Gandirea ca proces cognitiv superior

Gandirea ca proces cognitiv superior

Gandirea este un proces cognitiv superior prin intermediul careia avem acces la insusirile esentiale ale realitatii. Prin intermediul proceselor senzoriale luam act despre aspectele concrete, intuitive, accesibile simturilor. Suntem informati despre forma, marime, culoare, gust, miros, s.a.m.d. Acestea sunt insusiri aparente pentru ca asa apar ele simturilor noastre. Lumea reala este plina de astfel de insusiri pe care le constatam si le interpretam in conduitele noastre adaptative. Dar omul ca fiinta cunoscatoare este capabil sa treaca dincolo de aparenta la esenta. Aparenta insusirilor este conjuncturala, contextuala. Pentru a intelege in esenta lumea reala trebuie sa surprindem acele insusiri esentiale, necesare logice care ne spun ceva despre partea "ascunsa", "invizibila", "inaccesibila simturilor".

Insusirile esentiale sunt invarianta cognitivi, ele condenseaza ceea ce este constant, invariabil in manifestarile unui fenomen. Ploaia este o insusire "aparenta", dar esenta fenomenului tine de evaporare, formarea norilor, condens, adica aspecte care nu ne sunt accesibile, dar despre care citim, invatam, intelegem si ne formam o conceptie stiintifica ce inglobeaza tocmai aceste insusiri esentiale. Gandirea valorifica, reuneste, integreaza rezultatele proceselor senzoriale, dar nu este reductibila la acestea. Gandirea are un grad ridicat de autonomie mintala si spirituala: se detaseaza, se poate dispensa de raporturile perceptive directe, se repliaza asupra propriilor continuturi pe care le supune unor prelucrari sistematice.

Gandirea se desfasoara intr-un plan mintal, intern, subiectiv si, cu ajutorul judecatilor, rationamentelor si unui vast sistem de operatii, realizeaza prelucrarea insusirilor esentiale, necesare si legice. Am vazut ce inseamna insusiri esentiale; necesare pentru ca sunt imperative, se impun gandirii noastre si legice pentru ca stau la baza formularii unor relatii riguroase, precise si verificabile.

Gandirea are o desfasurare procesuala, cu grade mari de libertate pe verticala cunoasterii si pe axa timpului. Pe verticala cunoasterii gandirea evolueaza, conform psihologiei cognitive, in sens ascendent si in sens descendent. Aceasta interpretare vizeaza modul si nivelul de procesare, prelucrare (tratare) a informatiei.

Procesarea ascendenta prezinta urmatoarele caracteristici:

. se orienteaza "de jos in sus", "bottom-up", de la baza de date spre reprezentari si concepte cu grad tot mai larg de cuprindere si generalizare;

. este dirijata de datele observatiei, de experientele individului, inclusiv cele perceptive, de reprezentarile acumulate in timp;

. este un demers de tip inductiv, care se orienteaza de la particular la general, de la fapte si date concrete spre generalizari tot mai cuprinzatoare;

. este modul natural de evolutie a gandirii umane.

Procesarea descendenta prezinta urmatoarele caracteristici:

. se orienteaza de "jos in sus", "top-down", de la reguli, legi, norme, definitii spre datele particulare;

. este dirijata de legi, reguli, norme, principii;

. este un demers de tip deductiv: din anumite legi se deduc atribute ale unor fenomene, categorii de obiecte;

. are un caracter imperativ, se impune gandirii noastre si deriva din nivelul cunoasterii umane la un moment dat;

. este o evolutie a gandirii bazata pe invatare, instructie scolara, educatie.

Cele doua tipuri de procese sunt complementare si stau la baza achizitiei si formarii sistemului de cunostinte, concepte, notiuni proprii cunoasterii umane.

Desfasurarea gandirii pe axa temporala se realizeaza intre trecut, prezent si viitor. Procesele senzoriale, indeosebi senzatia si perceptia se desfasoara "aici si acum", in prezent. Gandirea, in schimb, isi extrage continuturile, in cea mai mare masura, din memorie, din trecut; reactualizeaza in raport cu cerintele prezentului, informatii, cunostinte si experiente, elaborand anticipari si predictii asupra viitorului (P.Popescu-Neveanu). Demersul anticipativ al gandirii se refera si la orientarile subiectului, planurile sale de actiune. Cu ajutorul gandirii ne planificam viitorul si ne organizam existenta in vederea atingerii acesteia.

Perspectiva cognitiva asupra gandirii insista asupra acesteia ca organizare si manipulare a reprezentarilor interne sau informatiilor si cunostintelor stocate in memorie, in vederea intelegerii unei situatii si elaborarii de noi informatii.

Caracterul mijlocit al gandirii este una dintre trasaturile cele mai importante care definesc specificul acestui proces. Indiferent de modul de procesare gandirea este mijlocita: in procesarea directa, dirijata de datele experientei directe, gandirea este mijlocita prin experienta perceptiva, prin imaginile din reprezentare, iar toate aceste date sunt stocate in memorie si vehiculate cu ajutorul limbajului.

In procesarea descendenta, indirecta, dirijata de reguli, norme, legi, caracterul mijlocit al gandirii este asigurat prin cunostintele acumulate la un moment dat, prin informatiile sistematizate in lucrarile stiintifice. Limbajul este instrumentul fundamental care permite vehicularea, coordonarea acestor informatii. Este un limbaj riguros al definitiilor; sunt formulari precise, clare, care nu lasa loc de dubii. Se folosesc intens limbajele de specialitate proprii variatelor domenii ale cunoasterii: matematica, biologia, psihologia, s.a.m.d.

Caracterul abstract-formal al gandirii pune in evidenta nivelul ridicat al selectivitatii in procesarea informatiilor. Selectivitatea este o trasatura definitorie a sistemului psihic uman in ceea ce priveste raportarea la insusirile reflectate. In procesele senzoriale selectivitatea opereaza dupa criterii de pregnanta, contrast, forma, marime, culoare, deci criterii concret-intuitive. Evident, se adauga si criterii afectiv-motivationale (interesul, emotiile, preocuparile, experienta, etc.). Constatam o progresie a resurselor selectivitatii de la senzatii (trasatura legica prin care se desfasoara jocul subtil al raporturilor dintre obiect si fond) si apoi la reprezentari (unde sunt selectate insusirile relevante, caracteristice, schematice).

La nivelul gandirii selectivitatea este maximal realizata prin operatiile sale analitice si - mai ales - prin abstractizarea formala.

Gandirea "lasa de o parte", "face abstractie" de restul si se focalizeaza asupra unui proces mintal. In demersul sau gandirea extrage si utilizeaza insusiri esentiale tot mai "sarace" in continut, dar cu un grad tot mai ridicat de generalizare.

Aspectul formal tine de norme, reguli de desfasurare a gandirii. Gandirea se orienteaza dupa reguli si norme ale logicii, este propozitionala (uzeaza de judecati ipotetico-deductive, avanseaza ipoteze pe care incearca sa le verifice. Este o gandire probabilistica care ia decizii in baza evaluarii alternativelor echiprobabile.

Rezulta ca procesarea cognitiva are un caracter profund, prezinta un grad ridicat de autonomie mintala, un nivel maximal de selectivitate in raport cu insusirile lumii si vietii.

In concluzie, gandirea este procesul cognitiv superior de extragere a insusirilor esentiale, necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract-formale, in vederea intelegerii, explicarii si predictiei unor relatii cauzale din realitate si a elaborarii unor concepte, notiuni, teorii, sisteme cognitive ca modele mintale ale realitatii.