala si a muncii este de o mare diversitate. Tematica de interventie este foarte larga; ea se extinde de la metodele de angajare, instruire, evaluare a personalului si pana la formularea teoriilor despre cum functioneaza organizatiile, cum pot deveni ele mai eficiente.

Omul isi petrece o mare parte din viata desfasurand una sau mai multe activitati de munca. Analizand continutul notiunii de munca, dat fiind statutul pe care il are de conditie primordiala a existentei umane, sunt demne de retinut cateva aspecte importante care privesc abordarea ei din punct de vedere psihosociologic.
Un prim aspect specific muncii este faptul ca prin intermediul ei se realizeaza un raport, un schimb intre om si natura. Este un proces in care omul mijloceste, reglementeaza si controleaza prin actiunea sa proprie schimbul de materii dintre el si natura (Marx, 1957). Actionand asupra naturii, omul actioneaza in aceleasi timp si asupra sa modificandu-si propria sa conditie, personalitatea. In limbaj tehnic, prin munca se stabileste o interactiune intre om, masina si mediul inconjurator.
Munca reprezinta si un raport social. Ea este o activitate colectiva, il pune pe om in relatie cu ceilalti oameni, genereaza deci raporturi interumane. Cu alte cuvinte, munca are o dimensiune sociala si nu poate fi rupta de contextele umane in care se exercita. Relatiile om-masina-mediu sunt mijlocite de raporturile sociale. Caracterul colectiv si social al muncii ii confera in fond puterea sau forta. Gratie efortului reunit al oamenilor, proiectele lor capata viata prin produse si realizari care se acumuleaza treptat.
Ca activitate specific umana, munca este subordonata unui obiectiv. Ea inseamna realizarea unui proiect, atingerea unui tel mai apropiat sau mai indepartat (de exemplu pornirea unei afaceri). Produsul sau rezultatul muncii este construit mai intai pe plan mintal. O activitate de proiectare a unui utilaj tehnic presupune fixarea initiala a unui obiectiv precis si concentrarea eforturilor inginerilor proiectanti pe executarea proiectului respectiv. Activitatea mintala este transpusa pe planseta. Urmeaza apoi faza de executie, cand proiectantul transmite proiectul muncitorului care il va finaliza. Si aici muncitorul se mobilizeaza mai intai pe plan mintal fixandu-si diverse strategii de lucru, dupa care trece la infaptuirea reperelor respective. In continuare, urmatorul pas este asamblarea reperelor. Retinem ca, in toate aceste faze, activitatea de munca sau continutul sau este focalizata pe realizarea unui obiectiv anterior formulat.

Pe de alta parte, orice munca este un comportament dobandit prin invatare, priceperile si deprinderile fiind tehnici sau procedee de munca transmise prin educatie de la generatiile anterioare. In cadrul unei sarcini de munca, omul trebuie sa se adapteze cerintelor de precizie, rapiditate, economie si sa raspunda printr-un comportament adecvat (activitati mintale, miscari, secvente de miscari etc.) al carui model face obiectul transferului educativ, se preia de la instructor, de la muncitorii cu experienta etc.

Desfasurandu-se intr-un cadru social, munca ocupa un anumit loc in sistemul de norme si valori ale societatii. Grupul social mare sau mic sugereaza o anumita atitudine fata de munca, o anumita pretuire a ei.

Activitatea de munca se desfasoara intr-un cadru mai mult sau mai putin organizat. In linii generale se poate spune ca in societatile aflate pe un anumit nivel de industrializare, a veni intr-un contact direct sau indirect cu una sau mai multe organizatii este pentru orice persoana un fapt cotidian. Organizatiile includ companii producatoare de bunuri sau servicii. Organizatiile sunt scoli care pregatesc tinerii pentru confruntarea ulterioara cu piata muncii, spitalele, institutiile militare si religioase, companiile producatoare de bunuri materiale ca automobile, imbracaminte, aparatura electronica etc. In organizatii sunt angajati sute si chiar zeci de mii de oameni care presteaza diferite activitati, mai mult sau mai putin complexe. Gestionarea resurselor umane din organizatii revine departamentelor de resurse umane in care sunt inclusi si psihologii specializati in psihologia muncii si organizationala (psihologi organizationala si a muncii). Domeniul lor de activitate este din ce in ce mai larg.

De exemplu, psihologii organizationala si a muncii au fost implicati in:
.Recrutarea si selectia personalului pentru diferite organizatii;
.Evaluarea psihologica a salariatilor;
.Analize ale posturilor de munca si proiectarea fiselor de post pentru acestea;
.Evaluari ale posturilor de munca in vederea practicarii unei retributii si politici de recompense echitabile;
.Proiectarea de programe de instruire profesionala;
.Studiul cauzelor fluctuatiei personalului si gasirea remediilor aferente;
.Investigarea cauzelor stresului ocupational si proiectarea de programe de management al stresului;
.Psihologii organizationala si a muncii lucreaza in laboratoarele de psihologie din transporturi, si alte ramuri industriale care au posturi de munca ce implica risc. In acest context se ocupa de o gama variata de activitati, de la examene de selectie profesionala, examinari periodice a personalului, expertize, diagnoze organizationale etc.
.Laboratoarele de psihologie din dotarea armatei, din aviatie sau formula mai noua adoptata de departamentele de resurse umane din cadrul unitatilor militare, utilizeaza psihologi specializati in domeniul psihologiei muncii.

Daca cineva se angajeaza azi intr-o organizatie este foarte probabil ca pe parcursul carierei profesionale, traseul acesteia sa-i fie influentat, intr-o masura mai mare sau mai mica, de interventiile specifice psihologiei organizationala si a muncii.

Psihologul specializat:

- ajuta toate demersurile de angajare intr-o companie, el va construieste fisa postului, evalueaza munca si o incadreaza intr-o anumita grupa de salarizare, determina nivelul de competenta si se intereseaza de sistemul de evaluare si recompense.

- organizeaza cursurile de instruire profesionala, este implicat in componenta echipelor de munca, in actiuni de motivare a angajatilor, de evaluare a calitatii vietii psihice a acestora.

-poate fi la fel de bine antrenat in expertize post accident si actiuni de prevenire a incidentelor si accidentelor de munca si in activitati de proiectare a echipamentului de munca si a interfetelor om-masina.

Putem desprinde doua mari directii de interventie ale domeniului psihologiei organizationala si a muncii:

Prima se refera la studierea factorului uman din organizatii. Numerosi psihologi organizationala si a muncii dezvolta cercetari care privesc comportamentul oamenilor in contextul muncii (formarea deprinderilor de munca, determinarea aptitudinilor profesionale, studiul atitudinilor fata de munca si organizatie, satisfactia cu munca prestata, stresul ocupational etc.).

A doua directie de actiune a psihologilor organizationala si a muncii presupune aplicarea rezultatelor cercetarilor, a principiilor desprinse in urma investigatiilor. Multi psihologi organizationala si a muncii sunt antrenati in activitati practice nemijlocite ca si consultanti sau angajati ai diferitelor organizatii. Ei traduc in viata rezultatele cercetarilor derulate de universitari, diferite institute de cercetare sau chiar de ei insisi. Sunt astfel aplicate principiile instruirii in formarea profesionala, este implementata o anume politica a recompenselor, sunt dezvoltate programe de reducere a stresului ocupational etc.

Psihologia organizationala si a muncii este un domeniu stiintific structurat eclectic, care a imprumutat numeroase concepte, idei tehnici si teorii din multe alte discipline. Psihologia experimentala a dat psihologiei organizationala si a muncii suportul istoric al metodelor investigative; o serie de principii si tehnici, cum este testarea psihologica, au fost aplicate de psihologi in organizatii. Studiul modelelor mintale este utilizat in proiectarea interfetelor om-calculator si instruirea utilizatorilor de produse informatice. De fapt, perspectiva cognitivista este tot mai mult prezenta in cercetarile de psihologie organizationala si a muncii.

Pe scurt, motivul existentei psihologiei organizationala si a muncii, a psihologului specalizat si aplicatiilor psihologice in organizatii, este prezenta unor probleme umane in cadrul oricarei organizatii, indiferent de dimensiuni si necesitatea obiectiva de a le rezolva ori mai realist vorbind, de a le minimiza.

Un scurt istoric al domeniului psihologiei organizationala si a muncii va completa informatia celor interesati de problematica acestei ramuri a psihologiei, in paralel cu trasarea unor linii privind viitorul acestei profesii.

1.1. Psihologia muncii si organizationala.   

Psihologia = stiinta studierii comportamentului atat uman cat si animal. Este o stiinta deoarece psihologii utilizeaza cateva metode riguroase de cercetare pe care le putem gasi si in alte stiinte, mai ales cele biologice si cele de natura sociala. Din cauza ca psihologia acopera un domeniu larg de aplicatii este dificil sa surprindem o imagine precisa a ceea ce de fapt fac psihologii. Perceptiile populare despre psihologi sunt din acest motiv adesea eronate si frecvent acoperite de mister. Multi gandesc ca psihologii 'citesc" gandurile semenilor lor, pot vindeca o serie de boli, prevad cum vor actiona diferite persoane in contexte diferite, 'manipuleaza sufletele" etc. Ce este insa si mai periculos este ca adesea in numele psihologiei se fac o serie de aplicatii cu un continut flagrant nestiintific. Sa ne gandim numai la practici ca psihobioritmurile, astrologia, chiromantia, frenologia etc., care au adus multe deservicii psihologiei ca stiinta (Anastasi, 1979; Pitariu, 1994)..

Ce fac psihologii specializati? Aceasta este o intrebare pe care multi patroni si manageri si-o pun. El are o "fisa de post" bine circumscrisa, sfera lui de activitate acoperind toate nivelurile organizatiei. In general, o contributie majora a psihologilor o gasim concretizata in urmatoarele activitati:

. Training-ul managerilor
. Motivarea angajatilor
. Moralul si satisfactia profesionala
. Selectia personalului managerial
. Training-ul angajatilor
. Productivitatea muncii personalului
. Aprecierea performantelor profesionale
. Selectia profesionala a angajatilor
. Proiectarea testelor si chestionarelor psihologice
. Proiectarea conditiilor de munca
. Proiectarea structurii organizationle
. Managementul stresului ocupational
. Proiectarea carierei profesionale
. Studiul si expertiza incidentelor si accidentelor de munca
. Studiul fluctuatiei personalului
. Elaborarea fiselor de post
. Diagnoza organizationala
. Implementarea programelor de schimbare organizationala

Desigur, paleta activitatilor psihologilor este foarte mare. Nu insa toate firmele isi pot permite sa angajeze un psiholog. In acest context au aparut firmele sau cabinetele de consultanta pe probleme de psihologia organizationala si a muncii (in tara noastra este populara sintagma "psihologia/ managementul resurselor umane"). Rezerva sau atentia cu care trebuie privita (deocamdata) activitatea acestora in cazul apelului la ele, a fost explicata intr-un paragraf anterior. Numarul acestor forme de prestari de servicii este in crestere. In timp ele vor dobandi un statut si o acreditare a competentei intr-un anumit domeniu aplicativ de psihologia organizationala si a muncii.

1.2. Definitii ale psihologiei organizationala si a muncii

Psihologia s-a nascut din necesitatea continua de autocunoastere si de cunoastere a altora, de explicare a comportamentului uman sau animal in diferite ipostaze situationale. Evolutia cunostintelor psihologice, a metodelor si tehnicilor de investigatie a parcurs insa un drum lung, de la simplele observatii, credinte populare, de la solutii diletante la abordari stiintifice de mare finete. Nu intamplator psihologia este definita ca disciplina care se ocupa de studiul stiintific al comportamentului si al proceselor mintale atat la animal cat si la om (Landy, 1987; Muchinsky, 1990).

Denumirea de Psihologia organizationala si a muncii apare in anul 1973. Este o solutie oferita actualului stadiu de dezvoltare industriala. Examineaza comportamentul organizational: oamenii, profesiile, departamentele unei organizatii. Acest comportament este mai mult decat o simpla suma de parti, indivizi, masini, grupuri de munca etc.

Ca domeniu particular al psihologiei generale, psihologia muncii si organizationala organizationala si a muncii are o definitie mai restransa. Iata cateva dintre ele:

- Guion (1965): 'studiul stiintific al relatiei dintre om si lumea muncii: studiul potrivirii oamenilor la locurile de munca pentru care au optat, cu oamenii pe care ii intalnesc acolo si cu bunurile pe care le produc" (p. 817).
- Blum & Naylor (1968): psihologia M-O este o 'simpla aplicare sau extensie a faptelor si principiilor psihologice la problemele care se refera la fiinta umana care opereaza in contextul afacerilor si industriei" (p. 4).
-Moraru & Iosif (1976): 'psihologia muncii ca stiinta constituie un corp de cunostinte unitar si sistematic despre comportamentul omului in munca" (p. 19-20).

-APA (1976) "Psihologii industriali si organizationali sunt interesati in aspectele muncii oamenilor astfel ca satisfactia cu munca pe care o fac si eficienta lor" (p. 5, 8, 10).

- Leplat & Cuny (1977) considera 'psihologia muncii ca parte a psihologiei aplicate care se ocupa de studiul comportamentului uman in cadrul sistemelor socio-tehnice'. Se pleaca de la ideea lui Ombredane si Faverge (1955), dupa care munca este definita ca un comportament achizitionat prin invatare si care tine sa se adapteze cerintelor unei anumite sarcini.
- Pufan (1978): 'obiectul psihologiei muncii il constituie componentele psihologice ale diferitelor activitati precum si factorii psihologici care contribuie la sporirea productivitatii muncii" (p. 5).
-Pitariu (1978): "Comportamentul de munca il vom considera in cadrul interactiunii om, obiectele muncii, mediul fizic si social al muncii, pe scurt, sistemul om-masina-mediu. Deci, psihologia muncii studiaza optimizarea interactiunii om-masina-mediul muncii, in scopul cresterii productivitatii si calitatii muncii, fiabilitatii sistemelor socio-tehnice, eficientei si confortului in munca" (p. 5).

-Schultz & Schultz (1986): "aplicarea metodelor, faptelor si principiilor psihologiei la oamenii care muncesc" (p. 8).

-Iosif & Moldovan-Scholz (1996) noteaza ca psihologia muncii "se ocupa cu studiul fenomenelor si particularitatilor psihice implicate in activitatea de munca a omului" (p. 52).

- Spector (2000) arata ca 'Psihologia organizationala si a muncii este un domeniu restrans aplicativ care se ocupa de dezvoltarea si aplicarea principiilor stiintifice la locul de munca" (p. 4).

Intr-o acceptiune mai generala, putem formula obiectivul psihologiei muncii astfel:
- Psihologia muncii isi propune ca obiectiv general cercetarea teoretica si aplicata a optimizarii sistemelor/subsistemelor oameni-masini-mediu, a cresterii gradului lor de siguranta functionala.

- Siguranta este dependenta de doua categorii de componente: oameni si masini . Aici este, de fapt, punctul de intersectie al psihologului cu tehnicianul, in acest context apare necesitatea cooperarii lor. Proiectarea unui sistem/ subsistem, inseamna a avea in vedere, pe langa componenta fizica (masina) si factorul uman. Absenta compatibilitatii celor doua componente conduce la slabirea sigurantei sistemului, la aparitia de erori concretizate in accidente si incidente mai mult sau mai putin grave.

Cum este de asteptat, fiecare om dobandeste la locul de munca, in legatura cu activitatea pe care o desfasoara, o experienta care se extinde asupra personalitatii sale devenind un tipar de conduita. Acest tipar se concretizeaza, printre altele, prin diferite sentimente, emotii, nivel de aspiratie, interese etc. Cercetarile au aratat ca o persoana care nu are satisfactii profesionale, nu este motivata- cum se spune, este lipsita de interes pentru profesia pe care o practica, isi termina ziua de munca intr-o stare generala de insatisfactie, fapt ce se prelungeste asupra activitatilor din timpul liber si a vietii de familie. Este explicabil ca, pentru o stare emotionala sanatoasa, cat si pentru avantajele economiei (o persoana nemultumita din punct de vedere profesional este neproductiva), profesia si mediul de munca trebuie sa reprezinte mai mult decat o simpla formula de existenta.

Rezulta, intr-un sens general, ca psihologii industriali sunt interesati de doua probleme majore:

individul ca subiect al muncii, ca producator de bunuri materiale si

organizatia in care lucreaza acesta.

1.3. Domeniile psihologiei muncii si organizationale.

Domeniul psihologiei organizationala si a muncii, asa cum sustine denumirea, este divizat in: psihologia muncii cunoscuta si sub denumirea de psihologie industriala (psihologia muncii este denumirea europeana, termenul acoperind o sfera mai larga, in timp ce americanii prefera utilizarea termenului de psihologie industriala, considerat de europeni ca fiind prea restrictiv) si psihologia organizationala. Desi aceste doua ramuri se suprapun in mare masura, exista totusi o diferenta cu conotatie istorica, psihologia muncii este mai veche fiind axata preponderent pe perspectiva eficientei managementului organizational. Ea este ancorata in sfera de interes a diferentelor individuale (proiectarea muncii, selectia si instruirea personalului si aprecierea personalului).

Psihologia organizationala se bazeaza pe relatiile umane existente la nivelul organizatiilor. Ea este concentrata pe intelegerea comportamentului membrilor unei organizatii fiind preocupata de satisfactia si multumirea pe care angajatii o percep la locurile lor de munca. Temele de interes specifice psihologiei organizationale privesc investigarea atitudinilor angajatilor, comportamentul angajatilor, stresul ocupational, practicile de supervizare etc. Totusi, nu putem trage o linie de demarcatie precisa intre cele doua orientari, adesea teme cum ar fi motivatia pentru munca, le vom gasi abordate atat in psihologia muncii cat si in aceea organizationala. Lucrarile redactate in acest domeniu le privesc ca pe un tot unitar. De fapt, le separa doar perioada istorica in care au aparut.

Ne vom opri in continuare asupra principalelor domenii de aplicatie prezente si viitoare ale psihologiei organizationala si a muncii.

Psihologia personalului. Psihologia personalului se ocupa de aspectele aplicative ale diferentelor individuale in procesul muncii. In acest context ea are in vedere identificarea si formarea priceperilor si deprinderilor necesare practicarii unei profesii, detectarea si formarea aptitudinilor necesare practicarii unei profesii, evaluarea competentei profesionale a angajatilor, studiaza conditiile de promovare si strategiile de instruire in vederea ridicarii competentei profesionale. Psihologia personalului este una din cele mai vechi ramuri ale psihologiei organizationala si a muncii, in aceasta arie aplicativa obtinandu-se numeroase succese.

Comportamentul organizational si procesele organizationale. Munca se deruleaza in mod obisnuit intr-un context organizational. Organizatia poate influenta atitudinile si comportamentul angajatilor. De pilda, computerizarea unei organizatii, ceea ce se numeste operarea cu o retea de calculatoare, naste initial o puternica atitudine negativa: rezistenta la schimbare. Schimbarea atitudinii este o problema cu implicatii multiple in care psihologul joaca un rol major. Organizatiile fiind colectivitati sociale, ne confruntam cu puternice influente de aceasta natura in cercetarea comportamentului organizational. Daca psihologia personalului opereaza la nivelul individual al persoanei implicate intr-o anumita activitate de munca, comportamentul organizational deplaseaza zona de interes spre comportamentul social si de grup. Temele de interes legate de comportamentul organizational au in vedere grupa de munca si munca in echipa, cultura si climatul organizational, conducerea, comunicarea, procesul decizional, psihologia conflictelor organizationale etc.

Psihologia inginereasca. In Europa acest domeniu al psihologiei organizationala si a muncii este cunoscut si sub denumirea de Psihologia Factorilor Umani (Human Factors) sau simplu Ergonomie. Psihologia inginereasca priveste intelegerea performantelor umane in contextul sistemului om-masina. Este preocupata de problemele proiectarii echipamentului de munca astfel incat, intre acesta si operator, sa existe o compatibilitate maxima. Se incearca deci modificarea mediului muncii astfel incat operatorul sa realizeze o integrare cat mai adecvata sub aspectul utilizarii deprinderilor si aptitudinilor pe care le are in sistemul om-masina-mediu.
Ergonomia cognitiva. Este un domeniu nou stimulat de cercetarile din sfera psihologiei cognitive. Ergonomia cognitiva este un mod de abordare multidisciplinar dedicat mai ales descoperirii proceselor mintale, a modelului mintal, a mecanismelor comunicationale in contextul interactiunii om-calculator (Hoc, 1989; Pitariu, 1989; Van der Veer, 1990). Domeniul este nou cu posibilitati de generalizare asupra intregului sistem om-masina-mediu.

Orientarea profesionala si consilierea in cariera. Este o ramura importanta care impleteste consilierea cu psihologia organizationala si a muncii; consilierea se aplica in acest caz la oamenii care se confrunta cu probleme la locul de munca. Psihologul consilier ajuta oamenii sa-si aleaga o cale profesionala care sa-i satisfaca si unde sa obtina succes, sa-si rezolve conflictele personale si cu altii, sa faca fata mai usor schimbarilor care survin in viata profesionala, sa se pregateasca pentru perioada de pensionare. Psihologii specializati care lucreaza in aceasta secventa de activitate efectueaza cercetari si intervin concret in rezolvarea problemelor mentionate.
Dezvoltarea organizationala. Psihologii care lucreaza in acest domeniu isi concentreaza activitatea pe probleme de schimbari care survin la nivel organizational, imbunatatirea si restructurarea activitatii organizationale pentru a o face mai eficienta. Perioada de tranzitie cu care se confrunta multe din companiile autohtone, priveste tocmai aceste probleme. Astfel, psihologul trebuie sa fie capabil sa faca o diagnoza organizationala, sa recomande strategii eficiente de schimbare, de adaptare la conditiile pe care le genereaza un mediu nou de munca, un mediu extern nou etc. In general, dezvoltarea organizationala presupune interventii legate de planificare, includerea deliberata de modificari destinate rezolvarii unor probleme cu care se confrunta organizatia, evaluarea schimbarilor introduse. Schimbarile se pot referi la oameni, procedee de munca sau tehnologii. Dezvoltarea organizationala este un domeniu nou, putin structurat, el ofera noi oportunitati psihologilor sa rezolve si sa se adapteze unor conditii noi pe care le ofera tranzitia social-economica si modificarile tehnologice accelerate.

Relatiile industriale. Relatiile industriale se refera la problemele care pot surveni intre angajati, angajati si patroni, respectiv patroni si sindicate. Psihologii specialisti in relatii industriale se ocupa de probleme cum ar fi cooperarea dintre angajati, servicii, conflictele de munca, negocieri, problema somajului, greve etc. Ei trebuie sa fie foarte buni cunoscatori ai legilor, a drepturilor si indatoririlor angajatilor.
Comportamentul consumatorului si psihologia reclamei. De-a lungul vietii asistam la o sumedenie de avalanse cu reclame pentru a cumpara un produs sau altul. Agresivitatea pietei a atins in zilele noastre piscuri paroxistice. Este de-a dreptul imposibil ca patrunzand intr-un supermarket sa nu iesi cu cateva produse cumparate, chiar daca dupa un anumit timp constati ca iti sunt de prisos. In spatele acestui aparat complicat se ascunde adesea un foarte atent studiu psihologic al pietei si al consumatorilor. Multi psihologi lucreaza in diferite companii sau sunt angajati sa faca o serie de studii pentru acestea. Ei proiecteaza o serie de experimente prin care urmaresc gasirea celor mai eficiente solutii pentru vinderea unor produse sau servicii. Psihologia reclamei este un domeniu in care psihologii au de spus multe. Cercetarile lor sunt intotdeauna indreptate spre viitor; psihologii sunt un barometru al pietei, ei pot spune care va fi gradul de absorbtie de catre piata al unui produs, cum trebuie sa fie acesta ambalat pentru a fi mai bine receptat de catre consumatori, cat de eficienta va fi o reclama sau alta, care va fi reactia consumatorilor fata de un produs anume, care este motivatia cumparatorilor pentru a achizitiona un anumit produs etc.

Psihologia sigurantei/protectiei muncii. In majoritatea organizatiilor vom gasi departamente speciale care se ocupa de probleme de protectia muncii. Aceste departamente se ocupa de instruirea si urmarirea respectarii unor norme de protectie a muncii, norme care au in vedere protejarea personalului, pregatirea acestuia astfel incat sa evite comiterea unor erori, incidente si accidente de munca. Personalul acestor departamente are o pregatire profesionala diversificata. Psihologul este solicitat in activitatile de preventie, el intervine in expertizele postaccident si in detectarea cauzelor erorilor de munca, a incidentelor si accidentelor. Companiile cheltuie sume importante pentru prevenirea accidentelor de munca. In acest context, psihologul dezvolta o serie de sugestii si actiuni preventive. In ultimul timp se discuta tot mai mult despre problema calitatii vietii muncii.

Sanatatea si stresul ocupational. Sanatatea si stresul ocupational sunt considerate in ultimul timp ca doua realitati care functioneaza sinergic. O activitate de munca desfasurata intr-un mediu stresant va conduce la absenteism, declansarea unor boli somatice si in final la parasirea locului respectiv de munca. Stresul ocupational interfereaza cu conditiile de munca si productivitatea acesteia. Psihologii studiaza stresorii si reactiile la stres, ei dezvolta programe de management al stresului.

1.4. Sistemul OM - MASINA - MEDIU

Umanizarea muncii, concept frecvent vehiculat in zilele noastre, pe langa aspectele politice, sociale si tehnologice, presupune o suita de interventii de natura psihologica, psihosociologica, organizationala etc. Desigur, punctul de plecare il constituie raportul om-munca, sau, in termeni mai apropiati psihologiei, intersectia aspectelor mediului muncii cu cele individuale

Aspectele aferente mediului muncii sunt dihotomizate in aspecte ale mediului fizic al muncii (microclimat, sistemul de organizare si normare a muncii, dotarea tehnica etc.) si aspecte care tin de specificul organizational si social al muncii (caracterul organizatiei, sistemul de conducere, salarizare etc.). In complexul de aspecte specifice muncii, individul este integrat in functie de aspectele sale individuale (aptitudini, personalitate, motivatie, nivel educational, experienta profesionala etc.). Aceasta integrare nu inseamna insa o implicare mecanica, ci una constienta participativa. Dar, integrarea individului intr-un sistem tehnic sau sistem om-masina nu se face la intamplare, la baza integrarii existand din punct de vedere psihologic, un lung proces educativ de pregatire si dezvoltare a potentialitatilor individuale. In acest context se discuta despre compatibilitatea dintre om si masina.

Omul, masina si mediul muncii alcatuiesc un tot unitar integrat intr-un sistem, pe scurt sistemul OM-MASINA-MEDIU.

In acceptiunea lui L.von Bertalanffy (1966), sistemul reprezinta un alt fel de mod de a gandi; este un ansamblu de elemente interconectate non-intamplator, presupunand ordine, aranjare, sistematizare, metoda. Sub aspect structural, fiecare sistem este compus dintr-o serie de subsisteme si fiecare sistem este un subsistem al altui sistem; sistemul este, intr-un anumit fel, o abstractie, rezultat al gandirii noastre "constructive".

Psihologia organizationala si a muncii este interesata in investigarea subsistemului uman din organizatii. Acest studiu se face in contextul sistemului "om-masina-mediu", adica al unui sistem dinamic care include intr-o combinatie unica oameni, masini si conditiile de mediu in care ei actioneaza. Este vorba de un ansamblu integrat de componente (oameni si masini), care interactioneaza intre ele pe baza unui circuit informational, in cadrul unei ambiante fizice si sociale, avand de realizat unul sau mai multe obiective comune (Iosif, 1973). Sistemul om-masina-mediu poate fi considerat ca o combinatie de una sau mai multe fiinte umane si una sau mai multe componente fizice in interactiune, incepand de la nivelul obtinerii informatiilor de intrare si pana la iesirea conditionata de contextul unui mediu dat (McCormick, 1970). Fireste, conceptele de "masina" si "mediu" sunt luate intr-un sens larg si nu privite restrictiv. "Masina" consta in orice tip virtual de obiect fizic, dispozitiv, echipament, sau ceea ce oamenii utilizeaza pentru realizarea unei activitati de munca; "mediul" se refera la contextul in care se desfasoara procesul muncii.

Intr-o versiune relativ simplificata, un sistem om-masina-mediu poate fi constituit dintr-un om sau mai multi cu cateva unelte sau dispozitive obisnuite (un ciocan, o surubelnita, un stilou etc.). Sistemele mai complexe presupun conducerea unei masini, dirijarea unui proces tehnologic sau supravegherea si manevrarea unui pupitru de comanda etc.

1.5. Organizatia ca sistem

Orice unitate economica, de cercetare sau educationala este un sistem organizat al carui obiectiv consta in realizarea unor sarcini specifice. In componenta lor intra compartimente, sectii, servicii, sectoare de productie in care isi deruleaza activitatea specialisti, functionari, tehnicieni, muncitori etc. Acestia din urma reprezinta "elementele" sistemului intreprindere sau companie, participand impreuna la indeplinirea obiectivului comun de realizare a sarcinilor formulate sau, mai precis, a obiectivelor imediate si indepartate ale unitatii respective.

Eficienta unei companii este dependenta, printre altele, de modul de coordonare al subsistemelor din care este formata: subsistemul tehnic, tehnologic, juridic, economic, social. Din punctul de vedere al psihologiei organizationale, suntem interesati de subsistemul social. Organizatiile sunt de fapt structuri sociale (Cole, 1995). Obiectul de studiu al psihologiei organizationale il constituie aspectele umane ale organizatiei, iar in cadrul acestora primeaza cele colective. Fireste, acest mod de tratare este corelat cu obiectivele institutiei in cauza, mijloacele tehnice, financiare, cadrul juridic, structura profesionala si organizarea (Herseni, 1974).

Abordarea comportamentului uman din organizatii este o variabila dependenta de ea insasi; cadrul muncii nu este un decor oarecare dar nici ceva static, comun oricarei organizatii. Putem astfel analiza o multitudine de conditii care determina comportamentul oamenilor in context organizational. De exemplu, cauzele fluctuatiei personalului pot fi variate: stilul de conducere dictatorial, deficiente in sistemul de aprovizionare cu materie prima, un sistem comunicational deficitar, o politica a recompenselor/penalizarilor arbitrara, un sistem de promovare si perfectionare profesionala restrictiv etc. La fel se poate pune problema motivatiei pentru munca, a organizarii si repartitiei muncii etc.

Determinantii comportamentului uman la nivelul organizatiilor sunt grupati dupa Levy-Leboyer (1974), in trei factori:

(a)   caracteristicile particulare ale organizatiei,

(b)  dimensiunile structurale ale acesteia si

(c)  profilul ei.

Organizatia este tratata ca un sistem deschis, ea comportand "intrari" din mediul extern, pe care il transforma si caruia ii remite "iesirile" rezultate. Abordarea sistemica a organizatiei sau a unei companii oarecare nu este noua, au existat mai multe tentative de structurare in acest context a modului de gandire in investigarea si interpretarea fenomenelor sociale industriale. E.L. Trist si K.W. Bamforth, de la Institutul Tavistock din Londra, sustin ca orice intreprindere productiva este o combinatie a doua subsisteme: tehnologic si social, care se gasesc intr-o permanenta interactiune. Sistemul socio-tehnic propus de ei a fost studiat si modelat in urma observatiilor legate de reactia negativa a oamenilor fata de modernizarea subsistemului tehnic.

Modelul sistemic propus de sociologul George Homans este mai complex. El accentueaza asupra elementului afectiv structurat in urma actiunii mediului fizic, cultural si tehnologic asupra factorului uman din intreprindere. Subliniaza ca intr-o companie, cu cat este mai mare rata de interactiune a doi sau mai multi oameni, cu atat mai pozitive vor fi sentimentele lor unii fata de altii si invers (Homans, 1950). Scoala de la Michigan, prin R. Lickert (Schein, 1965) insista in modelul sau pe interconexiunea si interdependenta grupelor de munca, realizata prin intermediul unor indivizi care ocupa pozitii cheie, au un anumit rol atat in cadrul intreprinderii cat si in afara ei. D. Katz si R.L. Kahn descriu un model sistemic social al intreprinderii prin relatiile sociale formale si neformale (Levy-Leboyer, 1974).

In literatura de specialitate intalnim frecvent doua concepte: "psihologie organizationala" si "comportament organizational". Ele nu se exclud, acopera acelasi domeniu. Prima este versiunea preferata de europeni, iar a doua de americani. In prezent se pare ca se impune notiunea de "comportament organizational". Pe parcursul acestei lucrari vom utiliza nediscriminativ ambii termeni.

Cunoscutul experiment de la Hawthorne a demonstrat importanta pe care o are comportamentul angajatilor si atitudinile acestora comparativ cu aptitudinile, deprinderile si dispozitiile lor. Muchinsky (1990) subliniaza faptul ca organizatiile, prin structura lor organizatorica si umana, influenteaza comportamentul angajatilor. Studiind numai particularitatile individuale ale personalului din organizatii, psihologii nu vor putea intelege suficient de bine comportamentul acestora, separat de contextul social sau organizational in care muncesc angajatii.

Comportamentul organizational (CO) este un domeniu de studiu care investigheaza impactul pe care indivizii, grupurile si structurile organizationale il au asupra comportamentului din interiorul organizatiei, a aplicarii cunostintelor lor asupra optimizarii eficientei organizatiei (Robbins, 1998).

Psihologia organizationala este o stiinta multidisciplinara a carei baze au fost puse dupa anii '50.

Contributiile pe care le-au avut diferite stiinte asupra crearii disciplinei :
. Sociologia studiaza sistemul social in care membrii organizatiei indeplinesc diferite roluri. Sociologia studiaza relatiile dintre oameni, o contributie importanta la domeniul CO fiind adusa prin studiile asupra grupului de munca, a structurilor organizationale, comunicarii la nivel intra si inter grupuri, a culturii si conflictelor organizationale etc.
. Psihologia sociala este un domeniu de cercetare generat de mixajul dintre psihologie si sociologie, fiind orientata pe influentarea reciproca a oamenilor intre ei, dar si a influentei mediului socio-economic asupra lor. O problema majora, mentionata frecvent ca tema prioritara de cercetare, este schimbarea organizationala.
. Antropologia se ocupa de studiul societatilor. Antropologii au cercetat culturile si mediile sociale cu scopul unei mai bune intelegeri a diferentelor si similaritatilor dintre populatii/ natiuni/ tari. In zilele noastre se discuta tot mai mult si sunt incurajate studiile interculturale care au creat ceea ce la nivel microsocial a fost numit "cultura organizationala".
. Psihologia ca stiinta, care este preocupata de masurarea, explicarea si modificarea comportamentului uman si animal, formeaza elementul structural al CO. Psihologii studiaza si cauta sa inteleaga si sa intervina in cunoasterea comportamentului individual si al managementului resurselor umane din organizatii.
.Stiintele politice contribuie semnificativ la intelegerea comportamentului organizational. CO este dependent si de structura si mediul politic in care organizatia isi deruleaza activitatea, acesta influentand-o intr-o mare masura.

Retinem ideea ca CO nu este un domeniu sau o ramura stiintifica omogena, la baza sa stau rezultatele investigatiilor din numeroase alte stiinte sociale. CO se ocupa, intr-un sens larg, de managementul resurselor umane din organizatii cu scopul de a le face mai eficiente. O definitie comprehensiva a CO, si pe care o gasim adecvata noilor orientari din psihologia organizationala, a fost propusa de Cole (1995):

'Comportamentul Organizational este un termen aplicat in studiul sistematic al comportamentului indivizilor din grupele de munca, incluzand o analiza a naturii grupurilor, a dezvoltarii structurilor dintre si in interiorul grupurilor si proceselor de implementare a schimbarii. Ratiunea Comportamentului Organizational este sa anticipeze si/sau controleze comportamentul individual si de grup in contextul urmaririi managementului obiectivelor, care pot sau nu pot fi realizate de catre organizatie' (p. 3).

CO incearca sa explice si sa faca predictii referitoare la experienta si manifestarile comportamentale specifice a patru niveluri de analiza organizationala (Nicholson, 1998):

(1) individul actor: proprietarii, managerii si conducerea de la toate nivelele;
(2) grupul: grupele de munca, echipele si alte subunitati sociale organizationale si relatiile dintre ele;

(3) grupurile de interes: ocupational, profesional, grupurile de reprezentare astfel ca sindicatele;
(4) organizatiile: institutiile publice si private, firme cu si fara profit.

La acestea, Cole (1995) adauga:
(1) natura structurilor sociale si proiectarea mediului muncii
(2) procesele implicate in adaptarea comportamentului adecvat implementarii conditiilor schimbarii. Aceste procese au in vedere contextul organizarii muncii si procedurile utilizate in realizarea obiectivelor formulate de conducere.

Psihologii si specialistii in managementul resurselor umane sunt angajati in proiectarea de teorii, dezvoltarea de metode de testare a acestora, structurarea unor metode de diagnoza, interventie si evaluare a schimbarii cu scopul realizarii unei adaptari optime a organizatiilor la conditiile socio-economice respective. CO sau psihologia organizationala cunoaste in zilele noastre o orientare din ce in ce mai pregnata spre sfera aplicativa.

1.6. Scurta istorie a psihologiei organizationala si a muncii
Parafrazandu-l pe filosoful Karl Popper, putem afirma ca nu este posibil sa intelegem prezentul si sa cunoastem viitorul, fara sa studiem trecutul.

Psihologia organizationala si a muncii este o creatie a secolului XX, cu radacini care insa se pierd in negura timpurilor (in China antica se facea selectia functionarilor de stat, Platon punea problema orientarii profesionale a tinerilor, Caesar selectiona militarii pentru corpul sau de garda etc.).

Primii psihologi organizationala si a muncii erau experimentalisti preocupati de studii de psihologie generala, dar interesati de aplicarea principiilor psihologice (descoperite in laborator) in organizatii.

Psihologia organizationala si a muncii moderna este influentata intr-o mare masura de psihologia diferentiala, mai precis de studiul diferentelor individuale. Spre sfarsitul secolului XIX psihologii erau preocupati de descoperirea, descrierea si masurarea modului in care oamenii difera intre ei sub aspectul aptitudinilor, trasaturilor de personalitate, intereselor etc. In egala masura, psihologia M-O a fost influentata in dezvoltarea ei de progresele realizate la nivelul ingineriei industriale.

Preocuparile de organizare a muncii si locurilor de munca marcate de interventiile lui Frederick W. Taylor care scrie in 1911 celebra sa lucrare Principles of Scientific Management, si a sotilor Frank si Lillian Gilbreth, au propulsat orientarea psihologilor spre ingineria industriala. La timpul sau, psihologul Morris Viteles (1920) a realizat faptul ca modificarile comportamentale subliniate prin studiul timpilor si miscarilor se reflecta in schimbarea productivitatii si profitabilitatii organizatiei (Katzell & Austin, 1992; Landy, 1989).

Aceste trei orientari distincte -; psihologia generala, psihologia diferentiala si ingineria industriala -; prin combinarea lor au dus la definirea unei noi ramuri a psihologiei pe care Hugo Mnsterberg a numit-o "psihologie economica" si care ulterior a devenit "psihologia organizationala si a muncii". Totusi, de-a lungul timpului ele au urmat o cale relativ independenta, nereusind inca sa formeze un corp unitar, desi se recunoaste ca definesc stiinta comportamentului in contextul activitatii de munca.